Meseriile ciudate ale oamenilor Coroanei britanice. Slujbele absurde prezentate în serialul „The Crown” chiar există
0Ultimul sezon al serialului "The Crown", difuzat pe Netflix, a dus în atenție unele dintre slujbele cel puțin ciudate și arhaice din cadrul Casei Regale.

Întrebarea pe care și-au pus-o mulți, mai ales cei nefamiliarizați cu curtea regală de la Londra, este dacă acestea există? Publicația conservatoare The Telegraph scrie că astfel de meserii există, însă ele sunt doar „aparent ciudate”.
În serial, Tony Blair îi spune reginei Elisabeta II că trebuie să strângă cureaua și enumeră o serie de slujbe cu titluri absolut ciudate precum semănătorul de ierburi, paznicul lebedelor sau spălătorul regal.
Regina (interpretată de Imelda Staunton) nu este atât de convinsă și spune că "a schimba secole de legislație regală nu este o sarcină minoră".
Biograful regal Hugo Vickers și autor al cărții "The Crown Dissected", spune că "este atât de ușor să ironizăm" rolurile precum "Urmăritorul Dragonului Roșu" și "Înaltul Amiralul al Spălării". Este "trist", adaugă el, că titluri precum "doamnele de onoare" au fost redenumite drept 'companioane' de către regina Camilla - un semn, poate, că și alte slujbe vor fi eliminate treptat.
Iată câteva dintre rolurile regale pe care Blair le-a dorit eliminate:
Bățul de Aur în Așteptare (The Gold Stick-in-Waiting)
Bățul de Aur în Așteptare, împreună cu Bățul de Argint în Așteptare, se numără printre numeroasele numiri militare din cadrul casei regale, spune Vickers. Prințesa Anne a fost Bățul de Aur pentru încoronarea regelui; rolul (alături de Bățul de Argint în Așteptare) este în principal unul de gardă ceremonială pentru monarh.
Biroul Bățului de Aur datează încă din perioada Tudorilor, când o teorie a conspirației răspândită în timpul domniei lui Henric al VIII-lea a dus la însoțirea sa în permanență de către un curtean, înarmat cu un băț de abanos cu vârf de aur.
După Regina Victoria, rolurile au devenit mai ceremoniale și mai puțin de protecție militară.
Semănătorul de Ierburi (Herb Strewer)
Primul semănător regal de ierburi a existat la sfârșitul secolului al XVII-lea "pentru că Londra mirosea urât", spune Vickers.
Astfel că "la evenimente precum o încoronare, arunca flori parfumate [cum ar fi balsam de lămâie, mușețel și vetricea] în fața monarhului, astfel încât să nu trebuiască să treacă prin acel miros ținându-se de nas."
În 1821, rolul a fost deținut de o prietenă a lui George al IV-lea, Anne Fellowes (soția lui William Dorset Fellowes, stră-străbunicul lui Julian Fellowes, scriitorul serialului Downton Abbey), care a fost numită în timpul încoronării sale la Westminster Abbey.
Rolul a fost eliminat odată cu urcarea pe tron a reginei Victoria.
Paznicul Dulapului de Sticlă și Porțelan (Yeoman of the Glass and China Pantry)
Persoana responsabilă de gestionarea colecțiilor de vase din casa regală există pentru că "ai nevoie de cineva să aibă grijă de porțelan și sticlă", conform lui Vickers.
Seturile sunt folosite pentru diferite ocazii; "dacă venea președintele francez, și aveau un set de porțelan francez, pe care sunt sigur că îl aveau, îl scoteau."
Rolul yeomanului se extinde și la alte materiale, cum ar fi cele 170 de șervete din in cu monogramă, pliate în forma unui bonete olandeze, pentru vizitatorii de la banchetele de stat.
Cimpoierul Suveranului (Piper to the Sovereign)
"Nu am auzit decât de gălăgie de când suntem în frumoasele Highlands, încât vreau să am un cimpoier, care să poată, dacă îți place, să cânte în fiecare seară la Frogmore", îi scria regina Victoria mamei sale, Ducesa Văduvă de Kent, în 1843.
Este o tradiție care a durat cel puțin pe durata domniei reginei Elisabeta II, pentru care Paul Burns a funcționat ca un ceas deșteptător, cântând în fiecare dimineață în oricare dintre reședințele sale, iar "regina iubea asta", spune Vickers.
