Nu ştim dacă alegerea cromatică e o aluzie literară la romanul lui Stendhal sau doar sugestia (nu foarte inspirată) a unui membru din echipa de comunicare electorală, dar privirea noastră este lezată de agresivitatea acestui cuplu de culori. Roşul violent (care evocă mai mult brutalitatea şi mai puţin vitalitatea) în contrast cu negrul macabru provoacă brusc o stare de agitaţie şi nervozitate în privitorul alegător.

slogan Firea.jpg

Dar să analizăm puţin imaginea de mai sus. Înduioşător, nu-i aşa?

Nu vă cuprinde brusc, doar privind acest slogan, o dorinţă nestăvilită de a fi mai buni, mai puri şi mai integri?

Rozul acela diafan nu vă determină să vă gândiţi la proiecte grandioase, cum ar fi montatul de aparate ortodontice puilor de pisici comunitare?

Să ne înclinăm în faţa evidenţei. Doamna Gabriela Firea îşi construieşte mesajul electoral strict pe pathos.

Avem cinci substantive abstracte (printre care şi câteva valori morale fundamentale – Iubirea şi Adevărul). Numele doamnei Firea pare a fi predestinat. Cuprinde, otova, iubire, adevăr, eficienţă, realitate şi forţă. Un mix “exploziv” care şi-a propus să spulbere candidaturile celor 3 muschetari adversari.

Sloganul are rol dublu: sintetizează, la prima vedere, o colocaţie banală – firea oamenilor şi propune, în acelaşi timp, o metaforă cu pretenţii isteţe – omul Firea/ Primarul Firea care aparţine oamenilor/ care este de partea oamenilor.

Nu putem să nu ne întrebăm dacă această înşiruire de cuvinte pompoase, golite de conţinut, are un impact electoral real cât de mic asupra unui electoral tăbăcit, plictisit şi chiar abrutizat pe alocuri.

Mai crede cineva, în România anului 2020, în efuziuni clişeistice promovate de un om politic (indiferent de ideologia sa, de Stânga, Centru sau Dreapta) – iubire, adevăr – sau în cuvinte decupate parcă dintr-un pliant de recrutare corporateeficienţă, realitate?

Dar să ne întoarcem la substantivul oameni. Am remarcat un aspect în discursul politic, în special în cel de tip populist: o predilecţie a politicienilor pentru arhigenul oameni. O astfel de strategie discursivă nu este deloc întâmplătoare; în tot ce ţine de economia discursului, acest cuvânt este folosit, de regulă, strict în scop persuasiv. Nu îi cunoaştem pe aceşti oameni, însă oamenii „contează”, oamenii sunt „importanţi” pentru angrenajul politic şi, în virtutea acestor realităţi, politicienii nu vor ezita să facă abuz de acest termen - un instrument eficient în promovarea ambiguităţii persuasive.

Firea oamenilor şi supa comunitară J

Avem, mai jos, un excelent exemplu de apel la pathos. Am putea numi această strategie persuasivă, păstrând proporţiile, “retorică solidar-gastronomică”:

“Nimeni nu ramane fara hrana! Există oameni care încă au de suferit de pe urma pandemiei, pe fondul crizei economice care pare că se adânceşte, şi care au nevoie de sprijinul nostru, al tuturor. În perioada de urgenţă am distribuit aproximativ 150.000 de porţii de hrană caldă grupurilor vulnerabile. În această perioadă dificilă, îmi doresc ca orice bucureştean aflat temporar la nevoie să poată primi din partea comunităţii o minimă susţinere, o masă caldă. De aceea, anunţ noul proiect pe care l-am deschis la centrul Viilor: “Supa comunitară-toată lumea la masă. #PentruOameni #Solidaritate #NimeniNuEsteAbandonat”

(Gabriela Firea, sursă Facebook)

Din nou substantivul arhigen oameni, din nou apelul la pathos (sensibilizarea electoratului prin evocarea unor sentimente de apartenenţă/ utilizarea unor cuvinte cu încărcătură afectivă – familie, a iubi (verb care glisează de la indicativul prezent iubesc până la imperativul (sfătos) iubeşte! Bucureştiul, desigur:

“Patru ani, un singur crez: OAMENII!

Sunt bucureşteancă de 30 de ani şi îmi iubesc oraşul ca pe propria familie.

Fă şi tu la fel: iubeşte Bucureştiul!

#OameniiPePrimulLoc #IubescBucurestiul”

(Gabriela Firea, sursă Facebook)

Căzut din căruţa veşnicei reîntoarceri, cuvântul oameni este laitmotivul doamnei Gabriela Firea, aşa cum pentru domnul Tăriceanu laitmotivul este cuvântul lucruri. Alte două colocaţii într-o perfectă opoziţie, aproape eminesciană, aproape Împărat şi Proletar (interesele de grup şi interesul oamenilor) alcătuiesc o antiteză care adapă generos “boul” (recte mesajul electoral) muncit din greu la jugul pathosului:

“Va prezint in minutele urmatoare informatii concrete despre cum blocheaza in continuare Ministerul Sanatatii prin Directia de Sanatate Publica viata si sanatatea oamenilor. Noi marturii despre institutii guvernamentale care pun mai presus interesele de grup si nu interesul oamenilor.”

Din perspectiva Analizei Tranzacţionale, doamna Firea comunică, preponderent, din starea de Părinte Binevoitor - ajută, incurajează, felicită, apreciază, işi asuma sarcini in locul cuiva pe care îl supraprotejează (vezi mai multe despre Analiza Tranzacţională aici). Comunicarea din această stare este specifică, în general, politicii de Stânga. Însă, ocazional, poate fi întâlnită şi la politica de Dreapta. Poate vom vorbi şi despre asta, mai pe îndelete, într-un articol separat.

La finalul acestui scurt articol, am putea concluziona că stă în firea oamenilor (suferinzi de clişeism cronic) să îşi scoată din fire(a) alegătorii...

Ioana C.

(articol primit de la Ioana C. pentru Politoscop, pe care am considerat că-l vor aprecia şi cititorii Adevărul)