Pomohaci, ex-preot, adorat maxim la cel mai mare festival de muzică populară la Sibiu

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
cristian pomohaci foto facebook

Sâmbătă seara, Pomohaci a intrat spectaculos pe scena din Sibiu, cu mâinile larg deschise ca un profet zâmbind. Cum e posibil ca TVR să gireze, să promoveze un infractor judecat pentru fapte de o gravitate extremă precum act sexual cu minori şi corupere de minori? Cum e posibil ca instituţiile publice locale să promoveze şi să plătească infractori? Şi cum e posibil ca sute de mii de români să aprecieze, să aplaude infractorul sexual?

Dacă Sibiul nu ar fi un oraş important multicultural din centrul ţării, care şi-a câştigat o faimă în ultimii ani prin evenimentele culturale de excepţie, la scară europeană şi mondială, dacă Sibiul, oraşul preşedintelui ţării, nu s-ar fi aflat pe lista oraşelor europene de vizitat (remarcat şi pe plan politic prin Summit-ul liderilor UE, când s-au prezentat 27 de şefi de state şi de guverne), dacă Sibiu ar fi fost un oraş uitat de Dumnezeu şi de civilizaţie într-un munte izolat, participarea lui Cristian Pomohaci la un festival de muzică de mare amploare şi importanţă, nu mi-ar fi dat de gândit. Mi-aş fi zis: ”Oamenii nu au auzit de faptele sale, nu ştiu, sunt săraci, săraci cu duhul. Aia e. Îl apreciază cum cântă”.

Însă Cristian Pomohaci este un fost preot ortodox (cu multă popularitate deţinută pe plan religios, parohia sa devenind un loc de pelerinaj pentru mii de romani din întreaga ţară), dar a ajuns să fie acuzat şi judecat pentru atenţie: raporturi sexuale cu minori, corupere de minori şi printre altele evaziune fiscală iar astăzi a rămas în continuare un cântăreţ de muzică populară de mare căutare şi idolatrizat care participă ca invitat special la festivaluri în întreaga ţară. Mai tare ca Furdui Iancu sau Gheorghe Turda. Mai ceva ca Dolănescu în vremurile sale bune.

Weekendul acesta la Sibiu a întreţinut publicul pentru mai mult de 35 de minute la cel mai mare festival de folclor din ţară, peste 600 de artişti în cele trei zile, inclusiv un concert marca Loredana Groza. Festivalul adună sute de artişti şi în fiecare an este transmis de către Televiziunea Publică. Instituţiile publice, Consiliul Judeţean Sibiu sprijină consistent financiar acest festival.

Sâmbătă seara, Pomohaci a intrat spectaculos pe scenă, ca un zeu. El este nu doar teatral, cat manipulator şi isteţ. A intrat cu mâinile larg deschise ca un profet zâmbind nu înainte de a asculta elogiul prezentatoarei smerite Iuliana Tudor care a declarat că harul de a cânta vine de la Dumnezeu, peste tot unde cântă e primit cu dragoste, glasul său unge inimi, etc.

Domne, cum e posibil ca Televiziunea Romană să gireze un infractor, să promoveze astfel de personaje nu doar controversate, ci care au fost judecate de instanţele supreme ale României pentru acuzaţii de o gravitate extremă precum act sexual cu minori şi corupere de minori? Cum e posibil ca instituţiile publice locale să-şi permită să invite în continuare astfel de infractori? Şi ceva mult mai dureros, cum e posibil ca mii de romani (sau sute de mii) să aprecieze, să aplaude şi să strige elogii pentru un infractor sexual? Pe pagina de Facebook transmisiunea live a concertului său a ajuns repede la zeci de mii de aprecieri, distribuiri şi de vizualizări. Omul e atent cu propria imagine şi stăpâneşte marketingul online. Este urmărit de 365.000 de persoane, mai mult populaţia întregului Iaşi.

 Pomohaci ştie că la Sibiu publicul este plin de oameni religioşi. El încă se crede preot, vorba preoţilor, ”harul rămâne”. Aşa că în mijlocul concertului de muzică populară fără nicio ezitare joacă încă o dată cartea persuasiunii şi a ipocriziei, invită publicul să cânte o priceasnă creştină dedicată Măiculiţei Sfinte, doar suntem în post. Treaba a fost regizată, gândită. A repetat-o în aceeaşi zi la un alt eveniment într-o altă localitate când a invitat publicul romanesc şi creştinesc să îngâne ”O măicuţă Sfântă”.

