Doar dacă nu trăieşte în realitatea voioasă pe care i-o construiesc consultanţii Ponta trebuie să ştie că, cu excepţia propriului partid şi a UDMR, nu se poate baza până la capăt pe grupul de mercenari care formează majoritatea, gata să-şi vândă votul oricând. Au mai făcut-o şi au exercţiul trădării pe doi arginţi. Iar anul 2014 – la fel ca anul 2012 pentru Mihai Răzvan Ungureanu- nu este prielnic pentru majorităţi de ocazie. Cred că nu întâmplător se vorbeşte despre septembrie ca lună în care va fi depusă o moţiune de cenzură, periculos de aproape de alegerile prezidenţiale programate pentru noiembrie.

Dacă nu judecăm guvernarea în termeni ideologici, atunci noul cabinet e mai bine alcătuit, dar nu e de stânga. Un ministru de finanţe şcolit la universităţi de prestigiu şi cu vederi liberale şi un reprezentant al unei corporaţii care are interese in renegocierea redevenţelor petroliere fac ca Ponta 3 să fie mai de dreapta ca Ponta 2 cu liberalii în el. Cel puţin prezenţa lui Korodi Attila în fruntea ministerului Mediului garantează că RMGC nu va primi în acest an avizul favorabil pregătit deja de Rovana Plumb. 

Dar cât poate rezista Ponta 3 unor presiuni ce vor veni din interior şi din afara guvernului în anul electoral 2014, la finalul unui ciclu politic? Mai mult de şase luni? Să trecem în revistă riscurile care se pot transforma în ameninţări. 

  1. Gafele sau erorile miniştrilor care fie n-au mai gestionat domeniile atribuite până acum precum Sănătatea sau Munca şi Protecţia Socială, sau ale miniştrilor fără experienţă administrativă precum Ioana Petrescu. Sunt convinsă că naivităţi precum cele spuse de Ioana  Petrescu la audieri sau în presă au fost debitate şi de colegi de-ai ei bărbaţi. Pentru că e femeie, cu un CV academic, fără experienţă administrativă Ioana Petrescu a devenit, chiar înainte de a semna primul document în Ministerul de Finanţe, o vulnerabilitate pentru guvernul Ponta. Deja i se spune Prinţesa Usturoi şi ştim că unei femei nu-i este niciodată iertat ceea ce îi este iertat unui bărbat.

  2. Unificarea în opoziţie a forţelor ce se numesc de dreapta PDL, PMP şi PNL sub bagheta lui Traian Băsescu care urmăreşte să-şi conserve puterea şi după terminarea celui de-al doilea mandat prezidenţial, cu orice preţ. Instabilitatea politică nu este un cost prea mare pentru şeful statuluiIntrarea PNL în opoziţie alături de suratele de dreapta slăbeşte forţa discursului anti-Băsescu şi este posibil să aibă loc acţiuni concertate ale ale celor trei partide, iniţiate de şeful statului care va vâna orice slăbiciune şi orice greşeală a noului guvern.  Ipoteza acţiunii concertate este susţinută şi de intenţia PNL de a intra în PPE exprimată de Crin Antonescu anul trecut. O altă dovadă este tema de atac a PNL după ruperea USL: legea amnistiei. În ceea ce priveşte PDL, surse politice susţin că o delegaţie a partidului a cerut deja zilele trecute îndurarea şefului statului în chiar bârlogul acestuia, la Cotroceni.

  3. Cooptarea UDMR la guvernare în 2014, când sunt alegeri parlamentare şi în Ungaria, este semn de curaj sau disperare. Ponta 3 se expune atacurilor naţionaliste care vor veni din toate părţile, inclusiv din interiorul guvernării sau mai ales de acolo. Baronul de Constanţa Radu Mazăre s-a arătat  nemulţumit de componenţa guvernului fiind probabil dezamăgit de pierderea portofoliului Mediului care a revenit UDMR, o miză pentru Republica de la Constanţa. Dan Voiculescu şi Traian Băsescu vor ataca şi ei în termeni naţionalişti guvernarea prin posturile TV pe care le controlează, respectiv influenţează. Poate mai mult primul care va folosi UDMR ca instrument de şantaj împotriva guvernului. Cel de-al doilea speră totuşi să constituie o nouă majoritate cu UDMR.

  4. Majoritatea parlamentară formată într-o mare măsură din traseişti profesionişti sau din parlamentari motivaţi doar de câştigul material care pot oricând să treacă de partea cealalată. Au demonstrat asta la moţiunea de cenzură împotriva guvernului condus de Mihai Răzvan Ungureanu când, în Parlament. în timpul şedinţei, se discuta cu voce tare preţul. Grupul minorităţilor naţionale este şi el destul de sensibil la respectarea contractului de susţinere, ceea ce înseamnă bani în plus pentru diferite interese locale ale acestora. Din cauza unor obligaţii neîndeplinite de Emil Boc a plecat în 2012 de lângă MRU.

  5. În sfârşit, UNPR: în orice moment Gabriel Oprea poate descoperi că interesul naţional este în altă parte decât în guvernul Ponta 3.
 
Guvernul Ponta 3 va dansa în următoarele şase luni pe pietre încinse, iar asta ne va costa pe toţi în termeni de stabilitate politică dar şi financiar pentru că oastea de strânsură nu poate fi fidelizată decât prin transferuri bugetare. 
 
Faptul că pactul de coabitare este în vigoare şi funcţionează, aşa cum sugerează acordul lui Ponta cu Băsescu privind asumarea răspunderii  pe un nou program de guvernare, nu-i garantează premierului imunitatea la manevrele prezidenţiale. Doar dacă între cei doi există o înţelegere care transcede jocul politic de conjunctură şi are ca obiectiv împărţirea puterii şi după prezidenţialele din 2014.