Construcţii de prost gust, renovări aberante şi corupţie: fortăreţele improvizate ale Bulgariei
0
Fortăreţe, metereze şi biserici medievale false au împânzit în ultimii ani Bulgaria. Cu toate că sunt construite kitschos, aceste construcţii sunt plăsmuite cu gândul regăsirii unei măreţii pierdute pesemne acum câteva secole. Este o tendinţă admirată şi contestată deopotrivă, mai ales de arhitecţi şi de investitorii care s-au trezit că au dat bani pentru betoane în loc de materiale autentice.
Situat la doar câţiva kilometri de Marea Neagră, Castelul „Iubitorilor de Vânt”, din Ravadinovo, este un produs al imaginaţiei lui Gheorghi Tumpalov, un fost poliţist în Bulgaria comunistă care s-a îmbogăţit foarte misterios în anii ’90.
„Am început să construiesc castelul acum 26 de ani, pornind de la un basm. Am găsit acest colţ unde bate mereu vântul şi am desenat o cruce în nisip cu lopata. Apoi am ridicat zidurile după planurile mele”, explică acest bărbat de aproximativ 60 de ani care se prezintă pentru reporterul „Le Monde” drept „ arhitect, constructor, grădinar şi meşter”.
„Castelul este cunoscut acum în toată lumea”, adaugă el, fără falsă modestie.
Această clădire în stil pseudo-medieval a devenit un obiectiv turistic important pentru împrejurimile Sozopol şi chiar mai mult decât atât. În ciuda amestecului destul de bizar de stiluri arhitecturale, castelul atrage numeroşi vizitatori în weekenduri, scrie Jean-Baptiste Chastand în „Le Monde”.
„Suntem pentru a doua oară aici”, spun, entuziaste, două femei venite de la Sofia. „Mi s-a părut atât de frumos, chiar dacă nu este autentic”, adaugă altă femeie.
Ravadinovo este simbolul unei tendinţe specifice în ultimii ani Bulgariei: fortăreţele false, remarcă corespondentul „Le Monde”. Odată cu aderarea la UE, în 2007, construcţiile de acest tip au împânzit această ţară.
Survenită pe fondul unui declin demografic, poate fi văzută drept o încercare de reînviere a unei epoci de aur imaginate în jurul anului 1.000 datorită a două imperii şi pierdute odată cu intrarea sub dominaţia otomană.
Un alt exemplu al lipsei de autenticitate şi kitschului este parcul istoric Neofit Rilski, unde constructorul foloseşte materiale din beton pentru a reda „prima civilizaţie europeană”.
Parcul Neofit Rilski FOTO archaeologyinbulgaria.com
Dacă acest proiect, la fel ca şi cel de la Ravadinovo, este privat, această ţară de 7 milioane de locuitori, cea mai săracă din UE, nu a ezitat să recurgă la fonduri europene pentru a „readuce la viaţă” situri din Evul Mediu cu materialele şi elementele nepotrivite, dar şi în condiţii dubioase.
„Totul pare inventat”
De la aderarea la UE, Bulgaria a primit zeci de milioane de euro pentru reconstrucţii şi renovări de situri istorice care au fost făcute cu beton polimer şi cărămidă, iar rezultatul este derutant. În inima Sofiei, în situl antic Serdika, care ar trebui să prezinte urmele romane ale capitalei bulgare, ziduri întregi au fost reconstruite fără nicio coerenţă, cu materiale care cad deja.
„Nu se ştie ce este de epocă şi ce nu, totul pare inventat, chiar şi publicul este suspicios”, deplânge profesorul de arhitectură Todor Krastev.
În 2014, acest specialist în renovări de situri arheologice a fost prima persoană care s-a împotrivit public acestui val de pastişe decise de guvernul conservatorului Boiko Borisov, aflat la putere până în mai.
„Potrivit criteriilor internaţionale de conservare, reconstrucţia trebuie (...) să se oprească acolo unde începe ipoteza, dar, în Bulgaria, ea a devenit o normă, adesea mai degrabă cu beton decât cu materiale de epocă”, afirmă el pentru „Le Monde”.
„Dacă Venus de Milo ar fi fost descoperită în Bulgaria, i-am fi pus braţe, cu condiţia să avem fonduri europene pentru a face acest lucru”, a adăugat sculptorul Velislav Minekov, ministru al Culturii în guvernul de tranziţie, suspectând vechea conducere de corupţie.
Când a preluat postul, la mijlocul lui mai, el a avut surpriza neplăcută să găsească în sertare un raport în care Oficiul European Antifraudă cere rambursarea a 4,3 milioane de euro din fondurile europene plătite pentru renovări arheologice care s-au dovedit a fi cu „nereguli”.
