Cele mai periculoase alimente care ne pot transmite boli

Nu doar apa contaminată, fructele şi legumele nespălate şi carnea şi lactatele păstrate în condiţii improprii pot da toxiinfecţii alimentare. Medicul infecţionist Gheorghe Enache ne explică, din experienţa de la cabinet, care sunt sursele cele mai puţin cunoscute de bacterii patogene.

Recent, zeci de sugari din judeţul Argeş au ajuns la Spitalul de Copii „Marie Curie“ din Bucureşti cu sindrom hemolitic uremic, o afecţiune extrem de severă care a pus în pericol viaţa copiilor şi pentru care a fost nevoie de dializă. Autorităţile au declarat că la baza acestei infecţii ar fi un tip de bacterie E.coli patogenă care ar fi ajuns la copii ba pe calea unor fructe infestate, ba pe cea a apei contaminate cu care s-ar fi preparat masa bebeluşilor, ba prin consumul unor brânzeturi, de asemenea contaminate. În discuţie a fost adusă şi lipsa de igienă a părinţilor. În urma anchetelor derulate de autorităţi până acum,  nu a fost identificată sursa îmbolnăvirii şi, prin urmare, nu a fost stabilit niciun vinovat. Prevalenţa toxiinfecţiilor alimentare în rândul populaţiei este însă mare, dau asigurări infecţioniştii. Vestea bună e că majoritatea se vindecă relativ simplu. Vestea rea este că de aceste afecţiuni suferă mai ales copiii mici care nu au încă imunitatea formată şi adulţii cu boli cronice. Conf. dr. Gheorghe Enache, de la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“, medic primar boli infecţioase la Spitalul de Boli Infecţioase „Victor Babeş“ din Bucureşti, pledează atât pentru igiena personală, cât şi pentru spălarea alimentelor ca principale metode care pot ţine germenii la distanţă.

Întâi de toate, datele medicale. „Toxiinfecţia alimentară este o afecţiune cauzată de consumul de alimente sau de apă contaminată cu bacterii, virusuri, dar şi cu alţi agenţi patogeni cum sunt, de pildă, o serie de ciuperci, de paraziţi“, explică conf. dr. Gheorghe Enache. Toxiinfecţia alimentare se manifestă în principal prin vărsături şi scaune diareice. Pacientul cu toxiinfecţie alimentară este, în primul rând, un pacient deshidratat, astfel că prima măsură care se aplică în cazul acestuia este rehidratarea corespunzătoare. Cantitatea de lichide pierdute trebuie să fie aproximativ egală cu ceea ce primeşte pe gură sau prin perfuzie. Prezentarea la medicul de familie sau la cel specialist este foarte importantă mai ales dacă este vorba despre un copil care se deshidratează foarte repede. Dacă se întârzie 24 de ore, este foarte grav şi nu ar trebui să ne mirăm dacă evoluţia este dezastruoasă, adaugă medicul.

Ouăle de raţă şi brânza sărată

Bacteriile, virusurile, ciupercile sau paraziţii ajung în organism prin alimente contaminate şi prin apa infectată. Alimentele sunt contaminate, în primul rând, la producător, prin manipulare necorespunzătoare. Ouăle, fructele, legumele ajung în piaţă nespălate. Apoi, este vorba despre faptul că fructele, legumele, ouăle sau carnea nu sunt spălate sub jet puternic de apă înainte de a le prepara. Următoarea verigă în lanţul cauzalităţilor care ne duce la îmbolnăvire continuă cu consumul acestor alimente fără ca ele să fie tratate termic corespunzător. „Carnea trebuie spălată într-un jet de apă şi apoi o punem la fiert. La fel, legumele şi fructele ar trebui spălate sub jet de apă, nu doar să le stropim cu trei picături de apă. Mai auzi pe câte unul că mănâncă ouă de raţă, pentru că ar fi mai sănătoase. Păi, oul de raţă transmite uşor o toxiinfecţie alimentară. Ouăle de raţă ori le pregătim cum trebuie, ori nu le mâncăm. Şi pe cele de găină la fel. Să le preparăm bine înseamnă să le fierbem bine şi să le prăjim bine“, punctează medicul.

