Viața incredibilă a lui Paul Alexander, care a trăit peste 70 de ani într-un „plămân de fier” | VIDEO

Povestea lui Paul Alexander, cunoscut ca „omul din plămânul de fier”, e de-a dreptul impresionantă, e povestea unui luptător care, în ciuda dezavantajelor fizice majore, a reuşit nu doar să supravieţuiască, ci şi să aibă o viaţă plină şi să-i ajute pe cei din jurul lui.

Paul Alexander şi plămânul său de fier, foto arhivă

Paul Alexander a supravieţuit unui atac grav de poliomielită în copilărie şi a rămas tetraplegic. El a murit recent, la vârsta de 78 de ani, după ce a petrecut mai mult de șapte decenii folosind acest dispozitiv, mai mult decât oricine altcineva în istorie.

Medicii nu îi dădeau prea multe şanse

Avea doar șase ani când, după o operație de traheostomie de urgență impusă de infecţia cu poliomielită, s-a trezit îngrozit în interiorul unui tub mare de metal, din care îi ieșea doar capul. Nu se putea mișca pentru a simți ce îl prindea în capcană, iar când a încercat să ceară ajutor, a descoperit că nu putea scoate niciun sunet. În plus, a înţeles repede că nu mai putea să respire fără ventilator pulmonar, pe care l-a botezat „plămânul de fier”.

La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, poliomielita a făcut ravagii în SUA, dar şi în restul lumii, omorând și mutilând zeci de copii. În 1952, în spitalul din Texas, Paul Alexander era înconjurat de alți copii aflați în situații similare. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, una din 200 de infecții cu poliomielită duce la paralizie ireversibilă. Dintre cei paralizați, 5-10% mor atunci când mușchii respiratori le sunt imobilizați. Dar micul Paul a luptat din răsputeri să nu fie unul dintre ei.

După doi ani de spitalizare, medicii au început să pună la îndoială viitorul lui Paul Alexander. Acest lucru i-a determinat pe părinții săi să ia decizia curajoasă de a-l lua acasă, împreună cu plămânul său de fier, pentru a-și trăi în pace scurtul timp pe care îl mai avea. Dar, odată ce a ajuns acasă, în grija părinților săi, Paul a devenit din ce în ce mai puternic şi s-a adaptat la condiţiile restrictive.

Cum funcţionează un „plămân de fier”

Plămânul de fier folosește un sistem de presiune negativă. Acționat de un motor, burduful său aspiră aerul din cilindru, creând un vid în jurul corpului pacientului și forțând plămânii să se extindă și să preia aer. Când aerul este lăsat să intre din nou, același proces invers face ca plămânii să se dezumfle. Dispozitivul are, însă, nevoie de o sursă de energie pentru a funcționa.

În timpul întreruperilor de curent electric, burdufurile trebuiau pompate manual şi inclusiv vecinii veneau să ajute la această operaţiune, atunci când era nevoie. Tatăl lui Paul a proiectat un clopot de alarmă pe care Paul îl putea suna cu gura dacă avea nevoie de asistență urgentă.

Cu timpul, Paul a învățat să respire în mod conștient, înghițind aer, folosindu-și mușchii gâtului pentru a forța aerul să intre în plămâni. El a numit-o respirația broaștei.

Şi-a învins teama că se va sufoca

Fratele său mai mic, Philip Alexander, a explicat pentru BBC că promisiunea unui cățeluș l-a încurajat pe Paul să fie curajos și să încerce să petreacă un timp în afara ventilatorului pulmonar, pentru a învăța tehnica complicată de respirație glosofaringiană, termenul medical pentru respirația broaștei.

„Îi era frică, desigur, să nu se sufoce.  (...) Dar i-au spus că, dacă rezistă trei minute, va primi câinele pe care și-l dorește. Și așa a făcut”, îşi aminteşte Philip Alexander de primele mici bătălii câştigate de fratele său.

Pe măsură ce încrederea și forța sa au crescut, a putut petrece perioade din ce în ce mai lungi în afara plămânului de fier. Acest lucru i-a permis să înceapă să experimenteze puțin mai mult din viață. I s-a permis să se aventureze în cartier în scaunul său cu rotile cu prietenii din copilărie, revenind în plămânul de fier atunci când era obosit.

În facultate, Paul Alexander şi-a câştigat tot mai multă autonomie

„Era doar un frate normal pentru mine. Ne-am luptat, ne-am jucat, ne-am iubit, am petrecut, am mers la concerte împreună; era doar un frate normal”, spune Philip Alexander.

Paul a terminat școala acasă și a continuat să obțină studieze înainte de a se orienta spre Facultatea de Drept. Fratele său își amintește că perioada petrecută de Paul la Universitatea Texas din Austin a fost incredibilă. Părinții l-au ajutat pe Paul să se mute cu “plămânul de fier”, iar apoi a rămas singur, cu un ajutor limitat la început, după ce îngrijitorul pe care îl angajase nu a mai apărut.

