Ce înseamnă indice glicemic şi de ce este el important. Alimente cu indice glicemic redus

Majoritatea fructelor şi legumelor au un indice glicemic mic

Indicele glicemic este un termen des întâlnit în caracterizarea alimentelor, alături de „alimentele funcţionale“ şi cele „modificate genetic“. Ce înseamnă toate aceste lucruri?

Indicele glicemic este un parametru care estimează puterea şi gradul în care alimentele vor determina creşterea glicemiei. Potrivit „Abecedarului de nutriţie“ coordonat de prof.dr. Nicolae Hâncu, medic primar diabet, nutriţie şi boli metabolice, unele alimente determină o creştere importantă a glicemiei  - alimente considerate ca având indice glicemic crescut – urmată de o revenire mai mult sau mai puţin rapidă, în timp ce altele produc o creştere minimă, cu o revenire lentă – alimente considerate cu un indice glicemic scăzut.

Potrivit aceleiaşi surse, recomandările de alimentaţie sănătoasă au în vedere şi consumul de alimente cu indice glicemic scăzut, ceea ce presupune cantităţi crescute de legume, fructe, cereale integrale, nuci şi seminţe, vegetale fără amidon; cantităţi mici de alimente cu conţinut mare de amidon – cartofi, pâine albă, orez alb, paste din făină albă şi cantităţi mici de alimente cu conţinut crescut de zahăr, adică dulciuri rafinate, prăjituri, băuturi dulci.

Clasificarea alimentelor în funcţie de indicele glicemic

Mic - castraveţi, conopidă, vinete, spanac, sparanghel, brocoli, cireşe, piersici, mere, pere, prune, kiwi, grapefruit; laptele; cerealele – orzul, orezul integral, grâul; alimente cu conţinut scăzut de glucide – peşte, carne.

Mediu - portocale, cereale integrale, pâine neagră, cartofii dulci, orezul brun, iaurtul, ciocolata neagră cu conţinut de cacao mai mare de 70%, fructele roşii, soia.

Mare - pâine albă, produse de patiserie, cartofi, banane, orez alb, pizza, îngheţată, smochine, struguri, ananas, pepene galben, morcovi, suc de portocale, fructele în sirop, dulceaţă, ciocolata albă şi cea cu lapte, cartofi prăjiţi, chipsuri, pene verde, paste, pop corn, croissante.

Ce sunt „alimentele funcţionale“

Unele alimente au, pe lângă valoarea lor nutritivă de bază şi efecte benefice suplimentare asupra unor funcţii ale organismului sporind starea de bine şi sănătatea sau să reducă riscul de îmbolnăvire. Acestea se numesc „alimente funcţionale“.

Potrivit sursei mai sus citate, alimentele funcţionale nu sunt suplimente nutritive şi trebuie să-şi demonstreze efectele benefice în cantităţile în care este consumat în mod obişnuit în dietă.

Asociaţia Americană de Dietetică clasifică clasifică toate alimentele ca fiind funcţionale la un anumit nivel al consumului, deoarece furnizează substanţe nutritive cu rol benefic în funcţionarea organismului. După această viziune, alimentele funcţionale includ: alimentele funcţionale – fructe şi legume, nuci, alune, ciocolată neagră, iaurturi probiotice; alimente modificate (fortificate) – sare iodată, suc de portocale cu calciu adăugat, îmbogăţite (pâine îmbogăţită cu folat), cu intensificatori (batoane nutritive, iaurt, ceai, alimente cu ingrediente bioactive precum luteina, uleiuri de peşte, ginko biloba); alimente medicale: formule pentru administrare sub supraveghere medicală; alimente pentru diete speciale: preparate pentru copii, pentru scădere ponderală, formule hipoalergice fără gluten pentru boala celiacă sau fără lactoză, pentru intoleranţa la lactoză.

Alimentele modificate genetic sunt rezultatul ingineriei genetice şi au calităţi nutritive similare sau chiar mai bune decât cele obţinute prin metode clasice.

Prin tehnicile de inginerie genetică au fost obţinute: plante mai resistente la secetă şi dăunători; cereale cu conţinut crescut de proteine sau cereale fără gluten; plante fără proteine alergene; fructe cu coacere în timpul transportului; ameliorarea culorii şi a a aromei fructelor; creşterea timpului de conservare; producerea fructelor sezoniere pe tot parcursul anului; modificarea calităţilor nutritive: cartofi mai bogaţi în amidon care absorb cantităţi mai mici de ulei în timpul prăjirii.

Printre posibilele riscuri ale consumului acestor alimente se numără alergiile sau rezistenţa la unele antibiotice, potrivit „Abecedarului de nutriţie“.