Video Via Transilvanica, explorată în liniștea iernii. Cele mai atractive locuri, pe traseul de 1.400 de kilometri
0Iarna, cele mai multe dintre ținuturile mai sălbatice de pe Via Transilvanica sunt frecventate rar de turiști, dar cei care se încumetă să pornească la drum prin regiunile străbătute de traseul de peste 1.400 de kilometri din Carpații României au numeroase motive de satisfacție.
Via Transilvanica, traseul de drumeție lung de peste 1.400 de kilometri care străbate Munții Carpați, legând două locuri emblematice pentru istoria României, Mănăstirea Putna și Drobeta-Turnu Severin (locul vestitului pod al lui Traian peste Dunăre), a fost lansată în 2018 și definitivată ca traseu turistic în 2022, când au fost amenajate ultimele sectoare ale sale, în județele Hunedoara și Alba.
De atunci, nenumărați călători români și străini au luat țara la pas, pe jos ori cu bicicleta, cei mai temerari ambiționându-se să parcurgă traseul complet, prin cele zece județe pe care le traversează: Suceava, Bistriţa-Năsăud, Mureş, Harghita, Braşov, Sibiu, Alba, Hunedoara, Caraş-Severin şi Mehedinţi.
„Via Transilvanica unește nu doar zece județe prin care trece, dar și întreaga diversitate etnică, culturală, istorică sau geografică a Transilvaniei și a întregii țări și, nu în ultimul rând, pe toți cei care parcurg acest traseu“, arăta Tășuleasa Social, organizația nonguvernamentală care a realizat proiectul.
Parcurgerea pe jos a întregii Via Transilvanica necesită o pregătire fizică bună, ambiție, cunoașterea naturii și câteva săptămâni de timp liber dedicate călătoriei. De aceea, majoritatea turiștilor merg doar pe anumite segmente ale traseului. Cei care vor să o străbată de la un capăt la celălalt își încep călătoria în timpul verii, când vremea este mai prielnică, iar zilele sunt mai lungi. Localnicii care oferă cazare în pensiunile și casele de pe traseu au observat acest lucru.
„Cei mai mulți turiști vin din mai până în luna septembrie. Am găzduit până acum turiști români, dar și australieni, americani, nemți, argentinieni. Toți străinii au fost extrem de încântați de frumusețea acestor locuri și ne bucurăm că de câțiva ani, cu ajutorul Via Transilvanica, și cătunul Măgureni renaște“, relata Aurelian Țambă, un localnic din cătunul Măgureni din Munții Șureanu (Hunedoara, video) care și-a pus la dispoziție turiștilor casa părintească, prin intermediul ghidului Via Transilvanica.
Iarna, drumul forestier spre cătunul Măgureni este, la fel ca și alte zone montane ale Via Transilvanica, extrem de dificil de parcurs. Ultimii zece kilometri ai drumului se strecoară pe Valea Sibișelului din Hunedoara, un râu care izvorăște din Munții Șureanu și apoi urcă abrupt spre coamele muntelui pe care fusese înființat fostul sat de păstori, acum părăsit de localnici și animat doar de un schit de maici. Traversează o zonă complet sălbatică unde întâlnirile cu urșii și lupii nu sunt deloc surprinzătoare pentru localnici.
Un anotimp solicitant
În timpul iernii, liniștea cuprinde o mare parte din Via Transilvanica, iar multe dintre locurile sale de basm sunt greu accesibile amatorilor de excursii pe jos sau cu bicicleta. Pe drumurile anevoioase care se afundă în munți și păduri, adesea acoperite cu zăpadă și gheață ori îmbibate cu noroi, ritmul de mers al drumeților este mai scăzut iarna, fie din cauza terenului, fie a bagajelor mai grele.
Starea de spirit poate fi mai alertă, căci riscul întâlnirii unor animale sălbatice, în special urși – frecvent amintiți în relatările despre drumețiile pe munte – este mai ridicat. Chiar și în locurile unde prezența sălbăticiunilor este mai rar semnalată, călătoria necesită nervi mai tari în timpul iernii. Lumina zilei, mai redusă în sezonul rece, poate fi descurajatoare pentru amatorii de drumeții lungi în natură și pentru cei care vor să se bucure cât mai mult de peisajele emblematice ale unor locuri de pe Via Transilvanica.
