Povestea berii româneşti: Gambrinus - pactul unui sticlar cu diavolul. Zimbru Iaşi, visul câtorva bărbaţi, din 1786, de a cuceri România, făcut ţăndări în 2002

Berea a ocupat întotdeauna un loc fruntaş pe lista băuturilor preferate de români, iar de-a lungul timpului, în ţara noastră, au existat numeroase fabrici în care aceasta se producea. Fabrica de bere din Timişoara funcţionează de aproape 300 de ani, în timp ce fabrica de bere „Zimbru“ de la Iaşi a căzut pradă buldozerelor din perioada postdecembristă.

Adevarul.ro vă spune povestea celor mai importante branduri de bere din ţară, dar şi a fabricilor de renume în care se producea băutură la cele mai înalte standarde.

Povestea berii Gambrinus şi a Fabricii Griviţa. Pactul berarului Gambrinus cu diavolul

Povestea berii Gambrinus a început în anul 1869, iar berea a fost de-a lungul timpului una dintre cele mai căutate băuturi autohtone. Legenda spune că aceasta a luat fiinţă dintr-un pact pe care un sticlar pe nume Gambrinus l-a făcut cu diavolul, urmând ca renumele berii să treacă peste mări şi ţări, ajungând şi în România.

Berea a fost de-a lungul timpului una dintre cele mai căutate băuturi româneşti, iar Fabrica Griviţa s-a numărat printre primele de acest gen din ţară. Zeci de ani, berea Gambrinus a fost produsă în fabrica bucureşteană, iar românii s-au îndrăgostit iremediabil de gustul acesteia.

Fabrica de bere "Zimbru", un monument de patrimoniu industrial extrem de valoros, a fost pusă la pământ în haosul imobiliar postdecembrist

Una dintre cele mai vechi fabrici de bere din România, menţionată încă de la 1786, a fost călcată de buldozere, la ordinul unor investitori privaţi ajunşi proprietari în anii 2000.

Maldăre de moloz şi câteva ziduri de cărămidă mici de înălţime este tot ce-a mai supravieţuit din fosta Fabrică de Bere "Zimbru" din Iaşi. Ieşenii care urcă bulevardul Păcurari înspre Copou le mai pot arunca o privire în treacăt. 

Istoricul locului este ascunde poveşti frumoase, ale unor oameni care s-au muncit, însă de la sfârşitul secolului al XVIII-lea să construiască şi să dezvolte o fabrică de bere care să "cucerească" România. Totul s-a sfârşit în 2002, când pe fabrică a fost pus sigiliul, iar noii proprietari n-au avut alt ţel decât să accelereze paragina clădirilor pentru ca acestea să poată fi culcate la pământ. 

Istoria berii din Cluj: de la „Casa berii“ a călugărilor iezuiţi la Ursus, prima bere pasteurizată fabricată în ţară

Fabrica de bere Ursus, unul dintre simbolurile Clujului, a fost demolată la începutul lui martie după ce în 2010 a fost închisă. Pe locul unde a fost fabrica, proprietarul clădirilor, concernul sud-african SABMiller, spune că vrea să vândă terenul „ca acolo să se construiască ceva mai util pentru clujeni decât nişte clădiri dezafectate“. Ursus este  cel mai faimos brand de bere din Cluj din secolul al XIX-lea şi până astăzi.

„Era o tradiţie. Acolo (pe amplasamentul actualei fabrici – n.r.) se fabrica bere încă din secolul XIII, de către saşii din Cetate (…)

A fost o investiţie transilvăneană de mare efect. Aveau legături directe cu firme din Germania. De aici vine şi sigla cu ursul, dintr-unul din brandurile vechi, germane“, afirma, mai demult, regretatul istoric Gheorghe Bodea.
Istoria berii Ursus este strâns legată de evenimentele petrecute de-a lungul vremii în Cluj. Potrivit datelor din Arhivele Naţionale, la începutul secolului al XVIII-lea a fost înfiinţată în oraş o berărie.

