Legea SIDA

SIDA nu mai este considerata o boala mortala, ci o afectiune care necesita tratament de lunga durata. Balanta s-a inclinat gratie terapiilor din ce in ce mai performante si mai scumpe. In aceste

SIDA nu mai este considerata o boala mortala, ci o afectiune care necesita tratament de lunga durata. Balanta s-a inclinat gratie terapiilor din ce in ce mai performante si mai scumpe. In aceste conditii, in cuptorul legislativului fierbe la foc mic Legea SIDA. De ce nu se face si o lege pentru controlul tuberculozei, o ordonanta pentru fracturi sau macar un HG de abolire a crizelor biliare, ramane de vazut. Subiectul are, probabil, implicatii sociale si electorale mai importante. Cu toate acestea, tarile dezvoltate au preferat sa nu discrimineze o boala sau alta. Tari in care parlamentul e mai putin experimentat, cum ar fi Brazilia, au hotarat ca la aceasta noua problema sunt necesare legi noi. Povestea e cunoscuta si la Bucuresti: se fura cablu nu pentru ca avem dificultati in aplicarea legilor care exista deja, ci pentru ca ne lipseste legea impotriva furtului de cablu. Cu SIDA, occidentalii au luptat la fel cum au facut-o cu oricare alta epidemie: au incercat sa blocheze caile de transmitere si sa ajute victimele. Presiunea publicului a fost si este enorma, atentia de care s-a bucurat subiectul a depasit orice alta campanie mediatica. Si, vorba ceea, tine de 22 de ani. Dar profesionistii au actionat la fel ca pentru o banala salmoneloza. Pentru a distruge lantul epidemic, s-au "taiat" mai multe "inele". Controlul sangelui a devenit din ce in ce mai strict. Cei vinovati de raspandirea bolii au fost pusi sa plateasca, fie ca era vorba de persoane (cum ar fi ministrul Sanatatii din Franta, care a aprobat folosirea de sange infectat), fie ca era vorba de sisteme (s-au platit despagubiri importante celor contaminati in spital). Educatia publicului a devenit una dintre principalele obligatii ale administratiilor sanitare. Ajutorarea victimelor a fost insa ceva mai controversata. Unii au sustinut ca persoanele care au contactat boala din cauza viciului sau ignorand avertismentele ar trebui sa-si plateasca vina personala... si tratamentul. In plus, sa fie izolati in clinici cu caracter "penitenciar" sau macar sa fie "marcati" prin arderea cu fierul rosu pe frunte. Astfel de idei naziste au fost combatute nu doar cu argumente de ordin moral, ci si cu argumente practice: izolarea ii face pe oameni sa evite controlul, deci ajuta la raspandirea virusului. De asemenea, frustrarea ii poate determina pe unii sa raspandeasca boala constient si activ. Pana la urma, s-a mers pe formula: biciul si zaharelul. Ai transmis cuiva boala, ai uitat sa faci sex protejat, seropozitiv fiind, intri la inchisoare. Daca ii feresti pe ceilalti, statul te protejeaza in fata patronului incuiat, iti garanteaza drepturile, te ajuta, cat poate, la tratament. Valoarea acestui ajutor nu a fost batuta in cuie, la Monitorul Oficial, ci s-a lasat la aprecierea executivului sau a Caselor de Asigurari. Un stat poate da mai mult, altul mai putin. Parlamentarii au hotarat ca, in tara noastra, unde se aloca 4 la suta din PIB pentru sanatate, toti seropozitivii vor avea dreptul la tratament gratuit. Deja s-au auzit voci care spun ca nu e corect sa-i dai gratuitati unuia care n-a facut nimic ca sa nu se contamineze la bordel si doar compensate altuia care s-a imbolnavit de inima, la serviciu. Nici n-are rost sa combati sau sa sprijini o pozitie sau alta. Daca s-ar calcula costul acestui drept oferit seropozitivilor de senatori si deputati, s-ar vedea ca nu e decat praf in ochi. In Brazilia, daca legea votata si promulgata s-ar si aplica, pentru gratuitatile oferite tuturor seropozitivilor nu ar fi de ajuns un sfert din PIB.