Explicaţia pentru care oul de raţă poate transmite mai uşor o toxiinfecţie alimentară este aceea că raţa îşi depune ouăle pe unde apucă, nu prea se ouă în cuibar, ci şi pe marginea şanţului. În plus, ouăle de raţă au o anumită porozitate, nu sunt precum cele de găină. „Din cauza acestei porozităţi, prin coaja oului de raţă pot pătrunde mult mai uşor germenii. De aceea, oul de raţă e mai periculos. Omleta e omletă, dar faci maioneză cu ou de raţă? Maioneza în sine e un pericol, dar dacă e din ou de raţă, e şi mai periculoasă“.

Medicul demontează şi mitul brânzei sărate cate te fereşte de îmbolnăvire. „Mai este o credinţă populară, un mit aş spune, şi anume acela că mănânc brânză telemea că e sărată şi nu o să am nicio problemă. Fals! Brânza sărată favorizează stafilococul, care e foarte agresiv. O toxiinfecţie alimentară cu brânză telemea sărată poate să fie foarte severă. Sunt toxiinfecţii alimentare cu evoluţie letală. Prin deshidratare şi deces. Nu e o glumă!“

Botulismul din carnea la garniţă

Şi în ce priveşte carnea afumată există teorii cum că ar fi mai sigură decât cea proaspătă. „Şi ce dacă e carnea afumată? Nu te fereşte de o toxiinfecţie alimentară. Şi nici aceea la garniţă sau la borcan. E nemaipomenită. Recunosc că şi mie îmi place foarte mult carnea la garniţă, e un deliciu. Dar să nu uităm că există o boală care e favorizată tocmai de păstrarea alimentelor în acest fel: este vorba de botulism. O boală extrem de severă, mortală dacă nu se intervine la timp. Clostridiile în general (n.r. – microorganisme răspândite peste tot în natură, care generează toxine capabile să ducă la infecţii digestive, Clostridium difficile, de exemplu) sunt dificile şi pot da diaree acută severă cu evoluţie, uneori, imprevizibilă. Şi cu tratament de lungă durată. Mai ales la persoanele în vârstă care au consumat multe antibiotice“.

Spălarea fructelor şi a legumelor este absolut necesară, chiar dacă acestea sunt luate din grădina rudelor de la sate. „La ţară se întâmplă un lucru despre care ştim cu toţii. Multe, foarte multe case nu au toalete. Toaleta este în spatele casei, unde sunt câini, porci, găini. Ţăranii au camere bune pentru musafiri, cum spun ei, dar când e vorba de toaletă, se duc în spatele casei. Toaleta aceea e un focar de infecţie pentru că în timpul unei ploi, de exemplu, mizeria se răspândeşte, pleacă la vale, pe fructe, pe legume, acolo unde sunt grădinile. Iar omul nu le spală. Lăptuca n-o spală cum trebuie, ridichea n-o spală cum trebuie. Este vorba, aşadar despre contaminare fecal-menajeră“, subliniază specialistul.

Parazitul din apa de la robinet

Nu doar alimentele, ci şi apa poate fi sursă de toxiinfecţie alimentară – atât cea din fântână, cât şi cea de la robinet. „Uităm un lucru: apa noastră, care este albă să zicem de acest clor, este destul de contaminată. Giardia poate rezista şi în apa clorinată. Ştiaţi lucrul acesta? Şi giardia dă tot felul de alte probleme, inclusiv o toxiinfecţie sau mai bine zis o giardioză cu scaune diareice. Dar dă epidemii, acesta este termenul“.

Nu în puţine cazuri, la sate, ţăranii îşi amplasează fântânile la întâmplare fără să ţină cont că o toaletă aflată pe un teren mai înalt poate determina contaminarea sursei de apă. „Chiar dacă în fântâna de la nivelul solului este apă bună pentru consum, dacă vine fiecare cu propria găleată şi o bagă direct în apă, o poate contamina. Cel care se îmbolnăveşte este următorul care vine după el şi care ia şi mizeria lui pe găleată. Virusurile hepatitei A se pot transmite prin apa contaminată, mai ales în cea în care nu s-a pus clor“, detaliază medicul.