Istoria celei mai vechi fabrici de bere de pe teritoriul României

Fabrica de bere de la Timişoara se apropie vertiginos de aniversarea a 300 de ani de existenţă, timp în care a funcţionat aproape neîntrerupt. A fost înfiinţată în 1718, din ordinului prinţului Eugeniu de Savoya

După eliberarea oraşului de sub ocupaţia otomană, habsburgii s-au apucat de două lucruri: canalizarea râului Bega şi construirea fabricii de bere. Fierbătoria s-a deschis din necesitate, soldaţii austrieci având mari dificultăţi în a consuma apa din zona mlăştinoasă a Timişoarei. În primii ani de existenţă, Fabrica de Bere de la Timişoara a funcţionat în folosul autorităţilor militare, iar apoi, de-alungul anilor, a fost concesionată mai multor proprietari.
 
Fabrica devine cu adevărat o afacere modernă în 1883, când este cumpărată de "Ignatz şi fiii", fiind cunoscută atunci sub numele de "Fierbătoria de bere din Fabric, Societate pe acţiuni". Un puternic incendiu, în 1888, a afectat serios clădirile fabricii şi a distrus instalaţiile. Tragedia a fost, însă, o ocazie pentru reînnoire, iar fierbătoria a fost dotată cu utilaje de ultimă generaţie la acea vreme.

Berea Solca, brand vechi de 200 de ani, a dispărut după ce fabrica a fost vândută pe bucăţi la fier vechi

Fabrica de Bere din oraşul Solca a fost inaugurată în 1810 iar în urmă cu 50 de ani producea anual patru milioane de litri de bere. Fabrica a fost privatizată în anii '90, iar în 2004 noul proprietar a întrerupt producţie. Fabrica a fost apoi distrusă şi vândută pe bucăţi la fier vechi.

Una dintre cele mai vechi din ţară, Fabrica de Bere din oraşul Solca a fost inaugurată în 1810. În acea perioadă, nord-vestul Moldovei se afla sub ocupaţie austriacă, teritoriul fiind denumit Bucovina.

Producerea berii în Solca este însă mult mai veche, datând probabil de la începutul secolului al XVII-lea, când călugării de la mănăstire produceau deja bere. Depozitele fabricii utilizează beciurile mănăstirii, situată din imediata vecinătate. Fabrica a fost dată în administrarea Fondului Bisericesc greco-ortodox al Bucovinei, care a arendat-o diferitor comercianţi de-a lungul timpului.

Timp de un secol, producţia fabricii a crescut treptat, ajungând la 850.000 de litri în 1913 şi chiar la un milion de litri în 1915. Din cauza Primului Război Mondial, perioadă în care frontul a fost în apropiere de Solca, producţia a scăzut brusc la zece mii de litri în 1917.

Din berea Azuga a rămas doar numele. Licoarea cu hamei se produce la Braşov, iar fabrica a fost închisă

Bere cu tradiţie şi reţetă străveche, Azuga a fost „vedetă“ în comunism. Produsă cu apă de munte din staţiune, era preferata prahovenilor, dar şi a bucureştenilor. În prezent, Berea Azuga este produsă la Braşov, iar fabrica a fost închisă.

Fabrica de Bere Azuga a fost construită între anii 1898-1900, pe domeniile regale de la Azuga, de către firma Grundt, Rădulescu & Co.

Industriaşul Peter Schesser l-a convins pe maestrul berar Grundt, care făcea în acea vreme la Braşov cea mai bună bere, să vină la Azuga pentru a participa la înfiinţarea unei fabrici de bere.

Fabrica este devastată în Primul Război Mondial, dar este refăcută rapid, astfel că, în 1927, ocupă locul al treilea între fabricile de bere din ţară, iar proprietarii fac investiţii într-o nouă  instalaţie de fierbere, prin care capacitatea creşte la 107.217 hl/an şi se pun în funcţiune pivniţele noi de fermentare şi depozitare.

Berea ZIMCA, de la Piatra Neamţ, un brand care a murit după mai bine de un secol de existenţă

Una din cele mai cunoscute mărci de bere din zona Moldovei a dispărut de pe piaţă în urmă cu cinci ani, fabrica fiind vândută unei companii germane care a valorifcat-o la fier vechi.

