Ion Andrei Gherasim, fost șef de cabinet al lui Corneliu Coposu: „În campania din ’90, minciuna şi influenţa Moscovei şi-au spus cuvântul“
0Democrația noastră este fragilă, așa cum era în urmă cu 35 de ani, când românii învățau primele lecții de libertate. Dacă în prezent campania electorală se duce la televizor, la radio, pe stradă, dar mai ales în mediul online, politicienii de acum 35 de ani aveau de înfruntat cenzura instituită de neocomuniști și aveau de lămurit o Românie care nu știa nimic din istoria care se oprise odată cu venirea la putere a comuniștilor, pe 6 martie 1945.
Ion Andrei Gherasim, fostul șef de cabinet al marelui om politic Corneliu Coposu, liderul opoziţiei din România postcomunistă, care a fost în mijlocul acelor evenimente, a povestit într-un interviu pentru „Weekend Adevărul“ cât de greu i-a fost Seniorului să convingă tinerii care nu învățaseră nimic la școală despre istoria adevărată a poporului român să se lupte cu ingerințele rusești și să facă față asalturilor serviciilor secrete.
„Weekend Adevărul“: Ați fost în mijlocul furtunii alegerilor din anul 1990. Cum se făcea în acel an campania electorală?
Ion Andrei Gherasim: Campania electorală din anul 1990 a fost o campanie manipulată de către Frontul Salvării Naționale, de către liderul ei, Ion Iliescu. Singurul care a intuit imediat după 22 decembrie 1989 ceea ce se va întâmpla la alegerile din 20 mai 1990 a fost Corneliu Coposu, care i-a cerut în șase rânduri președintelui de atunci al FSN să intre într-un partid politic, să nu facă în așa fel încât să calce în picioare democrația noastră foarte tânără. I-a propus să se înscrie în Partidul Social Democrat al lui Titel Petrescu, condus la vremea aceea de Sergiu Cunescu, în Partidul Național Liberal, ba chiar în Partidul Național Țărănesc, dacă simte și crede în valorile creștin-democrate. Dar Ion Iliescu avea propria sa luptă. Președintele țării de atunci l-a mințit de fiecare dată spunând „Nici vorbă, Frontul Salvării Naționale este doar un organ tranzitoriu, nu va participa la alegeri“, ceea ce, din păcate, s-a dovedit o minciună, pentru că pe 23 ianuarie 1990, FSN a declarat că va participa la alegerile din 20 mai.
Acum, mesajul ajunge la alegători în secunda următoare, dar în anul 1990, când aveam un radio și un TV, cum se proceda?
Rezultatul era știut dinainte, atât timp cât televiziunea, radioul și marea majoritate a ziarelor apărute ca ciupercile după 1989, dar care erau 90% aservite noii puteri, erau cu Ion Iliescu.
Puteți spune, privind în urmă, că în 1990 a fost ceva asemănător cu ceea ce s-a întâmplat în 1946, când comuniştii au ajuns la putere prin procedee nedemocratice. Atunci, Blocul Partidelor Democrate a obţinut 78,46%, iar partidele tradiţionale 17,36%.
Da, a fost o campanie care a semănat puțin cu ce s-a întâmplat la alegerile din 19 noiembrie 1946 când, din păcate, minciuna și influența totală a Moscovei și-au spus cuvântul.
„Am fost așteptați cu bâte“
Se putea face campanie electorală în afara Bucureștiului? Cum s-a derulat mascarada cu alegerile unde s-a înscris FSN, deși inițial Ion Iliescu a spus că nu se va prezenta la alegeri?
Eu am fost alături de președintele Corneliu Coposu în campania electorală din județul Sălaj, pentru că el și-a dorit atât de mult să candideze în județul unde s-a născut, în județul lui Iuliu Maniu și al lui Simion Bărnuțiu. Peste tot pe de unde am fost – Zalău, Șimleu, Bobota, Bădăcin, Cehu Silvaniei –, am fost așteptați de către oameni cu bâte care ne-au spart geamurile mașinii și ne-au înfipt cuțite în cauciucuri. Mai mult decât atât, la Șimleu au intrat vreo 30 de oameni beți în sală și au început să ne înjure și să arunce după noi cu bolovani. Deci, a fost o campanie foarte, foarte dificilă, foarte dură.