Cei hotărâți totuși să pornească la drum trebuie să se pregătească din timp. Când vine vorba de astfel de aventuri, specialiștii spun că împachetarea este cheia succesului. Înainte de a-și începe aventura, turiștii trebuie să cerceteze climatul zonei pe care o vor străbate pentru a ști ce fel de îmbrăcăminte să pună în bagaj și să țină cont că la munte vremea este imprevizibilă.
Călătorii nu trebuie să uite de căciuli, mănuși, încălțăminte impermeabilă și călduroasă, o pătură ce poate fi folosită la nevoie, dar nici de lanterne sau sisteme de comunicație și navigație.
O mare parte din Via Transilvanica ajunge în zone montane, unde drumețiile sunt, iarna, mult mai solicitante pentru corp, consumul de calorii tipic fiind mult mai ridicat.
În astfel de situații, oamenii au nevoie de hidratare adecvată, pentru a-și regla temperatura corpului, și de mai multă hrană, pentru a-și păstra energia necesară deplasării pe distanțe lungi. Așadar, nu este momentul oportun de a ține regim ori de a lăsa bidonul cu apă acasă.
„Consultați buletinele meteorologice, anunțați apropiații pe ce traseu veți merge. Urmați sfatul unei persoane experimentate, bună cunoscătoare a zonei pe care doriți să o parcurgeți. Solicitați informații de la profesioniști: salvatori montani, ghizi montani, cabanieri, monitori de schi. Considerați că nu există zonă sigură“, îi informează Salvamont România pe cei care vor să parcurgă trasee montane în condiții de iarnă.
Liniștea pădurii, tulburată de drujbe
Unii turiști și-au împărtășit experiența drumețiilor de iarnă pe Via Transilvanica. Primele impresii de pe traseu sunt pline de emoții, povestește Paul, un turist care a traversat 65 de kilometri în prima parte a traseului, care începe la Mănăstirea Putna și străbate ținutul Bucovinei.
„Pentru mine a fost prima încercare de drumeție mai lungă. Am cărat în bagaj numai frici și incertitudini. Pe de o parte pentru că am plecat iarna, când nu ne mai așteptam să fie și alți călători și nu ne așteptam nici să găsim cazare. Pe de altă parte, nu știam multe despre traseu. Știam doar că partea din Bucovina este considerată de mulți a fi cea mai dificilă. Porțiunea prin care te călești, spun mulți care au străbătut-o deja. Iar noi am ales să o începem iarna. Oare ziua scurtă de iarnă e de ajuns pentru parcurgerea distanțelor zilnice? Oare urșii chiar hibernează pe vremea asta? Oare-mi pot duce picioarele atâta amar de drum? Acum sunt mândru că am supraviețuit celor trei zile din Bucovina și pot mărturisi: Via Transilvanica chiar e traversabilă iarna. Mai mult decât atât, este minunată“, spune turistul, pe grupul oficial Via Transilvanica.
Călătorul și însoțitorii săi au observat mirarea unora dintre gazde și a oamenilor întâlniți, care îi întrebau cum de au pornit la drum în toiul iernii.
A găsit stânile pustii, astfel că temerea de a ajunge în calea unor câini ciobănești protectori cu teritoriul lor s-a risipit lăsând locul senzației că se află „la o plimbare prin Elveția“, relata acesta. Stânile și poienile cuprinse de liniște erau fermecătoare iarna, însă starea de contemplare oferită de priveliștea unor astfel de locuri era tulburată adesea de larma făcută de oameni.
„Dintr-un colț de pădure, o drujbă. De pe o muchie de deal, niște motociclete enduro. De deasupra, din cer, un avion. Deși am tot cântat și am țipat după urși, probabil am făcut-o degeaba. Era deja destulă gălăgie ambientală oricum, iar orele în care am auzit doar sunetele pașilor noștri au fost scurte“, relata acesta.
Șapte ținuturi, un singur drum
Semnalizată cu indicatoare turistice și de orientare pe întreaga sa distanță de peste 1.400 de kilometri, Via Transilvanica se deosebește de alte rute turistice din România și prin bornele sale kilometrice, monumente de piatră sculptate de artiști, care amintesc de istoria locurilor și le arată totodată că sunt pe drumul cel bun.