Istoria berii Zimca se leagă în mod direct de istoria modernă a oraşului Piatra Neamţ. Începuturile, aşa cum era marcat şi pe etichete, au fost în anul 1890. Denumirea societăţii a fost dată din contopirea denumirii a doua fabrici: „Zimbru” - prima fabrică de amidon din ţară şi „Carpaţi”, fabrica de glucoză. 

De-a lungul timpului, Berea Zimca a devenit un brand al judeţului, în competiţie permanentă cu celelalte mărci din zona Moldovei şi chiar din ţară. În anii 2000, Berea fabricată la Piatra Neamţ se găsea şi pe litoralul românesc, sau în Capitală, în berăria de lângă Cinema Patria, pe Magheru, sau pe Calea Victoriei.

Berea Ciclova, un brand extrem de puternic care a murit subit

O bere extrem de cunoscută, exportată în special în Serbia şi Cehia, a ajuns să rămână doar o filă din istoria Caraşului.

Istoricul Mircea Rusnac şi bloggerul Adrian Drăgan sunt cei care începând cu anul 2010 au făcut cercetări serioase asupra acestui subiect şi au reuşit să facă o istorie cât de cât legată a celei mai cunsoscute şi mari fabrici de bere din Caraş.

Cu o populatie de circa 570 de locuitori, Ciclova Montana este situata langa Oravita, la trei kilometri de aceasta, fiind acesibilă atât pe picioare, pe o poteca pavată ce traversează dealul zis al "Ogasului", cât şi cu masina, fie pe pe un drum de tara ce ocoleste Oravita Montana, fie pe soseaua judeteana ce traverseaza Ciclova Română. 

Ciclova Monatană este menţionată documentar cu mult înaintea Oraviţei. Există o scrisoare a Banului de Severin, Frank Thalotzi, care datează din 16 februarie 1437 adresată regelui prin care îl informează că la Ciclova sunt mine în exploatare încă de la începutul secolului al XV-lea. 

Fabrica de bere din Buzău, cea mai importantă din grupul Ursus

Fabrica de bere din Buzău a împlinit 35 de ani de existenţă. La începuturile sale, producea puţin, însă suficient pentru aprovizionarea braseriilor şi magazinelor alimentare din tot judeţul. Acum, este una dintre cele mai mari fabrici de bere din ţară şi produce sortimente dinte cele mai bine vândute: Ursus, Timişoreana sau Peroni.

Toţi buzoienii trecuţi de prima tinereţe îşi aduc aminte de berea pe care o consumau înainte de Revoluţie. „Noi, la Buzău, aveam două beri foarte bune, Crâng şi Drăgaica. Beam cu plăcere mai ales duminica, la braseria de pe Bulevardul Bălcescu, unde era aglomeraţie mai ales după câte un meci al Gloriei. De 1 mai sau în Drăgaică curgea berea, nu glumă. Era foarte bună”, ne povesteşte Mircea Dorin, un pensionar din Buzău.
 
Fabrica de bere din Buzău a produs mărcile Crâng şi Drăgaica mai bine de un deceniu. După Revoluţie, fabrica a înlocuit cele două sortimente cu o nouă marcă: Vultur Lager. Aceasta se vindea şi dincolo de graniţele judeţului, unde era foarte apreciată. Fabrica a intrat în modernizare după achiziţionarea sa de către SAB Miller.

Arbema, berea care a primit medalia de argint a Institutului Internaţional Monde Selection din Bruxelles în 1998

Înainte de Revoluţie, la Arbema, se producea una dintre cele mai bune beri. Sute de oameni făceau ca gustul ei să fie deosebit. Sunt persoane care au lucrat în fabrică de la înfiinţare şi până la închiderea acesteia.

S.C. Arbema S.A. s-a înfiintat în anul 1980 ca o secţie a Întreprinderii de spirt şi drojdie. Începutul activitaţii a constat doar în producerea berii, cu o capacitate de 200.000 Hl/an. Societatea şi-a extins repede activitatea prin darea în folosinţă în anul 1988 a unei fabrici de malţ cu o capacitate de 11.000to/an.

Din anul 1991 fabrica devine independentă ocazie cu care îşi ia denumirea de Arbema (ARad-BEre-MAlt). În anul 1997 SC Arbema SA se transformă în societate mixtă pe acţiuni prin preluarea de către Brau Union Austria a pachetului majoritar de acţiuni.