La 20 mai, Iliescu și Frontul Salvării Naționale au câștigat acele alegeri.
Înainte de alegerile din 20 mai, cam cu o lună, în anticamera cabinetului președintelui Coposu a intrat un domn care a spus că vrea să-i înmâneze ceva. I-a dat un bilețel și, după o lună, pe 20 mai, în momentul în care seara s-au anunțat rezultatele, Corneliu Coposu a scos din buzunar acel bilețel, unde în proporție de 99% erau date rezultatele exacte ale alegerilor. Deci, sunt lucruri care au fost pregătite din timp, care au fost manipulate. Eu nu spun, de exemplu, că FSN, din cauza manipulării, n-ar fi câștigat acele alegeri. Cu siguranță le-ar fi câștigat, pentru că situația era dezastruoasă în toată țara, dar în niciun caz nu le-ar fi câștigat în felul acela. Deci, din punctul meu de vedere, acea campanie a fost una care a semănat 100% cu ceea ce s-a întâmplat în 1946.
Manipularea, semnele lui 1990
Îmi aduc aminte că a fost și o dezbatere electorală la televizor...
Acum avem rețele sociale, multe posturi de televiziune, atunci era un singur post de televiziune care era urmărit de către toată lumea, mai ales după ce se întâmplase până în 1989 când aveam doar două ore de program și acelea ocupate doar cu Nicolae Ceaușescu și Partidul Comunist. Toată lumea stătea în 1990 în fața televizorului, în fața așa-zisei Televiziuni Române Libere, care a manipulat populația continuu, prin toate misiunile pe care le avea.
În ce sens manipula? Nu dădea știri și despre ceilalți doi candidați, respectiv Ion Rațiu și Radu Câmpeanu?
În sensul în care, în proporție de 95%, mai ales după momentul 23 ianuarie, toate lucrurile care se făceau bine erau grație FSN, Iliescu era prezentat permanent, iar în momentul în care Ion Rațiu sau Radu Câmpeanu apăreau la televizor, erau imediat contracarați cu minciuni și cu manipulări. Singurul moment în care, să zicem, ar fi fost pe picior de egalitate cei trei candidați a fost acea întâlnire televizată, cu două-trei zile înainte de alegeri. Degeaba Rațiu și Câmpeanu spuneau niște lucruri cu substanță legate de democrație, care păreau logice – sau acum, după 35 de ani, le putem privi altfel, la un alt nivel al democrației –, mai ales în cazul domnului Rațiu, lumea era anesteziată, complet manipulată. Lumea îl adula pe Iliescu, trebuie să recunoaștem. Eu când spun „lumea“, nu mă refer la cei care am fost în Piața Universității. Mă refer strict la marea masă care a votat cu Iliescu și cu Frontul Salvării Naționale. Deci despre asta e vorba în momentul când vorbești de manipulare: n-au existat condiții adevărate, de egalitate, în ceea ce privește campania electorală. N-a existat nici CNA. Au existat niște făbricuțe care creau acești troli, cum se numesc acum, aceste minciuni care se propagau peste tot. Iar dacă în cazul orașelor mari vorbim de bătăi care se întâmplau prin cartiere, gândiți-vă ce era în orașele mici și mai ales la țară.
Tinerii nu știau nimic despre lupta intelectualilor, despre Coposu, Maniu, Mihalache, dar nici despre lupta țăranilor împotriva comunismului. La școală nu ni se preda nimic despre haiducii din munți, nici despre tot ceea ce au pătimit intelectualii. Ce ați reușit să faceți în acei ani pentru a aduce la cunoștința românilor despre toate acestea?
