INTERVIU Profesorul Rainer Kotz, ortoped: „Puţini pacienţi români cu boli grave care ajung în Austria au asigurare privată şi pot beneficia de reduceri”

Cei mai mulţi români care ajung să fie trataţi în Austria pentru tumori osoase sau cancer la membre sunt deja în stadii avansate, spune profesorul Rainer Kotz, directorul medical Wiener Privatklinik, într-un interviu acordat ziarului „Adevărul”.

Doar 20% din românii cărora le oferă a doua opinie medicală ajung să se trateze în afară. Asta din cauza faptului că statul român nu acoperă nici cea mai mică parte din costul operaţiilor făcute în Austria. Inclusiv copiii români care suferă de cancer osos şi care ajung la el în spital pentru tratament nu beneficiază de asigurare medicală, completează specialistul. Totodată, el a vorbit şi despre diferenţele dintre cele două sisteme de sănătate, menţionând că un pacient austriac poate fi pus în situaţia de a aştepta un an pentru o operaţie în sistemul public de sănătate. În schimb, diferenţele legate de dotarea spitalelor sunt majore, completează profesorul Kotz.  

Adevărul: Care sunt cele mai frecvente probleme ortopedice pe care le întâlniţi în ultimul timp la pacienţii dumneavoastră? 

Profesorul Rainer Kotz: Cea mai frecvenţa problema ortopedică pe care am depistat-o în ultimii ani a fost artoplastia genunchiului. Nu este o problemă gravă sau dificil de tratat. Aş spune acest lucru despre chirurgia coloanei care este cea mai dificilă dintre toate intervenţiile deoarece acolo vorbim despre nervi, picioare şi braţe şi are cel mai dificil grad de dificultate. 

Sunt depistate la timp problemele ortopedice ale austriecilor? Există programe de screening?

Nu putem vorbi despre programe de screening, sistemul nostru este puţin diferit de cel românesc. Problema în Austria sunt listele de aşteptare pentru pacienţi, prezente chiar de la primul consult. Apoi, pacienţii intră pe o lista de aşteptare pentru mai multe investigaţii şi ulterior aşteaptă şi după data intervenţiei chirurgicale, dacă este cazul. În total, unii aşteaptă chiar şi un an pentru o intervenţie. Listele de aşteptare sunt strict legate de disponibilitatea medicilor şi a mijloacelor de investigaţie.  

Prin comparaţie, în ce stadii ajung pacienţii români să solicite a două opinie medicală de la dumneavoastră? 

Majoritatea pacienţilor pe care-i consult au cancer de oase şi metastaze. Dacă ai la dispoziţie echipamentele medicale potrivite şi tehnica potrivită, atunci în cele mai multe dintre cazuri viaţa pacienţilor poate fi salvată, la fel şi membrele acestora.

Câţi dintre cei pe care îi consultaţi în România ajung ulterior să se trateze la dumneavoastră în clinică? 

Nu foarte mulţi. Procentul ar fi undeva la 10-20%, iar cazurile cele mai frecvente care ajung în Austria la tratament ajung prin AT-Med, o companie care ajută pacienţii români cu probleme de sănătate grave să beneficieze de cel mai bun tratament la noi. Tratamentul în Austria dă, de cele mai multe ori, rezultatele aşteptate, dar este mai scump şi depinde foarte mult de situaţia financiară a pacientului atunci când ia o astfel de decizie.

În ce măsură este nevoie şi de intervenţii chirurgicale ample în cazul pacienţilor români? Costurile pot fi acoperite de statul român?

În mod normal, intervenţiile chirurgicale pe care le facem sunt mai complicate. Statul român nu acoperă nici cea mai mică parte a acestor costuri. Puţini dintre pacienţii români cu boli grave şi rare care ajung la noi au asigurare privată şi pot beneficia de anumite reduceri. Copiii români cu cancer de oase care ajung la noi pentru tratament, de cele mai multe ori, nu au asigurare.

Cum aţi cataloga infrastructura spitalelor din România şi pregătirea medicilor ortopezi de aici?

În România sunt mulţi medici ortopezi buni. Sunt câteva spitale private cu echipamente medicale performanţe. Problema este că multe dintre intervenţiile chirurgicale de top nu au fost făcute încă în România, medicii nu ştiu cum să facă anumite proceduri sau implanturi. Mai mult decât atât, unele operaţii necesită şi o tehnologie avansată de care spitalele din România nu dispun. De exemplu, în ceea ce priveşte tumorile de oase, în România, din câte ştiu eu, nu există un centru medical specializat doar pe asta. 

În ceea ce-i priveşte pe copii, sunt afecţiunile ortopedice congenitale mai frecvente în ultimii ani? De ce?

Avem aceeaşi frecvenţa a cazurilor. De 40 de ani, de când activez constant că medic, am avut un număr similar de cazuri în rândul copiilor. Ce diferă într-adevăr acum este felul în care se face tratamentul, aparatura medicală şi tehnica, sunt mult mai avansate în Austria. 

Sunteţi inventatorul protezei care va poartă numele. Ne puteţi da câteva detalii despre această proteză?

Este vorba despre prima proteză modulară de substituire a articulaţiilor şi a oaselor lungi. Ea fost implantată pentru prima oară în 1982, iar în 1988 şi 2002 a fost îmbunătăţită. Vorbim despre o proteză în creştere care ajută membrul copilului să se dezvolte normal. Proteză în creştere a fost şi este o revoluţie pentru tumorile osoase deoarece chirurgul poate modifică proteză în fiecare an, în funcţie de ritmul de creştere al copilului. Pot fi efectuate până la 10 intervenţii chirurgicale, până când membrul se opreşte din creştere. Ulterior, copilul poate folosi proteză încă 2, 3 ani, proteză fiind schimbată ulterior cu una pentru adulţi.