Video Pâinea care poate rezista până la un an fără să mucegăiască. Secretul este o metodă de preparare veche de 2.000 de ani
O pâine poate fi păstrată până la un an fără să se strice, dacă este depozitată în condiții corespunzătoare. Rețeta datează din Antichitate, iar metoda de preparare a rămas aproape neschimbată de-a lungul generațiilor. În trecut, pâinea era luată în călătorii de marinari, pelerini și exploratori, iar astăzi este folosită pentru prepararea unor mese rapide.
Preparatul se numește friselle și este specific regiunii Puglia, din sudul Italiei. Are forma unor inele de pâine, dar este mult mai tare decât pâinea obișnuită. Poate fi păstrat luni întregi datorită unui procedeu simplu: este copt de două ori, astfel încât aproape toată apa din aluat să fie eliminată.

În prezent, italienii îl consumă mai ales în zilele călduroase, când vor să pregătească ceva rapid. Înainte de a fi mâncat, friselle este înmuiat pentru scurt timp în apă, apoi este acoperit cu roșii proaspete, ulei de măsline, oregano sau alte ingrediente.

Cum se prepară pâinea care rezistă un an
Tradiția preparării acestei pâini s-a transmis din generație în generație în Puglia. Gianfranco Parisi, al cărui bunic a avut o brutărie cu cuptor pe lemne în localitatea San Pietro Vernotico, din apropiere de Brindisi, a explicat pentru BBC cum era făcută rețeta tradițională.
Aluatul, pregătit cu puțină maia pentru un plus de aromă, este modelat în formă de inele și copt timp de aproximativ 40 de minute. După prima coacere, pâinile sunt scoase din cuptor și tăiate în două cu ajutorul unei sârme răsucite.
Urmează a doua coacere, care durează aproximativ o oră și jumătate. În această etapă, pâinea pierde aproape toată umiditatea și devine foarte tare.
Acesta este și secretul duratei sale mari de păstrare. Spre deosebire de pâinea obișnuită, care conține suficientă umiditate pentru dezvoltarea mucegaiului, friselle este atât de bine uscată încât mucegaiul se formează cu dificultate.
Micul dejun mediteranean de 3 minute care a cucerit internetul. Ingredientele sunt simple și nu necesită gătitRosaria Canoci, care prepară această pâine într-o brutărie tradițională din satul Lendinuso, susține că poate fi păstrată până la un an dacă este ținută într-un ambalaj închis ermetic, într-un loc uscat și întunecos.
În trecut, localnicii înșirau pâinile pe sfori și le agățau pentru a le feri de umezeală și insecte. Astăzi, acestea sunt ambalate în pungi și depozitate pe rafturi.
Pâinea care îi însoțea pe marinari în călătoriile lungi
Rezistența la păstrare a transformat friselle într-un aliment important pentru marinarii care plecau în călătorii pe mare. Regiunea Puglia, situată între Marea Adriatică și Marea Ionică, are o tradiție maritimă îndelungată, iar oamenii aveau nevoie de provizii care să nu se altereze în timpul drumurilor lungi.
Istoricul gastronomic Flavia Giordano, autoarea cărții „Puglia: A Cooking Journey Through a Land and Its Unique Ingredients”, leagă această tradiție de practicile marinarilor din Antichitate.
Aceasta amintește că Pliniu cel Bătrân descria, încă din secolul I d.Hr., panis nauticus, o pâine destinată marinarilor, preparată prin coacere dublă.
„Această pâine coaptă de două ori era esențială pentru supraviețuirea în timpul călătoriilor lungi pe mare. Mai târziu, a devenit un aliment de bază pentru cruciați, pelerini și exploratorii care traversau porturile din Puglia în drum spre Țara Sfântă”, explică Flavia Giordano.
De la hrana săracilor la specialitate căutată
În trecut, friselle era preparată și din orz, însă această variantă era considerată un aliment al oamenilor săraci. În anii 1960, localnicii preferau pâinea din grâu, pe care o asociau cu un nivel de trai mai bun.
„Oamenii ieșeau dintr-o perioadă de sărăcie, în care fuseseră nevoiți să mănânce orice, și își doreau să mănânce mai bine, asemenea celor bogați. Grâul este mai moale și mai rafinat”, povestește Gianfranco Parisi.
În prezent, preferințele s-au schimbat. Varianta din orz este din nou apreciată, fiind considerată o alternativă mai consistentă la cea din grâu dur. În brutăriile din Puglia se găsesc și sortimente din alac sau cereale integrale, unele aromatizate cu semințe de fenicul ori ardei iute.
Preparatul a ajuns și în restaurante, unde bucătarii îl folosesc în rețete reinterpretate.
La un local din Lecce, de exemplu, bucătarul Francesco Paladino sfărâmă pâinea, o amestecă cu sos de roșii și îi reconstituie forma, înainte de a adăuga roșii proaspete, prosciutto și anghinare.
În alte regiuni din sudul Italiei, friselle este consumată diferit. În Sicilia, de exemplu, pâinea este înmuiată în lapte și servită la micul dejun.
Indiferent de rețetă, modul tradițional de consum a rămas simplu: pâinea este umezită, apoi se adaugă roșii, ulei de măsline și câteva condimente.




















