„Nu prea a avut niciun îngrijitor. Era în cămin și diferiți oameni aveau grijă de el din întâmplare. Îl împingeau prin campus în scaunul cu rotile”, mai spune spune Philip.

A profesat ca avocat

Paul Alexander a profesat ca avocat în centrul orașului Dallas. A trebuit să se confrunte cu surpriza clienților când intrau în biroul său și îl vedeau în plămânul său de fier. „Nu este un lucru ușor de văzut, doar un cap care iese afară. Oamenii intră imediat în șoc. Am văzut că se întâmplă des asta”, îşi aminteşte fratele său.

Paul a trăit singur o mare parte din viața sa de adult, ceea ce nu este puțin lucru pentru cineva care nu poate să se ocupe singur de nevoile sale umane de bază, cum ar fi să folosească toaleta sau să își ia singur ceva de băut.

Philip Alexander spune despre uimitorul său frate că a devenit stăpânul propriului său domeniu, ajutându-i pe oameni să îl ajute.

„Avea nevoie de un tip unic de îngrijire. Nici măcar profesioniștii nu sunt pregătiți să aibă grijă de un tetraplegic într-un plămân de fier”, spune Philip despre responsabilitatea uriașă pe care a presupus-o susținerea fratelui său. „Cea mai mare parte a îngrijirii era de bază, bărbieritul și hrănirea, de exemplu. Dar pentru a-l muta trebuia să ai mare grijă”, a detaliat el.

Nu exista un manual de instrucțiuni pentru cei care răspundeau la anunțurile lui Paul pentru îngrijitori şi mulţi dintre cei care s-au prezentat au plecat după o zi sau două.

În ultima parte a vieții, Alexander a construit o relație strânsă cu Kathy Gaines, o femeie nevăzătoare care a devenit îngrijitoarea sa - sau „brațele și picioarele” sale, după cum obișnuia să îi spună. Ea a început să îl ajute după ce Alexander a absolvit facultatea de Drept, sprijinindu-l timp de mai mult de trei decenii.

Philip spune că întotdeauna s-a văzut pe el însuși ca îngrijitor de rezervă pentru fratele său, dar a admirat sistemul de sprijin pe care Paul l-a construit: „A avut o mulțime de prieteni minunați, oameni cu adevărat frumoși în viața lui”.

Ajutorul prietenilor

În 2015, plămânul său de fier a început să aibă scurgeri. Întrucât aparatele erau deja extrem de rare, a fost o cursă contra cronometru pentru a găsi pe cineva capabil să efectueze reparația vitală pentru a-l face din nou etanș.

După ce a fost postat un apel pe rețelele de socializare, au sosit răspunsuri din întreaga lume. Dar soluția s-a dovedit a fi mult mai aproape de casă. La 16 km de apartamentul lui Paul din Dallas, Brady Richards, care avea o afacere de reparat diverse obiecte, intrase în posesia a două ventilatoare pulmonare întâmplător.

Paul Alexander se lupta să rămână în viaţă în plămânul de fier care nu mai funcționa şi situația devenea tot mai disperată pentru el, când, din informaţie în informaţie, au ajuns la Brady Richards.

După ce acesta a reparat în regim de urgenţă unul dintre cele două ventilatoare pulmonare pentru Paul Alexander, fără a primi nicio compensaţie materială în schimb, între cei doi s-a legat o prietenie sinceră, care a durat toată viaţa.

O viaţă plină

Paul Alexander şi-a urmat visul de a deveni avocat pledant și și-a reprezentat clienți în instanță într-un costum format din trei piese și o scaun cu rotile modificat care îl ținea drept. De asemenea, a organizat o grevă pentru drepturile persoanelor cu dizabilități și a publicat o carte de memorii, intitulată “Trei Minute pentru un Câine: Viața Mea într-un Plămân de Fier”. Cartea de 155 de pagini a fost elaborat cu grijă și a durat cinci ani pentru a fi finalizată. De remarcat că Paul a scris fiecare cuvânt cu un pix atașat la un băț ținut în gură.

Philip Alexander spune că abia după publicarea cărții și-a dat seama pe deplin ce inspirație a fost fratele său pentru oamenii din întreaga lume. “Personalitatea sa a avut mult de-a face cu cât de mult a fost admirat. Avea acel zâmbet mare și era o persoană atât de primitoare și caldă. Îi făcea pe oameni să se simtă confortabil”, îl descrie el pe Paul.

Anul trecut, Paul a fost recunoscut de Guinness World Records ca fiind persoana care a trăit cel mai mult timp într-un plămân de fier.