În anul 1998 s-a demarat acţiunea de mărire a capacitaţii de producţie, ajungînd la 450.000 HL/lună. Brau Union AG, divizia de bere a concernului BBAG a intrat în România în ianuarie 1997, achiziţionand pachetul majoritar de acţiuni al Arbema Arad. Arbema avea sediul în Calea Aurel Vlaicu nr. 270. În octombrie 1998 a fost inaugarată la Arbema una din cele mai moderne linii de îmbuteliere din Europa de Est, cu o valoare a investiţiei de 11 milioane dolari.

Berea Ciucaş, simbolul Braşovului de 120 de ani

Istoria fabricii de bere a început în 1992, cu doar 40 de angajaţi. Acum are câteva sute şi în fabrică se produc 32.000 de sticle de bere pe oră.

Berea „Aurora“ a fost o vedetă incontestabilă a perioadei comuniste. Era practic berea românului. Se găsea în toate alimentările din Braşov, dar şi pe litoral. Şi astăzi fabrica are succes. A fost redenumită „Ciucaş“, iar berea de aici a primit numeroase premii pentru calitatea ei, în ultimii 4 ani.

Istoria fabricii de bere începe în 1892. Concernul Friederich Czell si Fiii cumpără fabrica din spirt din Dârste. Investitorii construiesc în acelaşi an o făbricuţă de bere cu 40 de angajaţi.  Incendiile din timpul primului război mondial au distrus fabrica de bere. Ea a fost reconstruită în 1918 şi a început să aibă succes. În 1922 avea 130 de angajaţi, iar producţia crescuse de la 14.000 de hectolitri la 40.000.

Povestea berii Mărgineni. De la 480.000 de hectolitri pe an în perioada comunistă, la o ruină în democraţie

Producţia de alcool în municipiul Bacău începe în anul 1895, cu o fabrică de spirt din cereale. După naţionalizare, fabrica a trecut în proprietatea statului şi s-a trecut la fabricarea de lichioruri.

 În anul 1966 începe în Bacău şi producţia de bere. La inaugurare a fost prezent şi fostul preşedinte Nicolae Ceauşescu, care a semnat în Cartea de Onoare. Era o unitate complexă, care avea fabrica de malţ, îmbuteliere, centrală termică, centrală de producere a frigului, spaţii de depozitate, dar şi o linie de cale ferată internă.

Cea mai înfloritoare perioadă a fabricii e bere din Bacău a fost între anii 1966-1998, când aceasta avea o capacitate de 480.000 de hectolitri pe an şi o cotă de piaţă de 35% pe zona Moldovei şi 4% pe ţară.

Cum a dispărut Bistriţa de pe harta berii româneşti

Puţini mai ştiu că pe vremea comuniştilor în Bistriţa se fabrica una dintre cele mai apreciate beri din ţară numită „Bistriţeana”. Sortimentul, la care se folosea apă de la izvoarele de la Cuşma, a pierdut lupta cu democraţia, fabrica fiind preluată de privaţi şi închisă la scurt timp.

Fabrica de bere de la Bistriţa a „murit” în 2010, când clădirile care i-au aparţinut au început încet, încet să fie demolate. Aceasta era situată în partea de sus a oraşului, pe Calea Moldovei numărul 21.

Construcţia fabricii a fost finalizată în 1979, urmând ca aceasta să scoată prima bere în 1980, care purta numele „Bistriţeana”. Fabrica se afla în subordinea Întreprinderii de Bere Cluj.

Berea „Bistriţeana”, produsă în Bistriţa unde funcţiona una dintre cele mai mari fabrici din ţară a ajuns în scurt timp cunoscută în România, fiind foarte apreciată mai ales în staţiuni, dar şi la malul mării.

La acest material au participat Simona Suciu, Cristina Răduţă, Cezar Pădurariu, Florina Pop, Vali Silaghi, Dinu Zară, Dana Mihai, Florin Jbanca, Cristian Franţ, Iulian Bunilă, Untaru Claudia, Olimpia Filip, Bianca Sara.