Se pare că există în breaslă, căutători de senzaţional în contextul actual, care sunt dispuşi să calce în picioare orice normă de etică profesională şi morală, doar pentru cât mai multe like-uri pe social media sau lecturări de articole. Fără să ia în calcul că ar putea, prin expunerile lor, să alimenteze şi mai mult prejudecăţile faţă de un grup etnic, trec la atac şi aştern pe hârtie tot felul de elucubraţii. Nu au argumente puternice, se bazează doar pe vorba din gură în gură a unor cetăţeni, unii dintre ei chiar decidenţi politici, îmbibaţi de teama răspândirii coronavirusului şi care ar spune orice ca să scape de "necuratul" din jurul lor.

În cazul de faţă a fost de-ajuns să se spună că s-au întors ţiganii în sat, din Italia, Spania sau Germania, şi gata, a început isteria. Butoiul cu pulbere, aşa cum se exprimă autoarea articolului la care fac referire, era gata să explodeze şi întreaga comunitate s-ar fi infectat de coronavirus.

Localnicii s-ar fi simţit terorizaţi, mai rău ca în filmele de groază. Au început să dea telefoane la poliţie, s-au făcut sesizări la primărie, şi ce să vezi, au venit jandarmii domnule, că nu se putea altfel.  Şi nu e prima dată, aşa procedează domnul primar că să intre printre ei, atunci când e nevoie.

Domnule primar, romii nu muşcă, nu sunt animale, deşi aşa îi trataţi. Sunt din cei care v-au votat. Votul lor nu vă mai place acum? În 2016 v-a plăcut?

N-am să mai pierd deloc timp să analizez articolul, nu merită atenţie şi nici publicitate, din punctul meu de vedere. Din acest motiv nu am sa adaug nici link-ul. E scris to pe adevarul.ro şi începe cu "Butoiul cu pulbere..."

Totuşi am să transmit câteva mesaje de bun simţ, conştient fiind de faptul că am să îmi umplu frigiderul de foarte mult hate. Nu-i bai, e destul de încăpător.

Dragii mei, în primul rând vreau să ştiţi că nu am luat, nu iau şi nu voi lua niciodată apărarea bombardierilor cu ceafă lată şi borsetă, inadaptaţilor social, infractorilor sau cerşetorilor de meserie, care, atenţie, nu sunt mereu romi, deşi societatea îi proiectează pe majoritatea dintre ei ca fiind romi, pentru că e mai uşor şi mai simplu aşa. De exemplu, în Bruxelles, sunt mulţi ne-romi periculoşi, care nu fac cinste ţării. Sunt şi în ţară foarte mulţi, un exemplu clar e Dincă, Gheorghe Dincă. Dacă ar fi fost rom, sunt convins că Dincă ar fi fost linşat fără niciun fel de reţinere.

Coronavirusul a scos la suprafaţă cea mai urâtă parte a caracterului uman, ura şi dispreţul dintre noi. Să fim noi aşa, în fiecare zi, plini de ură, de amărăciune, plini de venin? Nu cred, şi totuşi, în situaţii limită, aşa sunt mulţi.

Tot coronavirusul arată unei ţări întregi diferenţa uriaşă, sinistră, dintre clasele sociale, atitudinile negative şi discriminarea îndreptată către minorităţile naţionale. Ne arată cu degetul un eşec total al autorităţilor statului ca rezultat al lipsei de interes pentru incluziunea socială a unui grup etnic ţinut în sclavie vreme de aproape 500 de ani.

Un stat care opreşte canalizarea, lumina, alimentarea cu apă şi gaz exact la începutul comunităţii sărace de romi. Acelaşi stat cere acum oamenilor să se sepele pe mâini cu APĂ şi săpun. Păi de unde apă, dacă nu le-ai dat? 

O ţară care încă are comunităţi segregate, în care copiii sunt nevoiţi să treacă prin grămezile de gunoaie adunate de prin oraşe şi aruncate la marginea ţigăniei, ca să ajungă la şcoală, şi ea, o şcoală segregată, cu geamuri sparte, toalete insalubre, fără căldura şi apă curentă. 

O ţară în care fiinţe umane, copii, trăiesc la groapa de gunoi ( vezi Pata Rât, Cluj, sau Mimiu, Ploieşti), dorm flămânzi, în barăci din carton şi nailon, iar de multe ori sunt muşcaţi de şobolani.

Ei nu trec prin greutăţile astea din plăcere. Sunt prinşi într-un cerc vicios pe care nu şi l-au dorit, nu l-au creat, dar pe care un stat şi o societate întreagă îl alimentează în continuare. De ce? Păi trebui să avem şi oi negre în cârd, trebuie să avem şi ţapi ispăşitori pentru orice lucru rău, deşi nu aşa se îndreaptă stricăciunile.

Înainte de orice judecată, de orice părere, fie că sunteţi formator de opinie sau simplu cetăţean, vă rog să reflectaţi puţin la ce vă sugerez în continuare.

Mâine dimineaţa când vă veţi da jos din pat, ce ar fi să nu aprindeţi lumina, să nu daţi drumul la căldură, să nu vă uitaţi la televizor, pe tablete sau telefoane, să nu mâncaţi, să nu beţi apă, etc.. Staţi aşa pentru o zi. Aşa cum trăiesc mulţi romi şi ne-romi săraci din România, nu pentru că vor, ci pentru că nu au cu ce. Întrebaţi-vă apoi cum v-aţi simţit si o să înţelegeţi mai bine sentimentul celor pe care mulţi îi judecaţi, de multe ori greşit.

Spuneţi NU Rasismului, mulţumiţi-I lui Dumnezeu pentru cine sunteţi şi pentru ce aveţi şi încercaţi să modelaţi caractere. Eu asta încerc să fac împreună cu părinţii şi sora mea. Acordăm foarte multă atenţie copiilor din medii defavorizate şi educaţiei lor, ei contează, ei sunt viitorul.  Şi eu şi sora mea Rodica Tudor, solistă de muzică uşoară şi doctorandă, am fost sprijiniţi şi am reuşit. La fel a fost şi prietenul care mi-a trimis articolul despre care v-am vorbit, Bogdan Burduşel, preşedintele studenţilor de la Central European University, un rom. Şi suntem mulţi romi de calitate.

Copiii sărăci şi romi nu au nicio vină că s-au născut săraci şi romi, dar noi vom fi vinovaţi, dacă îi vedem, putem să îi ajutăm şi nu o vom face. Aşa că fiţi buni, chiar nu vă costă nimic.

UPDATE: În cazul în care mesajul meu nu a fost clar.


Şi eu condamn vehement nerespectarea izolării la domiciliu, valabil şi pentru cazul despre care vorbesc. Trebuie să stăm cât mai mult în casă. Este cea mai eficientă măsură de precauţie pentru toţi. Însă, în acest articol critic abordarea/atitudinea pe care autoarea a ales-o pentru a prezenta înşiruirea de evenimente. Din punctul meu de vedere este o abordare peiorativă, se etnicizează răspândirea bolii. În a doua parte a articolului, prezint realitatea crudă cu care se confruntă mulţi cetăţeni şi care este una din sursele atitudinilor negative împotriva lor, o cauză a excluziunii sociale. În interiorul articolului am adăugat o imagine din comunitatea de romi din Pata Rât, Cluj. Exact aşa locuiesc romii din Pata Rât. Situaţia este similară şi în alte zone ale ţării.