Doar 10% din toxiinfecţii necesită antibiotice

Bacterii precum Salmonella, Shigella, Clostridium, toţi aceşti germeni pe care îi putem găsi nu doar în ouă, în legume sau în carnea contaminată, ci şi în prăjituri şi produse de patiserie pot duce la îmbolnăviri, mai ales în cazul persoanelor cu un sistem imunitar slăbit. „E bine să spunem că majoritatea toxiinfecţiilor alimentare au o evoluţie favorabilă şi se vindecă şi doar în 10% din cazuri e nevoie de tratament cu antibiotic. Hidratarea corespunzătoare este foarte importantă în cadrul tratamentului“. ;

Studiu de caz: teoria cireşelor de la ţară

Atunci când le vorbeşte studenţilor despre toxiinfecţiile alimentare, conf. dr. Gheorghe Enache le dă următorul exemplu: „Vine luna mai în curând şi se fac cireşele. Sunt puţini cireşi de mai şi sunt amplasaţi în vii. Se duce cineva la furat de cireşe, se suie în copac şi mănâncă din plin. În timpul ăsta s-au scuturat cireşele. Şi vine proprietarul cu copiii lui. Şi copiii adună cireşele de pe jos. Dar cel care a furat cireşe a mai făcut ceva sub cireşul acela. Că i-a fost greu să se ducă în altă parte. Şi a contaminat toată zona. Şi copiii în afară de toxiinfecţia alimentară fac şi o parazitoză intestinală cu limbrici – ascaridioză. De ce? Pentru că individul acela avea în scaun aşa ceva. Sub copac e umezeală şi astfel de paraziţi trăiesc foarte bine. La ţară se merge pe ideea că suntem în mediul natural şi că nu mai spălăm fructele şi legumele fiindcă le-a spălat Dumnezeu. Păi, Dumnezeu le spală, dar noi le murdărim. Consumăm fructele aşa cum le găsim. Nimeni nu se duce cu damigeana de apă după el să spele fructele, să fim serioşi. Când voi vedea traba asta înseamnă că sunt în mileniul IV“.

„La ţară, mamele mestecă hrana celui mic“

Dincolo de alimente şi apă contaminată, nu trebuie uitat un lucru foarte important care favorizează toxiinfecţiile alimentare: mâinile murdare. „Dacă ne-am spăla pe mâini ori de câte ori este nevoie şi înainte de a intra la toaletă, nu doar după ce ieşim de la toaletă, să ştiţi că o parte din medici ar fi şomeri“. Ar fi necesar acest lucru, explică medicul, pentru că mergem la toaletă cu mâinile murdare şi ne putem contamina inclusiv organele genitale. Putem face un herpes în urma unui simplu gest de a ne trece mâna peste faţă, unde avem, să spunem, o leziune herpetică la gură, pentru ca apoi să ducem infecţia în zona genitală şi să nu mai scăpăm de ea toată viaţa. Dar şi spălatul mâinilor trebuie să fie făcut cu rigurozitate. În plus, ar fi recomandat să nu mai atingem robinetul decât cu un şerveţel după
ce ne-am spălat pe mâini.

Sânul nespălat (în cazul femeilor care alăptează) şi prostul obicei de a mesteca hrana celui mic sunt, la rândul lor, factori favorizanţi. „La ţară, mamele mestecă hrana celui mic. E un obicei destul de întâlnit. Un fel de mixer. Se întâmplă acest lucru pentru că ducem lipsă de o educaţie sanitară minimă. Medicul de familie ar trebui să o facă. Înainte, aceşti medici aveau şapte ore de educaţie sanitară pe lună şi trebuia să semnezi într-un caiet ce ai făcut şi când“.

Cine se îmbolnăveşte mai uşor

Imunitatea joacă un rol împortant, pentru că acelaşi aliment consumat de mai multe persoane ajunge să le îmbolnăvească doar pe unele. Aşa se explică de ce infecţia cu E.coli din Argeş a fost contractată mai ales de copiii mici, cu o imunitate încă în formare. Nu doar bebeluşii şi copiii malnutriţi se încadrează la categoriile vulnerabile, ci şi unii dintre adulţi. „Este vorba despre adulţii care au deja nişte boli preexistente. Într-un fel evoluează o toxiinfecţie alimentară la un om sănătos, şi altfel la un cirotic, la un bolnav cu diabet zaharat sau cu leucemie. Toţi aceştia au deja o imunitate scăzută. Vârstnicii au şi ei o rezistenţă mai scăzută. Plus că bătrânii, în general, sunt mari consumatori de medicamente pentru diverse boli. Au o rezistenţă mai mică la infecţii, chiar şi aşa. Alte categorii foarte vulnerabile la infecţii sunt transplantaţii renal şi obezii“. ;