Istoria până în 1989 era o istorie mincinoasă, erau Congresele Partidului Comunist, se vorbea despre cu totul și cu totul altceva decât despre perioada tristă de la 6 martie 1945 și până în 22 decembrie 1989. Dar și după această dată aveai posibilitatea să vezi la televizor sau să asculți la radio la ore foarte târzii lucruri despre democrație. Trebuie să ne amintim de dezbateri adevărate între intelectuali și filosofi care se dădeau undeva după ora 23.30. Eu așa stăteam să-i ascult pe Ana Blandiana, Paler, Paleologu, Pleșu și pe mulți alții care discutau despre filozofie, istorie, literatură și era fascinant. Pentru mine era o desfătare totală, dar pentru mulți tineri era un lucru foarte nou. Ca să pui acele dezbateri la ore la care lumea, de obicei, doarme era cu siguranță o altă formă de control, de manipulare. În 1992 au câștigat Ion Iliescu și cu FDSN-ul, dar n-a mai fost același lucru ca în 1990, adică s-au simțit democrația și influența liderilor adevărați, în special a lui Corneliu Coposu. Am fost împreună cu Seniorul nu numai în București, dar şi în multe orașe din țară unde eram invitați de către intelectuali, de către tineri, iar el le vorbea tinerilor, și atunci sigur că asta a însemnat un câștig. Adică de la un 3% sau 8%, hai să cumulăm cât au luat PNL cu PNȚCD, s-a ajuns la un rezultat de peste 20% în 1992. Încetul cu încetul, lucrurile începeau să se schimbe, fără discuții.
Testamentul lui Corneliu Coposu
Ce le spunea Corneliu Coposu tinerilor?
În primul rând, le spunea că fără istorie și fără memorie nu poți să construiești nimic. În al doilea rând, le spunea despre proiectele de țară atât de importante ale României, adică integrarea în structurile euro-atlantice. Nu trebuie uitat aici, și repet de câte ori este nevoie: Corneliu Coposu a fost primul lider politic din România de după 1989 care a vorbit despre necesitatea imperioasă pentru ca România să se despartă definitiv pe Uniunea Sovietică și de „valorile“ rusești și să se apropie cât mai repede posibil de Occident, de tot ceea ce înseamnă integrarea în structurile euro-atlantice.
Mai mult decât atât, el a spus cât de important este pentru un partid politic să se definească doctrinar și să fie recunoscut de către partide similare din Occident. Corneliu Coposu a spus că fără o recunoaștere internațională nu poți să exiști. Bine, se referea la partidele profund democratice din Occident. Vă aduc aminte că el a avut în ’90 întâlniri cu Jacques Chirac, care la vremea respectivă era primarul Parisului, dar și președintele celui mai important partid de opoziție, RPR, a fost la congresul Partidului Conservator din Marea Britanie, condus de Margaret Thatcher, a avut întâlniri cu reprezentantul lui Helmut Kohl, consilierul său, Klaus Franke, și mai mult decât atât, în 1992 a fost invitat să participe la convenția Partidului Republican din Statele Unite. Corneliu Coposu a știut și a simțit practic ce mesaj este important să transmită în străinătate despre România. Din păcate, s-a dus prea devreme și asta s-a văzut din plin pentru fragila noastră democrație.
Credeți că dacă s-ar fi ales alt candidat, despre care să nu i se fi reproșat că nu a mâncat salam cu soia în comunism, ar fi avut altă șansă în fața lui Ion Iliescu sau rezultatul ar fi fost același?
