Şapte zile

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

A trecut o săptămână de la reprimarea violentă a protestului diasporei din 10 august. Ce am aflat între timp? Destul de multe.


Imaginile şocante de la televiziuni şi informaţiile răzleţe din Piaţă despre abuzurile forţelor de ordine s-au transformat în sute de imagini şi filmări cu brutalităţile celor care ar trebui să îi protejeze pe români: cetăţeni care protestau paşnic gazaţi şi agresaţi fără discriminare indiferent că era vorba de bărbaţi, femei sau bătrâni, turişti străini bătuţi cu bestialitate având singura vină de a se afla în locul nepotrivit la momentul nepotrivit, jurnalişti ameninţaţi şi loviţi fiindcă încercau să îşi facă meseria, zeci de oameni ajunşi la spital şi alte câteva sute care au avut nevoie de îngrijiri medicale la faţa locului. Din fericire imaginile s-au transformat în plângeri penale.

Abuzurile nu s-au transformat însă într-o recunoaştre a culpei şi demisii după cum era normal. Dimpotrivă, am aflat că Jandarmeria consideră că intervenţia a fost una „moderată şi raţională”. Am aflat că oamenii care au comis acte de violenţă sălbatice împotriva cetăţenilor care le plătesc salariile „şi-au făcut datoria”. Am aflat că una dintre instituţiile militare ale statului român acţionează după cum dictează voinţa politică a puterii şi intervine nu după datele furnizate de serviciile de colectare a informaţiilor ci după cum manipulează televiziunile şi propaganda de partid. Au trecut 7 zile şi în loc de scuze am fost trataţi în continuare cu minciuni grosiere, lamentări jenante cu „Centenarul” şi îndemnuri la unitate din partea unora care cu câteva zile în urmă nu ezitau să lovească în oameni cu mâinile ridicate.

Cum a fost posibil să se ajungă aici? Drumul a fost mai lung şi ce s-a întâmplat vinerea trecută a fost doar deznodământul brutal al unui şir crescând de nelegiuiri din partea instituţiilor statului. De la abuzurile la ordinea zilei împotriva celor care au strâns semnături pentru iniţiativa „Fără Penali”, la folosirea organelor fiscale pentru a-i intimida pe jurnaliştii incomozi puterii, la instrumentizarea politică a CNCD-ului în vederea amendării celor critici coaliţiei de guvernare şamd. Instituţiile statului au fost deturnate de la rolul lor legitim la cel de a servi interesele de partid.

Cea mai gravă rămânse însă legitimarea violenţei politice împotriva opozanţilor regimului. Am asistat în ultima săptămână şi în cele premergătoare protestului la îndemnuri publice la violenţă fizică din partea unor reprezentanţi ai puterii şi diferiţilor aciuaţi prin funcţii publice şi instituţii ale statului, îndemnuri şi ameninţări alimentate de propaganda halucinantă a mass-mediei partidului. Dezinformarea şi manipularea au atins cote de ticăloşenie nemaîntâlnite de la mineriadele din începutul anilor ’90.



Una dintre cele mai puternice scene din literatura română mereu am găsit-o a fi cea din finalul romanului „Pădurea Spânzuraţilor” a lui Liviu Rebreanu. În ultimul capitol osânditul, pornit pe drumul final, crede până în ultimul moment că va veni scăparea de undeva refuzând să îşi accepte soarta. România a pornit pe un drum similar, însă cine va fi în ipostaza lui Apostol Bologa? Regimul infracţional cocoţat în fruntea statului român care încearcă prin toate mijloacele posibile să se facă scăpat de problemele penale sau cetăţenii care cred că pot lupta cu un regim ai cărui exponenţi îndeamnă la eliminarea lor fizică?

image
Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite