La început, pandemia a fost un lucru bun pentru noi: şcoală online, mai mult timp liber şi tot aşa. Dar atunci când a trebuit să anulăm unele lucruri importante pentru noi, nu a mai fost aşa de bine. Într-un fel, ne simţim mai bine că stăm acasă, dar într-un fel, simţim lipsa ieşirii în societate, ne lipsesc prietenii.

Entuziasmul copiiilor din această dimneaţă este fascinant. I-am văzut înainte de ora 8 pe cei mici cum zâmbeau când au ajuns în faţa grădiniţei şi pe părinţii lor care au rămas pe stradă să îi privească pe fereastră câteva minute. Pe cei mici îi înţelegem că sunt aduşi de părinţi la şcoală. Dar pe cei mari? De ce trebuie ca mama să te ducă special pe tine elev de 18 ani? E adevărat că sunt situaţii unde nu avem transport în comun disponibil. Ce vedem în filmele americane cu autobuzul şcolii care prin cartiere aduce fiecare copil la şcoală este o imagine de film, dar nu din România. În prima zis traficul a fost infernal. Parcă uitasem. Să ne încurajăm adolescenţii să folosească autobuzul sau metroul sau chiar mersul pe jos în defavoarea SUV-ului mamei. 

Şcoala online are o serie de dezavantaje. Dar nu există altă alternativă. Pe de o parte, calitatea predării, dificultatea de a interacţiona în mediul online comparativ cu sala de clasă, dificultatea realizării unor exerciţii şi pe de altă parte, în ceea ce priveşte contribuţia elevilor vorbim de o pasivitate, o neglijenţă sau o motivaţie foarte scăzută. Au fost elevi care nu se prezentau la ore sau îşi închideau camera video, se jucau jocuri video sau făceau orice altceva prin casă. Deci, la modul general vorbim de o eficienţă scăzută, achiziţii mai puţine sau de materie predată mai puţin.

Există însă şi avantaje ale educaţiei online. În primul rând comoditatea şi confortul elevilor, elevi care locuiesc departe de şcoală în acelaşi oraş sau elevi navetişti care în aceste luni au fost scutiţi de a se trezi cu o oră-două ore mai devreme. Unii copii mi-au spuscă se trezeau cu 5 minute înainte de a începe ora şi rămâneau în pijama.

Ne-am obişnuiţi cu confortul de acasă şi uşurinţa orelor online, am ajuns să ne obişnuim cu această "normalitate". Mie mi se pare mai potrivit să continuăm în modul online, măcar pentru acest semestru.

În multe şcoli exigenţele au fost mai puţine şi în concluzie notele mult mai mari.

Fricile părinţilor

Principala frică a părinţilor este cu privire la sănătatea copiilor, la riscul de a se infecta la şcoală, în colectivitate. Şi este complet justificată şi firească. Cunoaştem însă rata scăzută de infectare în rândul tinerilor. Când ne comparăm rapid cu alte ţări care nu au închis şcolile sau le-au redeschis repede, uităm câteva caracteristici din acele state.

În România încă avem clase cu 30-35 de elevi şi nu sunt excepţii atât la gimnaziu cât şi la liceu. Suntem pe ultimele locuri în Europa la numărul de elevi alocat unui învăţător. Dacă media europeană este de 12 elevi, noi avem 19,5 elevi. Nu vă spun că sunt ţări deosebite precum Luxemburg, Grecia şi Polonia cu 9 elevi sau Ungaria cu 10,2 elevi. Iată în pandemie acest aspect ar fi fost deosebit de important şi reprezenta o măsură de sănătate publică. De fapt la nivel educaţional un număr scăzut de elevi este mult mai eficient pentru o educaţie de calitate.

„În România şcolile nu deţin o infrastructură inteligentă. Noi nu avem şcoli largi, aerisite, cu spaţii verzi, cu coridoare mari, cu adevărate parcuri şi grădini (precum am văzut în Marea Britanie). Să ştii că în pauză copilul de joacă fotbal pe un teren imens. Şcoli cu spaţii verzi sunt rare. La noi şcolile mari au mii de elevi. Toate spaţiile posibile au fost transformate în clase, fie că era vorba de un depozit, bucătărie sau sala de sport. În fiecare generaţie aud copii care vorbesc de şcoala lor ca de o adevărată Bastilie. Şcoli cu coridoare înguste, clase la demisol sau la mansardă fără lumină naturală şi fără aerisire.