Deşi a finanţat şi zeci de proiecte de succes în Bulgaria, Comisia Europeană nu se simte comod cu aceste butaforii care oferă o imagine proastă utilizării fondurilor sale şi dau apă la moară euroscepticilor, cum e cazul eurodeputatului olandez care a călătorit tocmai până la Marea Neagră pentru a filma proiectele eşuate ale ţării vecine şi a denunţa finanţările acordate de UE.
Bazilica de la Pliska, o profeţie a Babei Vanga pentru renaşterea Bulgariei
Dar valul de pastişe pare de neoprit, după ce a fost încurajat ani buni de către fostul istoric şi politician Bojidar Dimitrov, un apropiat al lui Boiko Borisov. Dimitrov, un naţionalist decedat în 2018, la vârsta de 72 de ani, este cel care a teoretizat practica reconstrucţiei, chiar dacă a preferat să vorbească despre „restaurare”.
Într-un editorial publicat în 2008, el a sugerat ca ţara să profite de banii europeni pentru ca „fiecare oraş bulgar să aibă cetatea sa”. Într-un interviu publicat în 2013, a apărat reconstrucţiile „cu acoperiş” cu argumente de ordin „estetic şi tehnic”. „Bulgaria este o ţară cu o diferenţă de temperatură de peste 70 de grade între vară şi iarnă. Prin urmare, în mai mult de zece ani, părţile restaurate se pot distruge dacă nu sunt acoperite”, explica el. În plus, „o mică lustruire aduce multe beneficii turismului”, susţinea fostul istoric.
Bojidar Dimitrov a fost unul dintre cei mai vocali susţinători ai castelului de la Ravadinovo. „Este impresionant. Este ca şi cum un castel medieval din Europa de Vest a fost mutat pe teritoriul bulgar”, a declarat el în 2016 după o vizită la faţa locului. „Ştiu că mulţi spun că este un model artificial importat, dar nu este adevărat. Oricât ar părea de ciudat, construcţia unui astfel de castel a fost întreprinsă în secolul al XIV-lea de un conte italian”, a susţinut Dimitrov bazându-se pe arhive misterioase.
Dar Bojidar Dimitrov a murit neîndeplinindu-şi un mare vis: bazilica de la Pliska, situată în centrul ţării, printre ruinele unui loc numit de către unii istorici drept prima capitală a primului imperiu bulgar. De la comunişti până la conservatorii lui Borisov, toate guvernările au încercat să-şi pună amprenta asupra acestui loc. Lui Bojidar Dimitrov i se datorează o anexă, reconstruită în 2015. O fântână a fost restaurată puţin mai târziu într-o euforie naţională. Acum nu mai are apă, dar continuatorii ideilor lui Dimitrov încă îi apără visul. Un comitet pentru restaurarea Pliska promite să reconstruiască bazilica „cu tot cu acoperiş”.
Încercare de reconstrucţie a Marii Bazilici din Pliska FOTO Svilen Enev via Wikipedia
Proiectul este finanţat de Camera Constructorilor din Bulgaria, un mare beneficiar al tonelor de beton finanţate de UE în ultimii ani. Comitetul a fost co-prezidat până de curând de Simeon Peşov, şeful Glavbolgarstroi, cea mai mare companie de construcţii din Bulgaria. Înainte să moară, în septembrie anul trecut, Peşov spunea că avea o promisiune faţă de Dimitrov să ducă proiectul la bun sfârşit. El îşi lega promisiunea de o profeţie a Babei Vanga, potrivit căreia Bulgaria va devenit puternică odată cu restaurarea Marii Bazilici din Pliska.
Sculptorul Velislav Minekov se împotriveşte total proiectului. „Reconstruirea bazilicii Pliska este (...) poveste falsă prezentată ca un act patriotic în numele egoului naţional”, spune el.
Un alt proiect este atât de kitschos încât i-a jenat chiar şi pe cei mai înflăcăraţi apărători ai reconstrucţiei în stil bulgar. Este vorba de fortăreaţa Krakra, situată la Pernik, la periferia Sofiei, care a fost renovată în 2014 datorită unei finanţări europene în valoare de 1,5 milioane de euro. Rezultatul este stânjenitor: pare mai degrabă o construcţie de tip Disneyland decât o reconfigurare a cetăţii din secolul XI, conchide Jean-Baptiste Chastand.
Fortăreaţa Krakra FOTO panacomp.net
Se încarcă comentariile...
