Venus, „Zeiţă Nemuritoare“. Gândurile lui Williams, care câştiga primul titlu de Mare Şlem în urmă cu 20 de ani

Venus Williams Foto: Gulliver / Getty Images

Venus Williams împlineşte, astăzi, 40 de ani, însă nici că se gândeşte la retragere. Asta deşi a câştigat primul titlu de Mare Şlem la 20 de ani, iar pe următorii 20 i-a petrecut tot pe teren, printre profesioniste.

Pe 17 iunie 1980, când se năştea Venus Ebony Starr Williams, planeta asculta la unison piesa „Funkytown“, aflată pe locul 1 în Top Billboard. Tenisul se juca cu rachete de lemn şi mingi albe, iar eroii erau Evert, Navratilova şi Borg. Când Venus şi-a făcut debutul în turneele profesioniste, în 1994, aducea vânt de schimbare şi revoluţie în tenisul care îi avea pe Sampras, Agassi, Graf şi pe spaniolele Arantxa Sanchez şi Conchita Martinez.

Cu Venus, apoi Serena Williams, tenisul american şi-a schimbat definitiv polii de putere, întrucât rezultatele au venit mult mai clar la feminin, decât la masculin. Venus Williams a adunat sezoane în tenis (26) câţi ani avea Bjorn Borg când s-a lăsat de tenis. Şi nu se opreşte. „Probabil că nu voi mai juca atât cât am jucat până acum. Vedem cum mă simt. Ce nu s-a schimbat e cât de mult iubesc să câştig, dar când e gata, e gata. Mereu trebuie să ai un vis, iar eu mai am încă destule. Mi-ar plăcea să câştig la Roland Garros. Nu am fost departe în trecut. La fel şi la Australian Open: am avut un pic de neşansă, puţin mi-a lipsit. Şi Turneul Campioanelor la dublu, la final de an, mi-ar plăcea. Sau să câştig la dublu mixt, fie la Wimbledon, fie la US Open. Oricât ai câştiga, nu e niciodată suficient, nu e suficient nici când pierzi ceva, nu e niciodată destul“, a declarat recent, în timpul pandemiei, Venus Williams, pentru „Tennis Majors“.

Venus Williams, la cel de-al doilea titlu de Mare Şlem câştigat în carieră - US Open 2000. Foto: Gulliver / Getty Images

Sportiva americană nu are victorie în scurtul sezon 2020, fiind învinsă de două ori chiar de sportive din a doua sută mondială, alunecând până pe locul 67 WTA. Însă cea mai mare cumpănă a carierei sale a venit în 2011, când a fost diagnosticată cu Sindromul Sjögren, o boală autoimună care cauzează oboseală şi dureri ale articulaţiilor. Venus se simte aproape invincibilă după ce a depăşit această barieră, a îmbrăţişat dieta raw-vegană, iar rezultatele au continuat să apară, chiar dacă la o altă frecvenţă. Ultimul trofeu l-a câştigat în 2016, însă Venus Williams se poate lăuda că ultimele finale disputate în circuit, un an mai târziu, sunt alese pe sprânceană: Australian Open, Wimbledon şi Turneul Campioanelor.

„Call me“, hitul trupei Blondie care a încheiat anul 1980 pe primul loc în Top Billboard, este una dintre piesele favorite ale lui Venus pentru serile de karaoke, pe care le adoră.

A decis greu să rupă tăcerea: „Mi-au dat lacrimile“  

Venus Williams s-a implinit şi în afara terenului de tenis, intrând în lumea afacerilor. După ce a fost creditată cu schimbarea paradigmei în jocul tenis, Venus şi-a asumat şi rolul de purtător de cuvânt al unor cauze umanitare. Tocmai de aceea, a surprins când a păstrat tăcerea după moartea lui Floyd George. Americanca şi-a făcut vocea auzită abia după câteva zile, postând pe reţelele de socializare o confesiune lungă şi emoţionantă, pe care o redăm în continuare.

