Profilul internautului: cine îl cumpără, cum este folosit şi cum îţi poţi asigura securitatea online

Versiunile vechi ale browser-elor nu sunt o alegere bună.

Serviciile care monitorizează traficul web şi implicit orice acţiune din online, iau independent de voinţa ta decizia referitoare la ştergerea sau păstrarea datelor colectate despre tine. Apare astfel întrebarea: cine cumpără profilul tău de utilizator? Că informaţia valorează mult.

Cei familiari cu tehnologia ar putea spune că activarea funcţiei „Do-Not-Track“ din browser (din cele care o pun la dispoziţie) împiedică urmărirea traficului lor pe internet, deci pot naviga fără griji. De fapt, activarea acestei funcţii exprimă dorinţa utilizatorului de a nu fi urmărit online. Astfel, tranzacţiile, click-urile, istoria navigării, activităţile pe reţele sociale, articolele pe care le citeşte sau interogările pe care le face pe motoarele de căutare ar trebui să nu fie stocate nicăieri. Totuşi, această opţiune nu este prea utilă, se arată în comunicatul remis de BitDefender.

Do-Not-Track îi dă însă utilizatorului un fals sentiment de securitate. Este lăudabilă introducerea sa de către producătorii de browsere, însă nu există niciun control asupra componentei din server care controlează monitorizarea. Altfel spus, utilizatorii nu vor şti niciodată dacă serviciul de urmărire a traficului alege să accepte sau să ignore solicitarea Do-Not-Track.

Aspectele legate de securitate ridicate de folosirea traker-elor şi cookie-urilor sunt îngrijorătoare întrucât criminalii informatici pot utiliza în scop malefic principiile de funcţionare ale acestora şi pot colecta cantităţi foarte mari de date de la utilizatori. Prin faptul că au acces la informaţii precum sistemul de operare folosit, versiunea Java sau porturile activate, orice hacker poate să colecteze suficiente informaţii pentru un atac. Utilizând kit-uri ce conţin cele mai recente vulerabilităţi Java, chiar şi un amator ar putea cu uşurinţă să pătrundă într-un computer dacă reuşeşte să colecteze informaţiile potrivite.

Cum să cunoşti ce pot cunoaşte şi alţii

Pentru exemplificare am folosit site-ul privacy.net. A fost conceput să analizeze tot ceea ce poate fi dezvăluit prin browsing-ul pe o pagină de web. Acesta colectează aceeaşi cantitate de informaţie pe care ar fi colectat-o orice alt webtracker. Fără o verificare manuală a cookie-urilor stocate sau fără a analiza traficul între browsere şi trackere, utilizatorii nu vor şti că sunt încă urmăriţi, dar pot alege să blocheze automat toate cookie-urile folosindu-se de opţiuni deja existente în browser.

Furnizorii de servicii de publicitate nu vor dori să oprească urmărirea utilizatorilor, întrucât aceste informaţii sunt foarte profitabile şi deja înrădăcinate în filosofia de marketing. A şti ce tip de conţinut să afişezi şi când să faci asta aduce un plus major companiilor. Reclamele ţintite, ce se bazează pe profilul utilizatorilor, funcţionează prin urmărirea ariilor de interes ale acestora şi sunt obţinute monitorizând cuvintele căutate online. Ulterior, tracker-ele adună informaţiile şi automatizează procesul prin care construiesc profiluri de utilizatori pe baza vârstei, sexului etc., livrând informaţiile către agenţiile de marketing contra unor sume substanţiale.

Legătura dintre agenţiile de marketing, tracker-e, utilizatori şi reclame ar putea fi ruptă doar de legi mai stricte şi reglementări, de vreme ce standarde de internet precum funcţia Do-Not-Track nu sunt întotdeauna obligatorii.

Invizibil pe internet

Pentru a evita urmărirea, utilizatorii ar putea folosi TOR, o reţea care le permite să navigheze anomim pe internet, eliminând astfel posibilitatea de a primi reclame personalizate. Totuşi, deşi TOR te fereşte de tracker-e, poate crea probleme serioase de securitate, dar şi experienţe absolut neplăcute (pornografia este nelipsită, în toate manifestările ei).

Hackerii care atacă prin intermediul reţelei TOR ar putea direcţiona traficul prin acelaşi server pe care îl foloseşti şi tu, aruncându-te în calea autorităţilor ca suspect în diverse ilegalităţi. O altă modalitate de protecţie ar fi să adaugi peste TOR o conexiune virtuală privată (VPN) însă acesta ar fi o măsură prea costisitoare.

Totuşi directiva Do-Not-Track nu este complet inutilă, întrucât website-urile care monitorizează deja activitatea userilor lor ar putea chiar să respecte dorinţa utilizatorilor de a nu fi urmăriţi, pentru a nu-şi periclita imaginea. Mai mult, utilizatorii ce folosesc versiuni mai vechi ale unor browsere precum Internet Explorer 9, Google Chrome 23, Safari 5.1 sau Firefox 12.0, nu vor avea încorporată opţiunea de Do-Not-Track. Prin urmare, dacă vor să se folosească de ea, ar trebui să treacă la versiuni mai noi de browsere.

BitDefender oferă browser-ul securizat SafePay, integrat în Bitdefender 2013, care te fereşte de capcanele utilizării reţelei TOR. SafePay oferă protecţie maximă la efectuarea tranzacţiilor online, fără a avea un impact asupra experienţei utilizatorilor. În acelaşi timp, aplicaţia Bitdefender Traffic Light poate fi o unealtă foarte bună pentru utilizatorii ce doresc să afle exact ce trackere se află pe site-urile pe care le vizitează în mod curent, pentru a le oferi o imagine de ansamblu asupra datelor care le sunt colectate cu sau fără voia lor.