Cercetătorii au descoperit metode de comunicare cu oamenii în timpul somnului. Reacția visătorilor lucizi

În filmul său SF, Inception (2010), Christopher Nolan și-a imaginat protagonistul alunecând în visele altor oameni și chiar modelând conținutul acestora. Dar dacă această poveste nu ar fi atât de departe de viața reală?

Oamenii de știință au reușit să comunice cu oamenii în timp ce visează FOTO Shutterstock

O nouă cercetare a făcut posibilă interacțiunea cu voluntarii în timp ce aceștia dorm și chiar conversația cu ei în anumite momente cheie, notează publicația The Conversation.

Studiul științific al viselor

În timp ce uneori ne trezim cu amintiri vii din aventurile noastre nocturne, alteori predomină impresia unei nopți fără vise.

Cercetările arată că ne amintim în medie unul până la trei vise pe săptămână. Cu toate acestea, nu toată lumea este egală atunci când vine vorba de a-și aminti vise. Oamenii care spun că nu visează niciodată reprezintă aproximativ 2,7 până la 6,5% din populație. Adesea, acești oameni obișnuiau să-și amintească visele când erau copii. Proporția persoanelor care spun că nu au visat niciodată în toată viața lor este foarte mică: 0,38%.

Amintitul viselor depinde de mulți factori, cum ar fi sexul (femeile își amintesc visele mai des decât bărbații), interesul cuiva pentru vise, precum și modul în care sunt colectate visele (unii le-ar putea ține evidența într-un jurnal sau cu ajutorul unui reportofon).

Natura privată și trecătoare a viselor îngreunează cercetările oamenilor de știință. În zilele noastre, însă, datorită cunoștințelor dobândite în domeniul neuroștiinței, este posibilă clasificarea stării de vigilență a unei persoane prin analiza activității creierului, tonusului muscular și mișcărilor oculare.

Oamenii de știință pot determina astfel dacă o persoană doarme și în ce stadiu al somnului se află: începutul somnului, somn ușor cu undă lentă, somn profund cu unde lentă sau somn cu mișcare rapidă a ochilor (REM).

Ceea ce nu fac aceste date fiziologice este să ne spună dacă o persoană visează (visele pot apărea în toate etapele somnului), să nu mai vorbim despre ce visează. Cercetătorii nu au acces la experiența visului și, prin urmare, ei sunt forțați să se bazeze pe ceea ce povestesc oamenii atunci când se trezesc, fără nicio garanție a veridicității.

Mai mult, pentru a înțelege ce se întâmplă în creier în timp ce visăm – și ce scop servește această activitate – ar trebui să putem compara activitatea creierului în perioadele în care visele apar cu cele în care acestea sunt absente. Prin urmare, este imperativ să se determine, cu exactitate, momentul apariției visului.

Pentru a realiza acest lucru, ideal ar fi să existe o cale de comunicare cu care dorm. Imposibil? Nu pentru toată lumea - aici intervin visătorii lucizi.

Ce înseamnă visarea lucidă

Majoritatea dintre noi realizăm că am visat doar la trezire. Visătorii lucizi, pe de altă parte, au capacitatea unică de a rămâne conștienți de procesul de visare în timpul somnului REM, o etapă a somnului în care activitatea creierului este mai apropiată de cea din faza de veghe.

Și mai surprinzător, visătorii lucizi pot uneori exercita un control parțial asupra narațiunii visului lor. Apoi sunt capabili să zboare, să facă oamenii să apară sau să dispară, să schimbe vremea sau să se transforme în animale. Pe scurt, posibilitățile sunt nesfârșite.

Astfel de vise lucide pot apărea spontan sau pot fi concepute prin antrenament specific. Existența visului lucid este cunoscută încă din cele mai vechi timpuri, dar multă vreme a fost considerat ezoteric și nedemn de explorare științifică.

Astfel de opinii s-au schimbat datorită unui experiment inteligent pus la cale de psihologul Keith Hearne și de psihofiziologul Stephen Laberge, în anii 1980. Acești doi cercetători și-au propus să demonstreze că visătorii lucizi dormeau într-adevăr când și-au dat seama că visează.

Plecând de la observația că somnul REM este caracterizat de mișcări rapide ale ochilor în timp ce ochii sunt închiși (de unde și numele „somn cu mișcare rapidă a ochilor”), ei și-au pus următoarea întrebare: ar fi posibil să folosim această proprietate pentru a-i cere celui care doarme o imagine din visul lor către lumea înconjurătoare?

Hearne și Laberge au recrutat visători lucizi pentru a încerca să afle. Au fost de acord cu ei înainte de a adormi cu privire la „telegrama” ce trebuia trimisă: participanții ar fi trebuit să facă mișcări specifice ale ochilor, cum ar fi să-și miște privirea de la stânga la dreapta de trei ori, de îndată ce și-au dat seama că visează. Și în timp ce se aflau în somn REM, visătorii lucizi au făcut exact acest lucru.

