România oferă rețeta eșecului din bani publici: cum am ajuns să finanțăm un fiasco unic în lume
0Cu o federație tăiată de la finanțare, cu echipe pentru care câștigarea Ligii Campionilor la feminin a devenit un vis interzis și cu două naționale aflate pe „tobogan“, România culege în handbal rezultatele aruncării banului public pe fereastră în sportul de performanță.
Sportul românesc a decăzut, per ansamblu, însă prăbușirea handbalului, la feminin și masculin, e șocantă, de-a dreptul. Pentru că, spre deosebire de alte discipline, „moarte și îngropate“ demult, la handbal „pacientul“ e, deocamdată, conectat la aparate. La ce vedem însă, urmează „înmormântarea“, în curând!
Ca de obicei, peștele de la cap se împute. La federația condusă de Constantin Din e o debandadă fără precedent. Dovadă și faptul că FRH e în „clubul select“ al forurilor tăiate de la finanțare de Agenția Națională de Sport (ANS) pentru 2024! Alături de federațiile de tenis și hochei pe gheață. Toate au probleme juridice și, firește, furnizează eșecuri pe bandă în materie de rezultate sportive.
Revenind la FRH, aici tocmai s-a schimbat selecționerul naționalei masculine, spaniolul Xavier Pascual (55 de ani) făcând un pas înapoi după Europeanul în care ne-am clasat pe 22 din 24! Pascual va continua doar la Dinamo, iar la prima reprezentativă va avea un rol de consilier pentru noul selecționer, George Buricea (44 de ani). Acesta, la fel ca și predecesorul său, va pregăti prima reprezentativă în paralel cu o echipă de club, fiind „principal“ la CSM Constanța. Misiunea lui Buricea pe banca naționalei în 2024? Dubla cu Cehia pe 8 (acasă) și 12 (deplasare) mai, învingătoarea urmând să ajungă la Mondialul din 2025. Băieții noștri n-au mai fost la un Mondial din 2011, în condițiile în care, cândva, handbalul masculin din România făcea furori la nivel înalt. De aici, și cele patru titluri mondiale pe care le-am cucerit în 1961, 1964, 1970 și 1974. Acum însă, suntem ciuca bătăilor la băieți, cum s-a și văzut la Europeanul din ianuarie, în care am înșirat înfrângerile: 21-34 cu Austria, 24-36 cu Spania și 25-31 cu Croația.
Fetele, bugetarele noastre „grase“
Până în 2018, când s-a obținut un loc 4 la Europeanul din Franța, ne consolam că avem măcar handbal feminin în România, dacă la băieți nu mai contăm. Ei bine, de șase ani suntem în cădere liberă și la fete. 12 – 13 – 12: iată clasările noastre la Mondialele din 2019, 2021 și 2023. Niște clasări care redau dimensiunea mediocrității în care ne zbatem. Doar din punct de vedere al rezultatelor sportive, ce-i drept, pentru că, la nivel salarial, fetele noastre sunt niște bugetare „grase“. Practic, am ajuns în situația aberantă în care aruncăm banul public pe fereastră, finanțând sportul de performanță, în timp ce s-a ales praful de baza piramidei. Adică, de sportul juvenil și cel de masă.
Marius Huțu, unul dintre cei mai buni ziariști români pe handbal, a subliniat exact acest aspect într-un material publicat pe welovesport.ro.
„Realitatea e faptul că România se află la ani distanță de tot ce se întâmplă azi în handbalul masculin, dar pe un trend descendent a intrat și handbalul feminin. Raportul preț - calitate e incredibil de mare, în primul rând la echipele naționale, dar se observă și la cluburi diferențe nejustificate. La feminin, România are cel mai bogat campionat din Europa, din punct de vedere al mediei salariale. Cel mai bogat campionat plătește o necalificare la turneele preolimpice. S-a ajuns chiar și la pretenții de 4.500 de euro pentru sportive de 20 de ani. Că o extremă a ajuns să câștige 6.000 de euro sau chiar mai bine pare deja ceva banal“, e un fragment din textul semnat de Marius Huțu despre falimentul sportiv al handbalului românesc.
„Cum să crești un handbal performant când un club își permite să plătească, azi, doar pentru al treilea sportiv pe un post, taxe de transfer în jur de aproape 25.000 de euro? Poți investi această sumă, spre exemplu, în 2-3 antrenori tineri, să-i instruiești ca la carte după nordici, francezi, spanioli, nemți (sau ce model de succes vrei), iar apoi să-ți crească și ție în mod corect copiii până la 19-20 de ani, într-o piramidă completă, de care te-ai putea folosi apoi pentru mulți ani. La masculin se plătește locul 22 la Campionatul European. Nu mai spunem că și aici media salarială urcă liga în primele 7-8 din lume. România alege de ani buni varianta handbalului artificial. Dar cum să nu-ți convină cu salarii de 6.000-7.000 de euro și fără presiune!?“, e un alt fragment din textul lui Marius Huțu care punctul pe „i“. Degeaba însă! România perseverează în această anomalie a finanțării handbalului de performanță. Și, cum am mai spus, asistăm la o situație șocantă în care, practic, plătim ca să nu mai avem handbal.
2016
e anul în care o echipă românească a cucerit ultima dată trofeul Ligii Campionilor la feminin. Atunci, CSM București a triumfat în finala cu Gyor.
Se încarcă comentariile...
