De ce sunt speciale sarmalele românești? Câte feluri avem și de ce se mănâncă în Oltenia sarmale cu piftie VIDEO

Preparate de generații întregi pe teritoriul țării noastre, sarmalele au dobândit componenta tradițională și specificul local.

Adriana Sohodoleanu, sociolog și pastry chef, și Cosmin Dragomir, jurnalist și istoric culinar, au vorbit la Adevărul Live despre mâncăruri și tradiții de Sărbători, explicând de ce acest preparat a devenit emblematic pentru bucătăria românească.

„Sarmalele sunt și românești, așa cum sunt și ale multor popoare. Sunt comfort-food și mâncare ceremonială, sunt mâncare de trecere, sunt inevitabile la botezuri, înmormântări și nunți sau în cadru creștin de sărbătoare, de Paște sau de Crăciun. Le faci când găzduiești pe cineva, când îți vine cineva în ospeție, când îți vin copiii acasă. De obicei, nu prea te apuci să faci marți la prânz sarmale“, a explicat Cosmin Dragomir, jurnalist și istoric culinar.

„Orice mâncare care readuce trecutul devine importantă și cred că sarmalele sunt atât de importante în panteonul culinar românesc și pentru că au fost cu noi la toate evenimentele: și la mese festive, dar și la nuntă, botez, înmormântare. Sunt întotdeauna acolo să-ți amintească de familie, de cei pe care îi ai lângă tine, de cei care au pregătit sarmalele sau de cei care le făceau înainte. Și sunt acel preparat care asigură această continuitate între cei care au fost și cei care vor fi“, a completat sociologul Adriana Sohodoleanu.

În România există zeci de variante de sarmale FOTO Shutterstock

Acest preparat se întâlnește în foarte multe țări, din Asia, locul lor de origine, până în țările nordice, Grecia și Argentina. Însă ce le face pe ale noastre speciale?

„Le mâncăm calde, în general. Față de Imperiul Otoman și de Balcani le-a schimbat un pic rolul sunt fel principal, nu antreu. Mâncăm 4-5, cu mămăligă, ardei iute și smântână, e o masă completă care ne place mult“,  s spus aacesta.

În România există zeci de variante de sarmale, în care diferă fie umplutura, fie învelișul. În Dobrogea se fac cu pește, în Oltenia se adaugă seminţe de dovleac, se pot înveli în ştevie, în frunze de fasole, în frunze de tei, în frunze de leuşean şi frunze de zmeură (în sezonul cald). Se pot fierbe în vin (rețeta lui Păstorel), în dovleac, de la care împrumută aroma. În Bucovina avem o specialitate foarte greu de preparat, „cuib“ de sarmale, cu câte patru sau cinci umpluturi diferite şi toate adunate laolaltă sub o frunză mai mare, iar în Oltenia rață umplută cu sarmale. Tot în Oltenia sarmalele se mănâncă cu piftie.

„Sunt versatile, deși, de Crăciun, le facem pe cele clasice, fie că vorbim de varză murată, fie că vorbim de frunză de viță-de-vie. Pe teritoriul României au câteva variațiuni surprinzătoare. Avem «cuibul» bucovinean de sarmale, care înseamnă 4-5 sarmale, cu umpluturi diferite – carne de porc, vită, rață, orez cu ciuperci – iar dacă ai putea să le învelești și în 4-5 frunze diferite ar fi și mai fastuos, dar e mai complicat iarna. Le învelești într-o frunză mai mare și așa le gătești, așa le servești.

În Sud, un preparat festiv de Revelion este rața umplută cu sarmale, care se făcea în țest, înainte. E o rață întreagă și în mijlocul ei găsești o surpriză, ca la ouăle de ciocolată. E un preparat festiv, e ca un tort sărat. Tot în zona Olteniei sarmalele se consumă în mod tradițional cu piftie, e acest contrast cald-rece. E un obicei care vine din farfuriile date de pomană, la pomenile de post se puneau fasole și varză călită pe aceeași farfurie, iar la cele de dulce o sarmale fierbinți și piftie“, a mai spus Cosmin Dragomir.