El combină fără nicio jenă religia şi folclorul, glumele pe scene şi melodia ”grasa ţine casa” semn că în mintea lui ele nu sunt distincte, el, încă se consideră preot însă nu a priceput după răspopire că pricesnele se cântă în biserică, într-un loc de rugăciune, cu sfială şi credinţă, cu smerenie şi plecăciune, nu pe o scenă, printre alte melodii piperate.  

Pomohaci a fost exclus din preoţie încă din 2017. Mitropolitul s-a sesizat şi nu putea să o mai dea îndărăt. O serie de dovezi au fost făcute publice, mărturii ale victimelor, declaraţii ale unor martori şi chiar înregistrări lungi cu vocea fostului preot când încerca să corupă minori. Unul dintre copii, victimă, care în mod independent a dat mărturie, la momentul abuzurilor (ex. Cristi B) avea 12 ani. Vă daţi seama ce traumă este pentru un astfel de copil?

Vă reamintesc că dovezile din rechizitoriul Parchetului General au fost clare:

Pe o filă scrie „copii din a IX-a Coregrafie” şi în dreptul fiecărui nume, o scurtă caracterizare: „Marian – care mi-a tras cu ochiul”, „Dan Ovidiu – insistentul cu cercel în ureche”, „Bogdan – cu cercei în urechi, frumos”

În timpul percheziţiei, e ridicată şi o tabletă a lui Cristian Pomohaci, a cărui casă e răscolită de anchetatori. Printre link-urile accesate, găsesc şi video-uri cu conţinut pornografic, cu denumiri de genul: „High school gay porn teen movies”, „Sheepish lad gets wild in boy on boy”, „Photograph caught spying on soccer team anal”. Scene de sex oral şi anal în care protagoniştii nu sunt bărbaţi maturi, ci par minori.

Atenţie, faptele au fost prescrise, Pomohaci a scăpat ca prin minune de condamnare, dar în cele 43 de pagini, faptele sunt clare şi concluzia este mai mult decât explicită:

Depoziţiile martorilor (…) şi datele existente în tableta ridicată cu ocazia percheziţiei domiciliare conţin date de natură a conduce la concluzia că fostul preot Pomohaci Cristian a întreprins acţiuni de racolare de persoane de acelaşi sex minori ori de întreţinere de acte sexuale cu diferite persoane de acelaşi sex minore”, conchid procurorii în document. Deci, nu vorbim de o înscenare, vorbim de un infractor dovedit de justiţie dar care astăzi este liber!

Legislaţia din România spune că victima unui abuz sexual are la dispoziţie opt ani din momentul în care devine majoră pentru a depune plângere. Cristian Bota a împlinit 18 ani în 2007, deci în 2019, când a depus plângerea, trecuse termenul de prescripţie.

Deci, cine spune că fostul popă este nevinovat se înşală. Faptele vorbesc. La câţiva ani după cele întâmplate în loc să se retragă din viaţa publică, să continue să administreze în tihnă cele 8 apartamente de peste 1.2 milioane de euro (şi alte businessuri), el încă participă activ şi răspunde pozitiv la o serie de evenimente publice în toate judeţele ţării.

Popularitatea extraordinară a lui Pomohaci este vizibilă prin zecile de concerte pe care le are în fiecare lună. E mai ceva ca Delia sau Andra. Vă dau doar câteva exemple. În aceeaşi zi de 6 august înainte de cânta în centrul Sibiului, fostul preot a cântat la orele 13 în comuna Slatina, Suceava la Zilele comunei alături de alţi solişti. Femeile îl aplaudă, la final îi aduc buchete de flori, iar el zâmbind recunoaşte că, caută printre flori pomelnice. A doua zi, duminică, 7 august, a cântat la Păuca, Sibiu, acţiune cofinanţată de Consiliul Judeţean. În 31 de iulie a avut trei concerte în trei judeţe diferite, la Cluj, primăria Frata, apoi la Gurasada în Hunedoara şi seara a cântat la Arad. Cu o zi înainte a fost invitat la festivalul Văii Mureşului. De fapt în întreaga lună iulie a cutreierat ţara fiind prezent la evenimente, în aceeaşi zi după cum spuneam la mai multe, în Silvaşu de Câmpie, BN şi Cehu Silvanei, Sălaj (3 iulie), Harseni- Brasov, Avrig, Sibiu şi Nireş, Cluj (tot 10 iulie seara), Rebra, BN (14 iulie), Zalău (16 iulie), Spermezeu, BN (17 iulie), Oşorhei, Bihor (17 iulie), Raciu, Mures (20 iulie), Băile Olănesti, VL (20 iulie), Jina, Sibiu (24 iulie), Sintilia, Covasna (24 iulie).