Marele Maestru Ereditar al Păsărilor (Hereditary Grand Falconer)
Acest rol a fost "întotdeauna deținut de Ducele de St Albans de la crearea poziției pentru unul dintre copiii ilegitimi ai regelui Carol al II-lea," explică Swaby.
"Fiind un copil ilegitim al suveranului [cum a fost cazul lui Charles Beauclerk, fiul lui Carol al II-lea cu Nell Gwyn] nu ești în linia succesiunii, prin urmare nu ai nicio putere sau influență. Dar fiind un copil în curte, aveai posibilitatea apropierii suveranului."
În etapele incipiente, rolul implica achiziționarea de păsări pentru vânătoarea regală, dar acum este atât ereditar, cât și onorific, adaugă Swaby.
Spălătorul Mâinilor Suveranului (Washer of the Sovereign’s Hands)
"Asta se întâmplă doar o dată într-o domnie", insistă regina în serialul The Crown, în legătură cu spălarea ceremonială, o sarcină care, de fapt, necesită trei angajați.
Spălarea mâinilor reginei Elisabeta II a avut loc la un an după încoronarea ei, în 1953, cu Peter Houison Craufurd, al 28-lea lord de Craufurdland Castle, deținând titlul până la moartea sa în 2012.
El l-a câștigat după ce unul dintre strămoșii săi a alungat o pereche de huligani care l-au atacat pe James al V-lea și, în schimb, a primit o fermă - cu condiția ca familia sa să fie permanent pregătită să spele mâinile suveranului.
Un raport al Telegraph la moartea lui Houison Craufurd a remarcat că "avea întotdeauna a el un ibric de argint, o cupă și un tăviță cu un prosop de in."
Marele Conducător al Barjei Regale (King’s Bargemaster)
Marele Conducător al Barjei Regale "era responsabil pentru o parte importantă a transportului monarhului", explică Robert Bucholz, profesor de istorie la Loyola University Chicago.
Până la mijlocul secolului al XIX-lea, familia regală călătorea pe Tamisa cu barca, care "era ornată și luxoasă, locul celebrei petreceri pe apă a regelui George I pe Tamisa pentru care Handel a compus Muzica Apei."
Bărbații responsabili cu vâslitul erau cunoscuți sub numele de apărători regali ai apei, dintre care 24 își mențin poziția (tăiată la jumătate de regele Eduard al VII-lea din 48).

Aceștia sunt selectați din London Waterman’s Company, fiecare primind o mică sumă onorifică pe an; "între 1660 și 1702 [Maestrul] primea 30 de lire pe an. Aceasta a crescut la 100 de lire sub regina Anne", conform lui Bucholz.
Chris Livett este conducătorul bărcii din 2018, iar rolul său include sarcini ceremoniale pe Tamisa (cum ar fi Jubileul de Diamant din 2012), iar bărbații de pe apă se transformă și în slujitori pe timp de ceremonii de stat.
Astronomul Regal
John Flamsteed, primul Astronom Regal numit de regele Charles al II-lea în 1675, a primit sarcina de a crea o hartă precisă a cerului nocturn pentru navigație.
Flamsteed și-a îndeplinit atribuțiile din Turnul Londrei, unde, se spune, corbii se așezau (și îi murdăreau) aparatura. El este, poate, cel mai cunoscut dintre aceștia, fiind un element cheie în crearea Observatorului Regal (și a avut conflicte cu Isaac Newton).
Titlul a devenit onorific în 1972 și este deținut de Martin Rees, Baron Rees of Ludlow, din 1995.
Paznicul Lebedelor
"Cineva trebuie să supravegheze lebedele", îi spune Regina lui Blair, în timpul conversației lor despre reduceri în serialul amintit.
Această responsabilitate, stabilită pentru prima dată în secolul al XIII-lea, revine în prezent ornitologului și profesorului Christopher Perrins, Paznicul Lebedelor (un rol anterior cunoscut sub numele de Maestru al Lebedelor Regale și Păstrător al Lebedelor Regale), care supraveghează habitatul și bunăstarea păsărilor.
Familia regală nu dețin, așa cum se spune în mod obișnuit, toate lebedele mute din Marea Britanie.
"Ele pot fi revendicate de suveran și de monarhie, dar nu sunt automat proprietatea monarhului", spune Swaby - care menționează că acestea au fost mult timp un simbol al statutului în societatea britanică.