Secretul ascensiunii ungurilor

Sportivii din ţara vecină au obţinut 17 medalii la Londra. Explicaţia? Investiţiile făcute în juniori, dar şi în baze moderne.

Surpriză la Jocurile Olimpice de la Londra, unde Ungaria, o ţară cu o populaţie ce trece puţin peste zece milioane de locuitori, a ocupat locul 9 în clasamentul pe naţiuni. Iar această clasare a fost cu atât mai neaşteptată cu cât în urma ei s-au aflat naţiuni cu posibilităţi financiare şi umane mai mari, printre acestea figurând Australia, Japonia, Kazahstan, Olanda şi Ucraina.

Semnalul de alarmă a fost tras în 1996

Cum se explică, aşadar, această ascensiune a Ungariei? Mai cu seamă că la Beijing, în urmă cu doar patru ani, sportivii maghiari nu reuşiseră să obţină decât 11 medalii, dintre care doar trei de aur, cu care ocupaseră locul 21.

Rezultatele obţinute la Londra nu au fost urmarea unor strategii de ultimă oră, ci a uneia pe care Ungaria a adoptat-o în urmă cu mai bine de un deceniu, mai precis după Olimpiada de la Atlanta, când au simţit că trebuie să facă o schimbare, pentru a avea rezultate şi pe viitor. Ungurii nu s-au concentrat doar pe sportivii pe care îi aveau, ci au început să investească şi în cei capabili să vină tare din urmă.

Aşadar, campionii Ungariei n-au apărut din senin, ci au fost formaţi. De altfel, dintre medaliaţii cu aur ai Ungariei la Londra trei au vârste sub 25 de ani: sabrerul Aron Szilagyi (22), kaiacista Gabriela Szabo (22) şi înotătorul Daniel Gyurta (23). Ei au fost formaţi după momentul crucial din 1996, când ungurii au decis să pună viitorul, cel puţin pe picior de egalitate cu prezentul.

În Ungaria, sportul s-a bucurat de atenţie din partea guvernanţilor. Aşa s-a întâmplat la sfârşitul anilor '90, atunci când în fruntea executivului s-a aflat Vik­tor Orban, premierul de astăzi. Nu trebuie uitat, de asemenea, că în perioada 2010 -2012, funcţia de preşedinte al ţării vecine a fost ocupată de Pal Schmitt. Diplomat şi om politic, acesta este cunoscut şi ca un scrimer de talie mondială, cucerind medalia de aur la ediţiile din 1968 şi 1972 ale Jocurilor Olimpice. Vicepreşedinte al Comitetului Internaţional Olimpic, între 1995 şi 1999, a fost secretar al forului naţional din 1983, iar din 1989 şi până în 2010 a condus acest organism.

La noi, în schimb, guvernanţii au fost rareori interesaţi să sprijine cu adevărat sportul, ei apărând alături de performeri doar după ce aceştia au obţinut rezultate pe plan internaţional. În timpul Guvernului Tăriceanu, de pildă, s-a spus că sportul nu reprezintă o prioritate. Ceea ce nu l-a împiedicat pe premierul de atunci să fugă la St. Petersburg pentru a asista la finala Campionatului Mondial de handbal din 2005, Rusia - România.

Dispun de baze sportive moderne

Din punct de vedere al bazelor sportive, Ungaria stă foarte bine comparativ cu România. La Budapesta, de pildă, există sala „Papp Laszlo" cu o capacitate de 12.500 de locuri, unde se pot organiza atât evenimente sportive, cât şi concerte. Construcţia acesteia a început în 2001 şi a fost finalizată doi ani mai târziu.

Cum în Ungaria, polo-ul este sport naţional, şi numărul bazinelor de acolo este semnificativ. Se ştie că doar în Budapesta există 20 de piscine dotate la standardele actuale. De asemenea, în ultimele decenii s-au construit în oraşele importante săli pentru jocurile sportive de echipă. „Veszprem Arena", de pildă, are o capacitate de 5.000 de locuri. 

