INFOGRAFIE Cum arată România după ultimul recensământ

Dacă în anul Revoluţiei existau 23,1 milioane de români, în 2011 au mai rămas doar 20,1 milioane FOTO Adevărul

În ţară au mai rămas doar 20,1 milioane de persoane, faţă de 23,1 milioane în 1989. Din 100 de români, 51 sunt de sex feminin, 54 locuiesc la oraş, 28 sunt copii şi tineri până-n 25 de ani, 56 sunt persoane mature şi 17 au vârsta de peste 65 de ani.

Rezultatele definitive ale recensământului, anunţate joi de Institutul Naţional de Statistică, arată că populaţia stabilă a României a scăzut cu trei milioane de persoane în perioada 1989-2011. Dacă în anul Revoluţiei existau 23,1 milioane de români, în 2011 au mai rămas doar 20,1 milioane. Mai exact, populaţia stabilă a României, la 20 octombrie 2011, era de 20.121.641 de persoane.

514 femei la 486 de bărbaţi

Din populaţia stabilă a României, 10.333.064 sunt femei, reprezentând 51,4%. Altfel spus, din 1.000 de români 514 sunt femei şi 486 sunt bărbaţi. „E vorba de starea de sănătate, care este diferită la cele două sexe, pentru că ţin să vă spun că la naştere avem 106 fete la 100 de băieţi nou-născuţi“, a explicat Tudorel Andrei, preşedintele INS, în conferinţa de prezentare a datelor Recensământului Populaţiei şi Locuinţelor.

Faţă de situaţia existentă la recensământul anterior (în 2002), populaţia stabilă a scăzut cu 1,55 milioane de persoane (din care 779.200 sunt femei) „în principal din cauza migraţiei externe“, potrivit datelor comunicate de reprezentanţii INS.

Primele şase judeţe, cu excepţia Bucureştiului, ca număr de populaţie stabilă sunt Iaşi - cu 772.300 de persoane, Prahova - 762.900 de persoane, Cluj - 691.100, Constanţa - 684.100, Timiş - 683.500 şi Dolj - 660.500. La polul opus se regăsesc judeţele Covasna (210.200), Tulcea (213.100), Sălaj (224.400), Mehedinţi (265.400), Ialomiţa (274.100) şi Giurgiu (281.400), cu cel mai mic număr de persoane ce fac parte din populaţia stabilă. Municipil Bucureşti are 1,8 milioane de locuitori.

Juniorii şi seniorii: unu la unu

Pe regiuni de dezvoltare, topul populaţiei este dominat de Moldova (Nord-Est), cu 3,3 milioane de locuitori şi Sud-Muntenia, cu 3,1 milioane de locuitori. Celelalte regiuni au între 2,6 şi 2,07 milioane de locuitori. În municipii şi oraşe trăiesc 10.859.000 de persoane, reprezentând 54% din totalul populaţiei stabile. Faţă de situaţia de la penultimul recensământ, ponderea populaţiei stabile din mediul urban a crescut cu 1,3 puncte procentuale în detrimentul mediului rural.

Copiii între 0 şi 14 ani deţin o pondere de 15,9% în totalul populaţiei stabile, iar persoanele în vârstă de 65 ani şi peste reprezintă 16,1% din total. Populaţia tânără (15-24 ani) reprezintă 12,3%, iar persoanele mature (25-64 ani) formează majoritatea (55,7%). Persoanele cu vârste înaintate, de 85 ani şi peste, deţin o pondere de 1,3% în totalul populaţiei stabile.

Peste 245.000 de analfabeţi

Din totalul populaţiei stabile de 10 ani şi peste, 44,2% au un nivel scăzut de educaţie (primar, gimnazial sau fără şcoală absolvită), 41,4% nivel mediu (liceal, posticeal, profesional sau tehnic de maiştri) şi 14,4% nivel superior. La 20 octombrie 2011 erau 245.400 de persoane analfabete. „A scăzut numărul persoanelor analfabete în perioada de tranziţie. Acest fapt se datorează eforturilor în domeniul educaţiei, dar şi creşterii nivelului de civilizaţie ale societăţii“, a mai explicat Tudorel Andrei.

Doar 18,8 milioane şi-au declarat etnia

Înregistrarea etniei, a limbii materne şi a religiei s-a făcut pe baza liberei declaraţii a persoanelor recenzate. În total, 18,8 milioane de persoane şi-au declarat aceste apartenenţe. Maghiarii şi romii sunt cele mai numeroase minorităţi etnice din România, populaţia de etnie maghiară fiind de 1.227.600 de persoane (6,5%), în timp ce numărul celor care s-au declarat romi a fost de 621.600 (3,3%). La recensământ s-au declarat români 16.792.900 de persoane, reprezentând 88,9%. 

Faţă de recensământul din anul 2002 s-a înregistrat o creştere a ponderii populaţiei de etnie romă, de la 2,5% la 3,3%, şi o descreştere a ponderii populaţiei de etnie germană, de la 0,28% la 0,20%.

De ce pleacă românii din ţară?

Suntem cu cel puţin două milioane mai puţini decât eram în 1992 din cauza sporului natural negativ şi al migraţiei. „Dacă scăderea sporului natural după 1989 nu a fost o supriză, având în vedere că fusese liberalizat avortul şi deci urma o perioadă cu mai puţine naşteri, faptul că acum împuţinarea populaţiei se dat orează în proporţie de peste 75% migraţiei şi doar în proporţie de 24,8% sporului natural negativ este neaşteptat”, explică preşedintele Institutului Naţional de Statistică.

