Cadoul neobișnuit primit de Regele Mihai la 23 de ani. Cum a devenit gestul generalului Avramescu simbolul Zilei Armatei Române

Gheorghe Avramescu, unul dintre cei mai galonați generali din istoria României, i-a făcut pe 25 octombrie 1944, un cadou inedit regelui Mihai I al României. Darul generalului Avramescu a devenit simbol național și este sărbătorit și astăzi. 

Generalul Gheorghe Avramescu după eliberarea Ardealului Foto: wikipedia

Pe data de 25 octombrie 1944, Regele Mihai își sărbătorea ziua de naștere. Era un suveran tânăr, de numai 23 de ani, și era pentru prima dată când ieșise din umbra tatălui și mai apoi a mareșalului Antonescu (deși în numai trei ani avea să piardă definitiv tronul). Cu ocazia zilei de naștere, unul dintre cei mai importanți militari din istoria României, generalul Gheorghe Avramescu, i-a făcut un cadou aparte. Nu i-a trimis un automobil (se știa că era absolut pasionat de mașini) și nici cine știe ce obiect scump.

I-a dăruit pur și simplu o victorie care a schimbat istoria românilor. Darul lui Avramescu s-a transformat în simbol național și este sărbătorit și astăzi drept Ziua Armatei Române.

România ieșise dintr-un coșmar și aluneca încet, dar sigur, în altul

Pentru țara noastră, izbucnirea și în general parcursul celui de-al Doilea Război Mondial, cu mici excepții, a fost un coșmar aproape neîntrerupt. În 1939, Hitler deja începea să devină stăpân al Europei Centrale. Anexase Austria, ocupase Cehoslovacia și cucerise Polonia. S-a aruncat asupra Europei Occidentale, iar Danemarca, Norvegia, Olanda, Belgia și mai apoi, în vara lui 1940, Franța, s-au prăbușit rând pe rând.

Englezii o duceau tot mai rău, bombardați constant și amenințați de o invazie germană. Americanii încă nu-și băteau capul cu războiul. Stalin bătuse palma cu Hitler și au făcut pe din două Polonia. România nu se putea baza pe nimeni. În vara lui 1940, România Mare a încetat să mai existe. Țara noastră a rămas fără Transilvania de nord-vest, Basarabia, Bucovina de Nord și Cadrilaterul.

România a scăpat și datorită faptului că Hitler dorea invazia URSS, iar țara noastră putea servi drept bază de aprovizionare. După abdicarea lui Carol al II-lea, în toamna lui 1940, pe tronul României ajunge fiul acestuia, Mihai I. Foarte tânăr, acesta va domni în umbra mareșalului Ion Antonescu, conducătorul de facto al României în perioada septembrie 1940 – august 1944. Antonescu a angajat România de partea Germaniei Naziste, motivând ulterior că era singura alternativă. Alături de nemți, românii participă la Planul Barbarossa, de invazie a URSS.

Începutul războiului pentru români a fost marcat de victorii. Armata Română s-a comportat foarte bine pe câmpul de luptă și a eliberat Basarabia și Bucovina de Nord. Ulterior, Antonescu a luat o decizie controversată și l-a urmat pe Hitler dincolo de Nistru, deși armata nu era echipată pentru a face față unui război dur în stepele reci și în fața tancurilor sovietice.

A urmat un masacru în toată regula, România înregistrând pierderi catastrofale. În plus, contraofensiva sovietică, după Bătălia de la Stalingrad, a împins ca un tăvălug armatele germane și române până pe granița de nord a României. Riscul unei invazii a Armatei Roșii era iminent. Atunci, Regele Mihai, cu sprijinul liderilor partidelor istorice, dar și al unor ofițeri, dă o lovitură de stat, îl arestează pe Antonescu și, pe 23 august 1944, schimbă taberele. Practic, întorc armele împotriva Germaniei Naziste. Chiar și așa, Armata Roșie pătrunde pe teritoriul României și se comportă ca o armată de ocupație. Ulterior, românii, în baza tratatului cu Aliații, pleacă alături de sovietici în lupta contra nemților.

Armatele române eliberează Ardealul

Așa cum am precizat, până pe 12 septembrie 1944, când a fost semnată, la Moscova, cu mare întârziere, Convenția de Armistițiu între România și Aliați, rușii s-au comportat ca o armată de ocupație. Au dezarmat, după 23 august 1944, în jur de 130.000 de militari români.

În plus, au sechestrat o mare parte din flota română. Chiar și așa, după armistițiu, românii au plecat alături de ruși contra nemților și ungurilor, pentru eliberarea Transilvaniei. La 8 septembrie a fost eliberat Sfântu Gheorghe, iar apoi, rând pe rând, Târgu Mureș, Cluj și Oradea. Piatra de încercare o reprezenta însă orașul Satu Mare și satele din împrejurimi, apărate de trupe germane și maghiare. Bătălia pentru Satu Mare a început la 23 octombrie 1944 și a rămas în istorie drept Bătălia de la Carei. Încă de pe 22 octombrie, Corpul 2 Armată a înaintat cu succes, iar Divizia 1 Cavalerie a pătruns în localitatea Viile. Armata Română era comandată de un veteran, unul dintre cei mai importanți generali ai istoriei românilor. Se numea Gheorghe Avramescu.

Generalul Avramescu Foto: wikipedia

Era născut la Botoșani, într-o familie de oameni modești din mahalaua târgului. Ridicat prin merite personale pe treptele gradelor militare și cu pieptul înțesat de cele mai importante decorații militare ale vremii, generalul Gheorghe Avramescu a fost un adevărat exemplu de ambiție, de disciplină și de umanitate în Armata Română.