Noul cod de comunicare le-a permis cercetătorilor de atunci să detecteze etapele de visare în timp real. Lucrarea a deschis calea pentru multe proiecte de cercetare în care visătorii lucizi acționează ca agenți sub acoperire în lumea viselor, ducând la îndeplinire misiuni (cum ar fi să-și țină respirația într-un vis). Ei le semnalează aceste lucruri cercetătorilor, folosind codul ochiului.

În prezent, este posibil să se combine astfel de experimente cu tehnici de imagistică cerebrală pentru a studia regiunile creierului implicate în visul lucid. Acesta reprezintă un pas uriaș înainte în căutarea unei mai bune înțelegeri a viselor și a modului în care acestea sunt formate.

În 2021, la aproape 40 de ani după munca de pionierat a lui Hearne și Laberge, un nou studiu, în colaborare cu academicieni din întreaga lume, a dus lumea viselor la un alt nivel.

Visele pot apărea în orice stadiu al somnului FOTO Arhivă

De la ficțiune la realitate: comunicarea cu visătorii

Știam deja că visătorii lucizi sunt capabili să trimită informații din visele lor. Dar o pot primi și ei? Cu alte cuvinte, este posibil să vorbim cu un visător lucid? Pentru a afla răspunsul, cercetătorii au expus un visător lucid la stimuli tactili în timp ce dormea. I-am pus și întrebări închise precum: „Îți place ciocolata?”.

El a putut să răspundă zâmbind pentru a indica „Da” și încruntându-se pentru a indica „Nu”. Visătorilor lucizi li s-au prezentat și verbal ecuații matematice simple. Au putut să ofere răspunsuri adecvate în timp ce dormeau.

Desigur, visătorii lucizi nu au răspuns întotdeauna, nici pe departe. Dar faptul că au făcut-o uneori (18% din cazuri în studiul nostru) a deschis un canal de comunicare între experimentatori și visători.

Cu toate acestea, visul lucid rămâne un fenomen rar și nici chiar visătorii lucizi nu sunt lucizi tot timpul sau pe tot parcursul somnului REM.

Oamenii de știință și-au pus și întrebarea dacă portalul de comunicare deschis era limitat doar la somnul REM „lucid”.

Extinderea portalului de comunicare

Pentru a afla dacă am putea comunica, în același mod, cu orice persoană care doarme, indiferent de stadiul său de somn, au fost efectuate experimente cu voluntari care visează non-lucid, fără tulburări de somn, precum și cu persoane care suferă de narcolepsie. Această boală, care provoacă somn involuntar, paralizie în somn și un debut precoce al fazei REM, este asociată cu o tendință crescută pentru visul lucid.

În ultimul astfel de experiment, participanților li s-au prezentat cuvinte existente (de exemplu, „pizza”) și altele inventate (de exemplu, „ditza”) în toate etapele de somn. Ei au fost rugați zâmbească sau să se încrunte pentru a semnala dacă cuvântul a fost inventat sau nu. Deloc surprinzător, persoanele cu narcolepsie au reușit să răspundă atunci când au fost lucide în somn REM, confirmând rezultatele obținute în 2021.

Mai surprinzător, ambele grupuri de participanți au fost, de asemenea, capabile să răspundă la stimulii noștri verbali în majoritatea stadiilor de somn, chiar și în absența viselor lucide. Voluntarii au putut să răspundă intermitent, de parcă ferestre de conexiune cu lumea exterioară s-ar deschide temporar în anumite momente precise.

Cercetătorii au putut chiar să determine compoziția activității creierului propice acestor momente de deschidere către lumea exterioară.

De ce există astfel de ferestre de conexiune cu lumea exterioară? Ar putea fi înaintată ipoteza potrivit căreia creierul s-a dezvoltat într-un context în care era necesară un minim de procesare cognitivă în timpul somnului. Ne putem imagina, de exemplu, că strămoșii noștri au fost nevoiți să rămână atenți la stimulii externi în timp ce dormeau, în cazul în care se apropia un prădător. În mod similar, știm că o mamă reacționează preferențial la plânsul bebelușului în timpul somnului.

Rezultatele studiului sugerează că acum este posibil să „vorbim” cu orice om care doarme, indiferent de stadiul de somn în care se află. Prin rafinarea markerilor creierului care prezic momentele de conectare cu lumea exterioară, ar trebui să fie posibilă optimizarea suplimentară a protocoalelor de comunicare, în viitor.

Această descoperire deschide calea pentru dialogul în timp real cu cei care dorm, oferind cercetătorilor șansa de a explora misterele viselor pe măsură ce se întâmplă. Dar chiar dacă linia dintre science-fiction și realitate devine din ce în ce mai subțire, putem fi siguri de un lucru: neurologii sunt încă departe de a ne putea descifra cele mai ascunse fantezii.