Îi prezentăm pe torţionarii Securităţii

Profesorul Vladimir Tismăneanu, preşedintele Comisiei pentru condamnarea regimului comunist, vorbeşte, în exclusivitate pentru Adevărul, despre concluziile Raportului acesteia şi despre ceea ce

Profesorul Vladimir Tismăneanu, preşedintele Comisiei pentru condamnarea regimului comunist, vorbeşte, în exclusivitate pentru Adevărul, despre concluziile Raportului acesteia şi despre ceea ce urmează să facă preşedintele Traian Băsescu.
- Care sunt concluziile şi cum este structurat Raportul privind condamnarea regimului comunist?
- Este vorba de o condamnare lipsită de orice ambiguitate a sistemului comunist din România, care a fost ilegitim, represiv şi ostil însăşi ideii de lege. A fost, de fapt, domnia fărădelegii, a abuzurilor inspirate şi justificate de o ideologie fals-egalitaristă, de fapt un colectivism birocratic, utilizat de o castă parazitară pentru a-şi impune dominaţia asupra societăţii. Nu a fost câtuşi de puţin domnia clasei muncitoare. Aş spune chiar că, dimpotrivă, a fost o dictatură asupra acestei clase, ca şi asupra întregului popor. Sistemul nu a urmărit doar sufocarea liberei iniţiative şi autonomiei umane. A dorit să transforme condiţia umană prin propagandă necontenită şi agresiune împotriva oricărei insule de rezistenţă civică. Raportul examinează rolul principalelor instituţii şi documentează, pe bază de materiale de arhivă, responsabilitatea partidului şi a Securităţii, ca piloni instituţionali ai unui regim criminal.
- Care sunt etapele următoare până în 18 decembrie a.c., când preşedintele Traian Băsescu se va adresa parlamentului?
- Acum suntem în faza în care discutăm, între membrii şi experţii Comisiei, ultimele retuşuri. Sper ca, până la sfârşitul lunii, să fim gata şi cu acestea, astfel încât, în prima săptămână din decembrie, să acţionăm pe chestiuni pur tehnice.
- Securitatea este o instituţie criminală de la început până la sfârşit, aceasta este una din concluziile Raportului. În câteva intervenţii, preşedintele Băsescu a avut altă opinie, vorbind de o Securitate "rea" până în 1964 şi de o alta "bună". Care va fi formularea acestui aspect în Raportul final?
- Eu mi-am exprimat poziţia. Cazul de la Facultatea de Filosofie din aprilie-octombrie 1965, în care un număr de studenţi au fost "infieraţi" şi chiar maltrataţi de către securişti şi de către uneltele acestora printre colegi, spune destul despre continuitatea dintre Securitatea dinainte şi de după Congresul al IX-lea, decretat "piatra de hotar" în propaganda ceauşistă. Cazul inginerului Gheorghe Ursu, ucis pentru că a ţinut un jurnal, este mai mult decât revelator pentru procedeele criminale ale Securităţii în perioada Ceauşescu. Nu mai vorbesc despre rolul Securităţii în represiunea din Valea Jiului (1977), de la Braşov (noiembrie 1987) şi în timpul Revoluţiei din 1989.
- În privinţa regimului comunist, care este concluzia?
- A fost un regim impus prin dictat străin, o tiranie ideologică servită de un aparat politic însetat de putere şi avantaje materiale. Nu a existat vreun idealism veritabil în toată această urâtă poveste. După plecarea trupelor sovietice, Dej şi acoliţii săi, apoi Ceauşescu şi şleahta sa au condus ţara urmărindu-şi propriile interese mafiotice. Rezultatul: o economie devastată, mizerie morală, suspiciune generalizată. Pe scurt, regimul comunist a fost o catastrofă naţională.
- Ce i-aţi sugerat preşedintelui să proclame atunci când va condamna comunismul în 18 decembrie ?
- Preşedintele va spune ce crede el că trebuie spus, pe baza lecturii celor peste şase sute de pagini ale analizei noastre. Eu unul sunt sigur că va rosti în chip clar şi apăsat acea despărţire categorică de trecutul comunist de care avem atâta nevoie. Deci, aştept o condamnare a dictaturii comuniste. Sper ca o versiune mai "populară" a Raportului să devină manual şcolar. Sper sincer ca acest Raport să fie un antidot la tentativele negaţioniste şi revizioniste care încearcă să reabiliteze comunismul. Pleşiţă şi alţii ca el vor fi menţionaţi drept ceea ce au fost: torţionari în slujba unui despotism criminal.