„Sunt profund întristată de faptul că a fost nevoie de mai multe acte de brutalitate poliţienească pentru a-i face pe oameni să conştientizeze dureros rasismul care încă mai abundă în America. Nu ar fi trebuit. Asta doar zgârie suprafaţa feţei hidoase a rasismului din America.

Ia-ţi un moment să te gândeşti la acest lucru: dacă brutalitatea poliţiei poate exista şi este tolerată atâţia ani la această scară, imaginează-ţi celelalte acte subtile de rasism care pătrund în ţara noastră. În trecut, a vorbi despre rasism era nepopular. Era respins. Nimeni nu te credea. Până nu ai simţit asta, ca afro-american, este imposibil să înţelegi provocările cu care te confrunţi în ţară, în această lume. Cum este să fii neauzit, considerat nebun, prost sau nechibzuit dacă crezi că rasismul există încă la toate nivelurile. Asta nu mai este de ignorat. Sunt uimită de solidaritatea care a izbucnit în SUA. Mi-au dat lacrimile.

În trecut, am avut onoarea de a lupta pentru bani egali pentru toate jucătoarele la turneele de Mare Şlem din tenis. Pentru a face acest lucru şi mai simplu de înţeles, la fel cum sexismul nu este doar o <<problemă a femeilor>>, rasismul nu este doar o <<problemă a negrilor>>. Când am luptat şi am câştigat premii egale, toată lumea s-a implicat, bărbaţi şi femei, de toate culorile, din toate rasele. Şi am câştigat. Atunci când grupurile majoritare stau tăcute, când stau pe scaunul neîncrederii, închid ochii în mod involuntar la opresiunea grupurilor marginalizate. Cei cu putere şi privilegii se fac de fapt mai uşor auziţi. Ei trebuie să îşi exercite în mod continuu acel privilegiu! TREBUIE să câştigăm! Nu putem lăsa să persiste rasismul sistematic. Trebuie să ne iubim unii pe alţii, să ne ajutăm unii pe alţii, să ne ascultăm unii pe alţii, să credem unii în alţii, chiar dacă nu înţelegem sau nu vom fi niciodată în situaţia aproapelui.

Continuaţi să vorbiţi. Vorbiţi azi, mâine, luna viitoare, anul viitor şi în fiecare zi, până când totul va fi egal pentru afro-americani. Sunt atât de fericită, atât de uşurată, ca afro-american, să fiu auzită în sfârşit. Mă rog pentru cei care şi-au pierdut viaţa şi pentru familiile lor, astfel încât America să se poată trezi şi să acţioneze.“
 

Reperele unei cariere stelare  

49 de trofee la simplu (7 de Grand Slam: 5 la Wimbledon, 2 la US Open).
22 de trofee la dublu feminin (14 de Grand Slam, triumfând de cel puţin două ori în toate cele patru turnee majore).
2 titluri de Mare Şlem la dublu mixt (Australian Open şi Roland Garros, în 1998).
Împarte cu sora sa, Serena, recordul pentru cele mai multe medalii de aur câştigate de o jucătoare de tenis la Jocurile Olimpice (4: una la simplu, trei la dublu).
11 săptămâni pe locul 1 WTA. Pe 25 februarie 2002, devenea primul lider mondial afro-american al tenisului feminin în Era Open.
În 26 de ani de carieră, a terminat 13 sezoane în Top 10 şi 22 în Top 100 WTA.
Dintre jucătoarele active, e a doua cea mai titrată în Grand Slam-uri, după Serena Williams.
Când tatăl şi antrenorul său, Richard Williams, a decis să nu o mai lase să concureze în circuitul american al junioarelor, Venus (11 ani) adunase 63 de victorii şi 0 înfrângeri.


207,6 km/h
este cel mai rapid serviciu reuşit vreodată de o femeie, la un Grand Slam (Venus Williams, US Open 2007). Recordul absolut în tenisul feminin: 210,8 km/h, al lui Sabine Lisicki (2014).