Unele dintre acestea anunță și intrarea în cele șapte ținuturi în care a fost împărțit cel mai lung traseu de drumeție din România: Bucovina, Ținutul de Sus, Ținutul Siculorum, Terra Saxonum, Terra Dacica, Terra Banatica, Terra Romana.
În Bucovina, cel mai vizitat loc de pe Via Transilvanica este Mănăstirea Putna, punctul de începere a traseului de drumeție. Turiștii ajung aici în număr mare în orice anotimp, mănăstirea fiind cunoscută ca locul unde a fost înmormântat Ștefan cel Mare. De aici, călătorii pornesc pe un traseu dificil, spre depresiunea Suceviței și Țara Dornelor, care străbate ținutul Bucovinei pe o distanță de 136 de kilometri până la Poiana Stampei.
„Bucovina este o provocare. Este o încercare pentru drumeți, dar și un fel de binecuvântare, că odată ce i-au traversat obcinele, sunt pregătiți să ducă la capăt un traseu de lungă distanță“, informează pagina oficială Via Transilvanica.
Ținutul secuilor și al sașilor
Din Bucovina, călătorii de pe Via Transilvanica își continuă drumul pe traseul de 277 de kilometri ai Ținutului de Sus, ce străbate județele Bistrița-Năsăud și Mureș, cu un relief divers, trecând de la munți la șes. Zona este accesibilă iarna, iar turiștii găsesc aici satul pitoresc Piatra Fântânele, cu campusul Tășuleasca, locul unde a început povestea Via Transilvanica și unde au fost sculptate cele peste 1.400 de borne ale traseului.
Din Ținutul de Sus, drumeții coboară prin „Terra Siculorum“, denumirea în latină a Ținutului Secuiesc, o regiune etnografică unde comunitățile de secui și-au păstrat cel mai bine tradițiile și specificul local. Stațiunea balneară Sovata din Mureș se află în topul atracțiilor acestei regiuni, în timpul iernii, lacul Ursu fiind reperul acesteia. Salina Praid și orașul Odorheiu Secuiesc se numără și ele printre atracțiile acestei porțiuni din traseu.
De la Archita, în județul Mureș, traseul de drumeție continuă pe circa 200 de kilometri în Terra Saxonum sau ținutul sașilor, în județele Brașov și Sibiu și așezările din Podișul Transilvaniei. Orașul Sighișoara este cel mai căutat loc traversat în această regiune de Via Transilvanica, dar călătorii ajung și în Mediaș și localități mai mici, pitorești, cu arhitectura specifică a comunităților săsești.
„Această regiune ne amintește de moștenirea lăsată de sași în Transilvania, cu arhitectură specifică locuințelor și gospodăriilor, cu bisericile fortificate, cu Turnul slăninii“, informează reprezentanții Via Transilvanica.
Pe urmele dacilor și romanilor
Din așezările care au păstrat identitatea culturală a vechilor comunități de sași, Via Transilvanica coboară în Alba și Hunedoara, pe porțiunea numită „Terra Dacica“. Aici, călătorii găsesc unele dintre cele mai sălbatice zone de pe traseul de drumeție, dar și ruinele celor mai cunoscute cetăți dacice din România.
Aflate în Hunedoara, cele două capitale antice Sarmizegetusa Regia și Ulpia Traiana Samizegetusa (video), reperele regiunii, sunt accesibile și pe timpul iernii.
De la Porțile de Fier ale Transilvaniei, trecătoarea legendară dintre regiunile istorice Ardeal și Banat, călătorii intră în „Terra Banatica“ de pe Via Transilvanica, urmând fosta rută imperială din vremea romanilor, până la Caransebeș, orașul clădit pe ruinele așezării romane Tibiscum. Apoi continuă spre Reșița, orașul vechilor uzine metalurgice ale Banatului și se afundă în ținuturile Banatului Montan.
Ultima porțiune a Via Transilvanica, „Terra Romana“, îi poartă pe turiști prin ținutul sălbatic de la izvoarele Cernei, în Caraș-Severin, Gorj și Mehedinți, ajungând în final pe malul Dunării, la Porțile de Fier și în Drobeta-Turnu Severin. Călătoria turiștilor pe acest lung traseu se încheie la ruinele Podului lui Traian peste Dunăre.
Se încarcă comentariile...