Corneliu Coposu a spus foarte clar că, fiind monarhist, nu va candida la alegeri prezidențiale. Și, din punctul meu de vedere, n-ar fi avut nicio șansă. Singura șansă pentru România ca să se schimbe ceva era ca pe 22 decembrie, în balconul din Piața Palatului, de la Comitetul Central, să fie Regele Mihai, nu Ion Iliescu. Ceea ce era sigur puțin posibil. Cu toată manipularea, puteai să pui în 1990 la alegeri pe absolut oricine că rezultatul ar fi fost același. Chiar dacă, să zicem, putea să fie un singur candidat din partea celor trei partide tradiționale PNȚ, PNL, PSDR Titel Petrescu, rezultatul era exact același, adică tot Iliescu ar fi fost ales. Din punctul meu de vedere, alegerea lui Ion Rațiu în 1990 ar fi fost alegerea cea mai potrivită, pentru că era semnalul că România trebuie să se rupă complet cu tot ce înseamnă mentalitate, cu tot ce înseamnă gândire comunistă, iar Ion Rațiu era exponentul unei adevărate democrații. Era lordul care venea să arate și să dea României ceva ce practic țara asta nu a avut din 1945. Eu cred, la fel cum credea mentorul meu, Corneliu Coposu, că singura soluție și atunci și acum și în viitor pentru România este monarhia constituțională.
Acum deja e prea târziu.
Aveți rezultatele din primul tur? Tot ceea ce pare imposibil în România poate să devină posibil. Nici liderii de opinie, nici liderii politici, nici jurnaliștii, nici analiștii nu mai avem dreptul, după rezultatul din primul tur, să spunem că nu-i posibil orice.
„Într-o adevărată democrație, soluția nu este să votezi răul cel mai mic, ci să votezi pentru ceva“
Ați simțit ingerințele ruseşti în alegerile din ’90?
Da. Sigur că au fost ingerințe rusești. Nu uitați că există filmarea aceea din decembrie 1989, în care Iliescu spune să luăm legătura cu ambasada Rusiei să așteptăm ce spun rușii. Deci Iliescu a avut permanent această legătură cu Gorbaciov, cu URSS-ul și cu toți ceilalți. Nu uitați că făcea parte dintr-un grup unde era un agent recunoscut KGB, care era Nicolae Militaru, pe care l-a și numit imediat în decembrie ministru al Apărării Naționale. Este un om pe care Corneliu Coposu l-a întâlnit în acea zi groaznică pentru democrația din România, la 29 ianuarie 1990, și imediat, după o întâlnire tête-à-tête, coborând de la Ministerul Apărării Naționale, Corneliu Coposu ne-a spus celor apropiați: „Acum am confirmarea 100% că rușii sunt băgați în România“. Dar încetul cu încetul, datorită nivelului de educație ridicat al tinerilor, al oamenilor, n-au mai avut o influență atât de puternică rușii. Din păcate, după rezultatul din primul tur al prezidențialelor de acum, iarăși vorbim de același lucru. Este foarte, foarte periculos pentru noi, ca stat membru al Uniunii Europene și NATO.
Da, și noi râdeam de americani acum câteva săptămâni...
Noi obișnuim să dăm lecții și să râdem de alții. În momentul în care se întâmplă la noi în curte niște lucruri de genul acesta, dintr-odată n-am știut cine a fost Călin Georgescu, n-am știut cine a fost George Simion, începem să ne plângem și să spunem „totuși, hai să alegem răul cel mai mic“. Asta nu e o soluție niciodată. Într-o adevărată democrație, soluția nu este să votezi contra ceva, să votezi răul cel mai mic, ci să votezi pentru ceva. Intelectualii, lumea noastră ar trebui să lase totul deoparte și să se gândească cât de divizați suntem și că nu suntem capabili să ne unim între noi și să mergem înainte cu valorile pentru care acești oameni, care au suferit atât de mult în închisorile comuniste și care și-au sacrificat libertatea în decembrie 1989, le-au arătat. Înseamnă că noi suntem principalii vinovați, cei care nu reușim să ne înțelegem. Pentru că, dacă vă dau și un exemplu, mă uitam pe rezultatul votului. Ludovic Orban a anunțat cu o săptămână înainte de primul tur că o susține pe Elena Lasconi și, totuși, a luat 20.000 de voturi. Ce poate să însemne asta?
