Reguli pentru o digestie uşoară

Frigăruile reprezintă una dintre combinaţiile recomandate de nutriţionişti: carne cu legume

Poţi evita suprasolicitarea aparatului digestiv prin combinarea corectă a alimentelor şi prin introducerea fibrelor vegetale în dieta zilnică.

Balonarea, constipaţia, durerile abdominale şi refluxul gastro-esofagian apărute la scurt timp după masă sunt semne specifice unei digestii dificile. Deşi cele mai multe persoane se confruntă frecvent cu astfel de simptome, prea puţine iau măsuri în acest sens. „Atunci când digestia se face greu, simptomele nu trebuie ignorate, deoarece, în cele mai multe cazuri, acestea maschează intoleranţe şi alergii la diferite alimente, care permeabilizează peretele intestinal.

Prin urmare, alimentele ajung parţial digerate în colon. Din această cauză, în timp, organismul se îmbolnăveşte", explică prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare din Bucureşti. Potrivit specialistului, procesul de digestie poate fi tulburat de modul de alimentaţie dezechilibrat, de stres, de abuzul de tutun, de alcool şi de medicamente (antiacide şi antiinflamatoare).

Combinarea corectă a alimentelor, esenţială

Cheia digestiei uşoare este combinarea corectă a alimentelor. Din păcate, cele mai multe persoane fac asocieri greşite, riscând astfel blocarea digestiei. Cea mai indigestă combinaţie alimentară este cea de carne cu produse lactate. Potrivit prof. dr. Mencinicopschi, în combinaţie cu sucul gastric, proteina cazeinică din lapte formează un înveliş al bucăţelelor de carne şi nu mai permite digerarea ei. Pentru a nu avea probleme cu digestia, leguminoasele (fasole, soia, mazăre) trebuie combinate cu amidonoasele (făină, orez, paste făinoase, cartofi), iar proteinele animale se asociază cel mai bine cu ciupercile şi cu legumele (vinete,  dovlecei, fasole verde, usturoi).

Fibrele, zi de zi în dietă

Ca să nu ai probleme cu digestia şi, totodată, ca să previi îmbolnăvirea aparatului digestiv („bilă leneşă", ulcer, gastrită, cancer de intestin), fibrele alimentare nu ar trebui să lipsească din nicio dietă echilibrată. Se recomandă aşa-numitele fibre insolubile (nedizolvabile în apă) care stimulează contracţia muşchilor intestinali, facilitând mişcarea bolului alimentar prin tubul digestiv. De asemenea, fibrele insolubile au proprietăţi prebiotice şi astfel ajută la proliferarea bacteriilor „bune" care trăiesc în tractul digestiv şi, implicit, facilitează procesul de digestie. Fibrele insolubile se găsesc în coaja fructelor, în pastele făinoase integrale, în legumele cu frunze verzi şi în seminţele de in.

Mestecă fiecare îmbucătură de 20 de ori

Studiile realizate de-a lungul anilor au arătat că mestecarea superficială a alimentelor tulbură digestia. Pentru a preveni îmbolnăvirea, se recomandă ca fiecare îmbucătură să fie mestecată pe îndelete, de cel puţin 20 de ori.  Astfel, se creează timpul necesar pentru transmiterea semnalelor către organele care secretă sucurile (gastric, pancreatic) responsabile cu procesul de digerare a alimentelor. Pentru a putea mesteca în tihnă, este esenţial să-ţi aloci zi de zi timp special pentru masă, adică să nu mănânci în grabă, în faţa calculatorului.

Aşa previi îmbolnăvirea!

- Fă exerciţii fizice de cel puţin cinci ori pe săptămână, câte 30 de minute, deoarece mişcarea stimulează contracţia muşchilor intestinali.
- Nu mânca foarte mult la o masă, deoarece digestia se face greu atunci când stomacul este încărcat.
- Dacă la scurt timp după masă ţi se face din nou foame, bea mai întâi apă.
Senzaţia de sete este adesea confundată cu cea de foame.
- Nu mânca atunci când eşti tensionat, întrucât corpul secretă cortizol, un hormon al stresului, care creşte nivelul glicemiei.

Nutriţionistul răspunde: Cum preparăm dovleacul

Prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi
directorul Institutului de Cercetări Alimentare Bucureşti

Plăcintarul şi dovleacul turcesc sunt soiurile care se găsesc în general în pieţele româneşti. Diferenţa dintre cele două este că plăcintarul are un gust mai dulce, fiind preferat ca desert. Dovleacul turcesc poate fi folosit ca garnitură (copt ori preparat pe grătar) sau în supe şi în creme. Virtuţile terapeutice nu diferă prea mult la cele două soiuri. Ambele sunt foarte bogate în betacaroten (aproximativ 2.600 de micrograme la 100 de grame), un precursor al vitaminei A, care poate preveni şi atenua tulburările de vedere, creşte rezistenţa organismului în faţa infecţiilor şi ajută la menţinerea frumuseţii pielii şi părului. El mai conţine în concentraţie mare vitamina C (20 mg), vitamina E (2 mg), vitamina B1 (100 mg), potasiu (150 mg), precum şi fibre alimentare.

Oferă protecţie anticancer

Betacarotenul pe care-l conţine dovleacul are şi proprietăţi anticancerigene. Acelaşi beneficiu îl aduc şi substanţele din familia cumarinelor care se mai regăsesc în compoziţie. Se pare că ele inhibă nişte enzime incriminate pentru apariţia cancerului, în special a celui de prostată. Prin conţinutul de antioxidanţi, dovleacul are efect de reducere a nivelului colesterolului „rău", oferind deci protecţie împotriva bolilor cardiovasculare.

Nu-l lăsa mult în cuptor!

Prin preparare termică, o parte dintre aceşti nutrienţi se pierd, însă dovleacul nu are un gust plăcut dacă îl consumăm crud, aşa încât nu avem alternativă. Sensibile la temperaturi ridcate sunt îndeosebi vitamina C, care se pierde în totalitate, şi vitamina B1. În schimb, se pare că betacarotenul sporeşte în cantitate prin prepararea termică a alimentului ce-l conţine.

Dacă fierbem dovleacul, ca atunci când îl folosim în supe şi în creme, este bine să-l adăugăm spre final, pentru că o durată mai scurtă de preparare înseamnă o cantitate mai mare de nutrienţi. Dacă-l preparăm la cuptor, este bine să nu-l ţinem până când se caramelizează, aşa cum fac multe persoane. Dacă vrem să preparăm plăcintă de dovleac, ar trebui să adăugăm cât mai puţin zahăr, iar la aluat să folosim făină integrală în loc de făină albă. Pentru ca plăcinta să fie pe cât posibil sănătoasă, ar fi bine ca blatul să fie foarte subţire şi să-l preparăm în casă.