Pe lângă infrastructură suntem campioni la încălcarea regulilor, adulţi ş copii. În mod clar, cel mai mare stres îl au copiii din clasele a 8-a şi a 12- a. Lipsa predictibilităţii, nesiguranţa cu privire la organizarea şi desfăşurarea examenelor reprezintă factori care îngrijorează şi mai mult. Lentoarea adoptării unor măsuri creşte stresul. Formularul de consimţâmânt al părinţilor privind testarea copiilor a fost publicat cu o zi înaintea reînceperii şcolii, ieri duminică.

În România şcoala începe fără ca profesorii să fie vaccinaţi.

În Franţa se doreşte vaccinarea a peste 1 milion de elevi, în Israel adolescenţii de peste 16 ani se vaccinează, în Austria copiii sunt învăţaţi să-şi ia singuri proba pentru testare, tocmai pentru a fi nu o experienţă traumatizantă.

 Păreri pro şi contra

Să considerăm că toţii copiii sunt pentru deschiderea şcolii ar fi greşit. Redau câteva declaraţi:

 Părerea mea este că s-au cam grăbit cu decizia asta, forţează lucrurile. Puteau să ne mai lase 2 săptămâni până se vaccinau măcar profesorii, pentru că noi elevii o să ajungem destul de târziu să ne vaccinam cei care vor, dar măcar pe partea profesorilor să fi fost protectie. Evident că vreau să merg la şcoală, dar nu vreau sa merg 2 saptamani si după să mă trimită iar acasă.

Până nu se vaccinează cât mai multa lume, normal ca odata cu începerea scolilor vor creşte si cazurile. Stim cu totii ca s-a mai întâmplat sa ne cheme la şcoală ca după o săptămâna sa trecem online :))

Buna, desigur. Păi oarecum sunt fericit şi nu sunt, pentru că atunci cand mergeam la scoala era mai ok, în sensul că puteai sa socializezi mai mult si învăţăm mai mult ,mai ales că sunt a 12 a. Însă în online nu e la fel, pentru ca profesorii nu au o pregătire tocmai buna pentru educaţia online... dar totodata imi place sa fac online deoarece am mai mult timp sa fac ce vreau si sa învăţ la ceea ce vreau (nu la toate materiile inutile care nu intra la bac). Sper ca am fost de ajutor!

Bună ziua!
Părerea mea este ca ar trebui redeschise in totalitate si cat mai repede posibil; in invatamantul online s-a pierdut multa materie, pentru ca avem factori de distragere si nu suntem intr-un cadru in care suntem obisnuiti sa invatam.
De asemenea, lipsa de contact cu alte persoane si de comunicare nu este tocmai benefica, iar scoala poate rezolva aceste probleme

Eu sunt mai introvertit, deci pe mine nu pot spune ca m-a afectat foarte tare statul asta in casa; asa sunt si unii prieteni, pe cand altii din cate stiu abia au rezistat si dupa ce am putut iesi din casa ieseau in fiecare zi afara, unde mai mergeam si eu. Ca pandemie strict legat de virus nu pot spune ca ma afecteaza, ma feresc de virus dar nu ma afecteaza, pe cand mama e destul de speriata si stresata deci ies doar la antrenamente si de careva ori pe saptamana afara sa nu o afecteze. In concluzie din ce am vazut multi au fost afectati, cunosc oameni carora le au murit oameni perfect sanatosi, dar vorbind subiectiv, per total pentru mine a fost bine si m am adaptat la situatie.

Am o încredere deosebită în profesionalismul educatorilor, învăţătorilor, profesorilor şi directorilor. Avem deja aproape 1 an de experienţă în pandemie. De la inspectorat şi de la minister au fost făcute zeci de comunicări despre măsurile în pandemie. Deci, în ciuda isteriei ştirilor sunt convins că nu vom avea cazuri multe de infectări în şcoli. Mult succes.