Deşi sporul natural negativ din perioada de tranziţie nu a venit ca o surpriză, totuşi ar fi trebuit să înţelegem în ce fel ne afectează ca naţiune şi să adoptăm nişte politici pronatalitate, susţine sociologul Alfred Bulai. „Mai puţini oameni într-o ţară, înseamnă în primul rând mai puţină forţă de muncă, noi ca naţiune nu mai avem aceeaşi forţă. Dar niciodată în 20 de ani nu s-a preocupat vreun Guvern din România de starea natalităţii. Nici nu cred că a fost trecută problema pe vreo listă de priorităţi”, explică Bulai.

Problema migraţiei are rezolvare

Mai mult, în ceea ce priveşte problema migraţiei, pot fi dezvoltate politici publice pentru acest fenomen. „Problema migraţiei a apărut în ultimii şase, şapte ani, iar România nu e singura ţară care s-a confruntat cu această problemă. Deja au găsit alţii rezolvări, noi trebuie doar să le preluăm. Dar pentru asta, trebuie să fim cu adevărat preocupaţi de problemă”, explică Bulai.

727.500 de persoane care au răspuns chestionarului recenzorilor sunt plecate în străinătate. Asta potrivit rezultatelor Recensământului Populaţiei din octombrie 2011. „Această cifră reprezintă însă doar 30% din cifra reală”, susţine preşedintele Institutului Naţional de Statistică. Pentru că familii întregi din Români sunt plecate peste hotare, la momentul efectuării Recensământului nu era nimeni la ei acasă care să poată oferi date despre cei plecaţi.

La recensământ au fost număraţi doar 30% dintre românii plecaţi în străinătate

„Mai mult, noi nu avem toate sursele administrative pentru a verifica numărul exact al celor plecaţi. Gândiţi-vă doar câţi dintre românii care muncesc în străinătate fac asta pe baza unui contract legal şi atunci o să înţelegeţi subevaluarea noastră. În acest moment nu avem toate sursele administrative pentru a da o statistică exactă a celor plecaţi. Cifrele cele mai apropiate de realitate sunt cele oferite de Eurostat, potrivit cărora aproximativ 2,2 milioane de români locuiesc în străinătate”, susţine Tudorel Andrei. Cu toate acestea, reprezentanţii INS susţin că vor avea o statistică exactă a românilor plecaţi în străinătate, până în octombrie anul acesta.

Odată ce familii de tineri ajung în străinătate, îşi găsesc de lucru şi apucă să aibă un copil acolo, cu siguranţă nu se vor mai întoarce, explică Alfred Bulai. „Nu au de ce. Copilul lor învaţă limba nativ, se integrează în sistemul lor de educaţie şi se pregătesc pentru o altfel de viaţă. Oamenii ăia nu se mai întorc. Celor ca ei trebuie să le creăm noi oportunităţi de angajare în România şi să le promitem o viaţă decentă. De-abia atunci nu vor mai pleca”, susţine Bulai.

Cei mai mulţi români sunt plecaţi în Spania şi Italia

Potrivit rezultatelor Recensământului Populaţiei care a avut loc în octombrie 2011, cei mai mulţi

români aleg ca ţară de destinaţie Italia sau Spania. „Acestea sunt ţări în care există comunităţi bine dezvoltate de români şi nu e surprinzător că mulţi dintre cei care care îşi doresc să emigrez se orientează către Italia sau Spania”, arată preşedintele INS.

Cei mai mulţi români plecaţi la muncă în străinătate provin din judeţele Bacău, Caraş-Severin, Neamţ sau Suceava. Acestea sunt, de altfel, şi printre cele mai sărace judeţe ale ţării, unde ofertele de muncă sunt de obicei modeste. Spre exemplu, în judeţul Bacău la Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă erau disponibile doar şapte joburi. Astfel, femei şi bărbaţi deopotrivă aleg să emigreze în ţări unde oferta de muncă este mai variată, iar salariile sunt mai generoase. „Dacă până la 30 de ani pleacă la muncă deopotrivă şi bărbaţi şi femei, cifrele arată clar că numărul bărbaţilor până în 45 de ani care muncesc în străinătate îl depăşeşte pe cel al femeilor, pentru că la această vârstă femeile rămân în ţară cu copiii uneori. Pe urmă observăm un lucru mult mai interesant: numărul femeilor care au peste 50 de ani şi muncesc în străinătate îl dublează pe cel al bărbaţilor de aceeaşi vârstă”, arată Tudorel Andrei, preşedintele INS.

Femeile care au peste 50 de ani pleacă menajere în afară

Motivul este elementar: străinii caută muncitori în putere, care să poată lucra în construcţii sau în agricultură şi atunci preferă să angajeze bărbaţi tineri. Dar tot străinii caută femei de încredere care să le poată îngriji copiii, explică sociologul Alfred Bulai. „Şi cine altcineva ar putea avea grijă mai bine de copii decât o româncă care a făcut lucrul ăsta toată viaţa? Ca menajeră sau baby-sitter o femeie din România va ţine mult mai ieftin o casă, în condiţiile în care preţurile pentru astfel de servicii acolo sunt imense. O bătrânică din Moldova care iubeşte copiii că îi aduc aminte de nepoţi şi care mai face şi o mâncare de n-a văzut străinul de când a venit el pe lume, va fi întotdeauna mană cerească”, a explicat sociologul.