Dar nu țineți minte cazul primarului care a murit și totuși a fost votat în continuare…
Ba da, ba da, dar noi trebuie să ieșim din lucrurile astea. Noi trebuie să mergem la talpa țării. Exact asta spunea Coposu: „Când veți fi capabili să-i convingeți pe cei care strigă «moarte» de dreptatea voastră, atunci puteți să spuneți că ați câștigat“.
Cum a dispărut partidul lui Iuliu Maniu
Ziceați că s-a ajuns la situația asta pentru că noi nu suntem uniți. Dar de ce nu intră oamenii buni în politică?
Oamenii buni nu intră în politică pentru că le este scârbă să stea lângă non-valori, să ia legătura cu tot felul de oameni care n-au absolut nicio treabă cu politica, care s-au cocoțat acolo pentru că au fost împinși de către sistem și pentru că serviciile secrete, dacă nu ești practic controlabil, fac tot posibilul să te elimine. Și asta s-a dovedit în ultimul timp. Este incredibil că am ajuns ca după 35 de ani de libertate să avem niște oameni de o calitate politică din ce în ce mai slabă. Asta-i tristețea mea. Fac parte dintr-o familie istorică, care a făcut istorie, care a făcut România Mare, am stat lângă un om absolut extraordinar, cum a fost Corneliu Coposu. Sigur că n-am să spun niciodată „nu“ întoarcerii în politică, dar nu oricum, pentru că eu am niște principii și niște valori pe care trebuie să le apăr și pentru care nu voi negocia nicicând.
De ce a dispărut Partidul Național Țărănesc? PNL a supraviețuit cu greu, dar a supraviețuit.
PNL-ul a știut să spună „da“ cui trebuie la momentul potrivit. În primul rând, din cauza noastră, din cauza certurilor, care au fost și la nivel central și la nivel județean, peste tot. Certurile au fost provocate, bineînțeles, imediat, după moartea Seniorului, de către servicii. Și pe vremea lui Iuliu Maniu și a lui Ion Mihalache, cel mai periculos partid pentru ei era tot Partidul Național Țărănesc, care trebuia distrus complet. Și după ’89 s-a întâmplat exact același lucru. Cel care nu ceda sub nicio formă era Corneliu Coposu. Și atunci și-au dat seama că era foarte greu atât timp cât Corneliu Coposu era în viață.
Și mai era pericolul că atât timp cât Corneliu Coposu era în viață, Regele Mihai putea veni oricând.
Nu uitați: Corneliu Coposu a spus foarte clar: „Eu sunt monarhist, eu nu pot să candidez la această funcție pentru că nu cred în Republică“. Din păcate, Emil Constantinescu i-a jurat lui Corneliu Coposu, și am fost martorul acelui moment, că va face toate demersurile legale ca Majestatea Sa să se întoarcă pe tronul României. Din păcate, în 2000, cu două luni înainte de alegeri, a declarat că a fost învins de servicii.
Să revenim la prezent. Cum să privim turul al doilea al alegerilor prezidențiale, când au rămas în cursă Călin Georgescu și Elena Lasconi – cu speranță, cu frică?
Mi-e și greu să spun cum. Suntem în fața unui moment extraordinar de important în România. Un moment în care noi trebuie să arătăm că după aproape 80 de ani în care talpa rusească, talpa KGB-ului, talpa Securității ne-au călcat în picioare, ne-au călcat eroii, ne-au călcat martirii adevărați, nu cei făcuți pe social media, să luăm decizia clară și să le arătăm tuturor că suntem o țară care crede în valorile adevărate. Pentru că atât timp cât nu ne întoarcem la adevăratele principii și valori, nu putem să avem pretenții de la oamenii simpli, de la cei care sunt manipulați, să fie de acord cu noi, despre asta e vorba. Aici nu se mai pune problema de mămăliga care trebuie să explodeze. Suntem într-o situație extremă, o situație foarte periculoasă, nu numai în România, dar și la nivel mondial. Dacă noi nu înțelegem care este pericolul adevărat pentru România, n-am înțeles nimic din ce se întâmplă. Și atunci ne merităm soarta.
Se încarcă comentariile...