Succesele obţinute la Londra, la kaiac-canoe, nu au fost nici ele întâmplătoare. Spre deosebire de România, care nu are o pistă la nivelul mileniului trei, în Ungaria există aşa ceva. Şi nu de ieri, de astăzi. În 2002, de pildă, la Szeged s-au desfăşurat Campionatele Europene. Tot acolo vor avea loc Mondialele din 2013, după ce au fost găzduite şi ediţiile 1998, 2006 şi 2011.

Vor Jocurile olimpice de vară

În 2008, Budapesta a intenţionat să-şi depună candidatura la organizarea Jocurilor Olimpice de vară din 2020. Cum un astfel de demers are nevoie de susţinerea populaţiei, s-a făcut un sondaj, care a arătat că 70% dintre unguri îşi doresc asta. Nu a fost o surpriză pentru nimeni, Budapesta intenţionând, la un moment dat, să candideze şi la ediţia din 2012. Acest lucru nu s-a întâmplat, însă, proiectul nu a fost abandonat. Recent, oficialităţile de la Budapesta şi-au anunţat intenţia de a reconstrui stadionul „Ferenc Puskas" la standardele actuale. Potrivit proiectului, noua arenă va avea circa 60.000 de locuri, dar spre deosebire de „Arena Naţională" din Bucureşti, va păstra şi pista de atletism.

Au o tradiţie bogată la JO

Deloc întâmplător, la Londra maghiarii au obţinut medalii de aur în sporturile care le-au adus dintotdeauna satisfacţii: scrimă (au luat 82 de medalii la toate ediţiile, dintre care 34 de aur), nataţie (63 / 23), kaiac-canoe (71 / 19), gimnastică (39 / 14), atletism (38 / 9) şi pentatlon modern (21 / 9). Şi la lupte (51 / 19), un alt sport de prim-plan în Ungaria, au existat două clasări pe podium la Londra. Boxul (20 / 10), polo-ul (15 / 9) şi tirul (17 / 7), în schimb, au fost singurele discipline din cele zece principale „furnizoare" de medalii în care ungurii n-au urcat pe podium. În cazul României, situaţia a fost diametral opusă, din Top 10 doar gimnastica, tirul, scrima şi halterele  având medaliaţi la ediţia 2012 a JO.

Statul maghiar oferă scutiri de taxe şi impozite

Mai mult decât investiţiile propriu-zise, sportul din Ungaria este „ridicat" în continuare de deciziile luate de stat. Speriaţi de căderea pe care au avut-o, în 2008, la Beijing, în 2010, ca strategie naţională, vecinii noştri din vest au desemnat câteva sporturi ca fiind prioritare. Au fost alese sporturile de echipă: fotbal, handbal, baschet, polo şi hochei.

Statul a investit în infrastructură şi oferă anumite scutiri de taxe (până la 70 la sută) şi alte facilităţi cluburilor orientate spre sporturile enumerate. La fel, firmele care sprijină sportul beneficiază de scutiri de până la 15 la sută la impozitul pe profit. Începând din acest an, statul ungar a adăugat  şi alte sporturi la cele privilegiate, cum ar fi scrima, gimnastica, atletismul, judo, caiac-canoe sau înot, practicanţii acestora fiind nemulţumiţi că n-au prins loc pe prima listă. Dezvoltarea finanţării sportului n-a fost făcută însă după ureche. Timp de mai mulţi ani, ungurii s-au documentat, au făcut diferite studii şi au analizat sistemele din mai multe ţări europene, cum ar fi Franţa, Germania, Austria, Spania, Finlanda, Irlanda sau Danemarca.

159 de sportivi a avut delegaţia Ungariei la Jocurile Olimpice de la Londra. Prin comparaţie, România a avut 104 sportivi.