Un militar pursânge, așa cum îl descriu contemporanii, conștiincios, „excesiv de corect”, care nu ezita să ofere pâine adversarului învins și să se opună agresiunilor împotriva civililor din teritoriile ocupate. Era supranumit „Tătuca” de soldații aflați în subordinea sa și devenise o legendă vie. A fost erou de război în Primul Război Mondial și mai apoi a fost unul dintre cei mai capabili comandanți de pe Frontul de Est.

La momentul intrării României în cel de-Al Doilea Război Mondial alături de Germania, generalul Gheorghe Avramescu era la comanda Corpului de Munte, o unitate de elită a armatei. S-a distins în luptele pentru eliberarea Bucovinei de Nord, în iulie 1941, și a primit cele mai înalte distincții militare românești și germane, mai precis Ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III-a și „Crucea de Fier” clasele II și I. Deși nu a fost de acord cu decizia mareșalului Ion Antonescu privind trecerea Nistrului, generalul Avramescu a respectat ordinele și a forțat linia fortificată „Stalin”. S-a evidențiat în luptele de la Marea Azov, contribuind decisiv la înfrângerea Armatelor a 9-a și a 18-a sovietice. A condus apoi operațiunile din prima linie de la Feodosia și a contribuit decisiv la cucerirea Sevastopolului în 1942.

Drept urmare, a fost din nou decorat. Mai mult, a eliminat, cu o pricepere și un curaj fantastice, Divizia 109 Pușcași a armatei sovietice, luând peste 10.000 de prizonieri. „De numele generalului Avramescu se leagă eliberarea nordului Bucovinei în 1941, dar și eliberarea nord-vestului Transilvaniei la 25 octombrie 1944, zi stabilită ulterior ca Zi a Armatei Române”, preciza pentru Adevărul istoricul Sergiu Balanovici. Astfel, trupele comandate de „Tătuca” Avramescu au trecut la asaltul asupra orașului Satu Mare. Inițial, trupele române au fost respinse de unitățile germano-maghiare, dar după cea de-a doua ofensivă începută în noaptea de 24 spre 25 octombrie 1944, trupele generalului Avramescu au ocupat orașul. Pe 25 octombrie a fost cucerit și Careiul. Steagul românesc a fost arborat în centrul orașului. Misiunea de eliberare a Transilvaniei de Nord-Vest s-a încheiat cu succes.

Soldați în luptă la Carei Foto: arhiva

„La chemarea țării pentru dezrobirea Ardealului rupt prin Dictatul de la Viena ați răspuns cu însuflețire și credință în izbânda poporului nostru, tineri și bătrâni ați pornit spre hotarele sfinte ale patriei și cu piepturile voastre ați făcut zăgaz neînfricat dușmanului care voia să ajungă la Carpați. Zdrobit de focul năpraznic al artileriei și de necontenitele voastre atacuri, inamicul a fost izgonit din Ardealul scump, eliberând astfel ultima palmă de pământ sfânt al țării. Prin ploi, prin noroaie și drumuri desfundate, zi și noapte ați luptat cu un dușman dârz și hotărât și l-ați învins. Azi, când avangărzile trec pe pământ străin, pentru desăvârșirea înfrângerii definitive a dușmanului, gândul meu se îndreaptă către voi, cu dragoste și admirație pentru faptele voastre de arme. Peste veacuri veți fi slăviți, voi ofițeri și ostași care ați eliberat Ardealul”, menționa Avramescu în ordinul de zi.

Un cadou de ziua Majestății Sale

Ziua victoriei din Bătălia de la Carei și practic eliberarea Ardealului a coincis cu ziua de naștere a Regelui Mihai I. Tocmai de aceea Gheorghe Avramescu i-a făcut Regelui cadou această victorie. Se spune că Avramescu a presat cu atacul de la miezul nopții, adică între 24 și 25 octombrie, tocmai pentru ca de ziua Regelui Ardealul să fie eliberat. A fost cel mai inedit cadou primit vreodată de un suveran al României.

Mai mult decât atât, se bănuiește că întregul atac a fost sincronizat în așa fel încât „cadoul” să fie oferit la timp. Pentru campania din Ardeal au fost mobilizați peste 275.000 de militari români. Dintre aceștia, câteva zeci de mii nu s-au mai întors acasă, fiind declarați ori căzuți la datorie, ori dispăruți. Armata a 4-a, condusă de generalul Gheorghe Avramescu, a fost asistată pe flancuri de Armata 40 sovietică.

Regele Mihai I Foto: wikipedia

De cealaltă parte, împotriva românilor au luptat unități militare germane, dar în principal Armata 4 Maghiară. Așa cum am precizat, generalul Avramescu a cerut comandanților de divizii să intensifice eforturile ofensive tocmai pentru ca ziua eliberării totale a teritoriului național să coincidă matematic cu data de 25 octombrie, oferindu-i astfel tânărului Rege Mihai I cea mai mare satisfacție politică și militară posibilă în acel moment: reîntregirea granițelor, cu Ardealul. Culmea, după ce a reușit performanțe militare extraordinare și fusese un contestatar al deciziilor mareșalului Antonescu, generalul Avramescu a sfârșit în mod misterios. Cei mai mulți cred că a fost omorât de NKVD. Ulterior, ziua de 25 octombrie a devenit Ziua Armatei, prin decretul numărul 381, de la 1 octombrie 1959.