Cum spuneam în multe cazuri, acţiunile erau finanţate de la bugetul local sau judeţean. Am remarcat o singură excepţie. În urmă cu 2 săptămâni, când ”părintele Pomohaci” a cântat ca invitat special la o primărie din judeţul Braşov, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Braşov a reacţionat rapid şi a spus că nu vrea să asocieze sub nicio formă numele instituţiei pe care o conduce cu numele unui „personaj controversat, care a fost acuzat de pedofilie, acuzaţie de care a scăpat datorită prescripţiei, dar a fost condamnat pentru evaziune fiscală.” A anunţat că va face toate demersurile necesare către Primăria Hârseni pentru a nu fi plătit onorariul fostului preot din cofinanţare.

Ce vreau să spun este altceva mult mai important pentru noi toţi, pe langă faptul că, noi ca naţiune promovăm infractori în loc să-i excludem din viaţa publică.

Ce cunoaştem din infracţiunile la viaţa sexuală? Că riscul recidivei este foarte mare. Că autorii (condamnaţi sau nu, şi după eliberare), continuă să agreseze sexual, să manipuleze, să şantajeze, să creeze victime şi multă suferinţă, traume, destine distruse. Fanteziile rămân la orice vârstă, impulsurile asemenea. Pentru că aceştia cat şi pedofilii în primul rând nu sunt caracterizaţi prin sentimente de vinovăţie, remuşcări, procese de conştiinţă, de fapt nu există nici măcar recunoaşterea vinovăţiei. Ei, după cum i-am auzit în repetate rânduri, nu şi-au forţat victima (copii fiind), ei tot ce au făcut, au avut acordul copiilor.

Ca şi în cazul de faţă ei vor să creeze o relaţie iniţială cu victima, îi oferă cadouri şi avantaje materiale (Pohomaci a zis la fel „ce vrei să-ţi cumpăr”). Personajul corupea copiii cu nevoi sociale şi le promitea cadouri. El folosea mai mult viclenia şi manipulare, se folosea inclusiv de autoritatea sa de preot.            

În al doilea rând, în cazul lui Pomohaci nu vorbim de o un simplu gest izolat şi regretabil, ci de fapte agravante, desfăşurate pe o perioadă de ani de zile şi de victime multiple, aşa cum acestea au mărturisit. Şi mai grav, apropiaţii lui cunoşteau ce face popa, dar au păstrat tăcerea ”nu e treaba noastră”. Printre artişti de asemenea se cunoaşteau ”apucăturile popii”.

În unele state din America infractorii sexuali după executarea pedepsei, a frecventării unor tipuri de psihoterapii obligatorii (doi-trei ani de zile), poartă brăţară în permanenţă prin care sunt urmăriţi şi monitorizaţi de către Poliţie, în cazurile grave nici măcar nu sunt eliberaţi la propria alegere, sunt găzduiţi în centre rezidenţiale departe de orice şcoală şi grădiniţă astfel încât să nu existe un risc de a agresa sexual niciun copil.

În Romania, din păcate, în ciuda unor dovezi solide, cazurile scapă justiţiei, iar infractorii nu doar că se plimbă cu uşurinţă pe străzi (nu primesc nici pedeapsă, nici tratament, nici nu sunt monitorizaţi), dar sunt apreciaţi, elogiaţi şi adoraţi peste tot în ţară ca nişte profeţi şi personalităţi artistice. Şi pe bani frumoşi!

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite