Dacă fiecare zi ar fi 1 decembrie
0
Cârcotaşii vor spune: ar fi zi liberă, ar fi frig, ar fi parade militare, ar fi coroane, ar fi mesaje sterile de la cei care, chipurile, ne reprezintă. În mod evident, mă refer la ceva mai simplu şi mai profund. Mă refer la sentimentul pe care îl împărtăşim astăzi, mai mult ca în oricare altă zi, că ne pasă de România. Oriunde am fi în lumea largă, astăzi suntem acasă.
Dacă am trăi fiecare zi aşa cum trăim 1 decembrie, am fi departe. Ultimii 26 de ani de deziluzii ar fi 26 de ani cu mai multe speranţe şi visuri împlinite. Am fi mai uniţi, mai încrezători în noi înşine şi în ceilalţi. Am fi mai toleranţi şi mai puţin îndârjiţi contra tuturor. Am fi mai puţin pesimişti, mai puţin sceptici, mai puţin resemnaţi cu „merge şi-aşa” şi „oricum nu se schimbă nimic”. Am zâmbi mai des pe stradă şi acasă.
Dacă am trăi fiecare zi aşa cum trăim 1 decembrie, am fi departe. Am înţelege că istoria nu se scoate de la naftalină de câteva ori pe an ca să dăm bine, ci că este – cum spunea un român uitat de mulţi astăzi – „cea dintâi carte” a unui popor. Am conştientiza astfel că drepturile şi libertăţile noastre de astăzi au fost câştigate prin sacrificiile celor dinaintea noastră. Ne-am gândi mai des la ei şi la faptele lor.
Dacă am trăi fiecare zi aşa cum trăim 1 decembrie, am fi departe. Am fi mai curajoşi şi mai puţin dispuşi la compromisuri cu cei care amanetează viitorul copiilor noştri şi-şi bat joc de bătrâneţea părinţilor şi bunicilor noştri. Am înţelege că democraţia se construieşte în fiecare zi de către fiecare dintre noi. Am înţelege că dacă nu suntem dispuşi să ne implicăm, suntem condamnaţi să fim conduşi tot de cei care ştiu una şi bună: totul pentru ei, nimic pentru ţară.
Dacă am trăi fiecare zi aşa cum trăim 1 decembrie, am fi departe. Am aştepta mai puţin de la alţii şi mai mult de la noi înşine. Am fi mai des schimbarea pe care ne-o dorim. Am fi cetăţeni deşteptaţi şi responsabili. Am înţelege că în ultimă instanţă „înţelepciunea vieţii e simplă: fă ca pe unde ai trecut să fie mai bine ca înainte” (N. Iorga).
E seară şi ne pregătim să aducem în case steagurile de la balcoane. Mâine totul va fi la fel...sau poate nu. Cel mai frumos cadou pe care îl putem face României de astăzi şi mai ales de mâine este să trăim fiecare zi ca şi cum ar fi 1 decembrie. Să ne pese şi să demonstrăm că ne pasă. Să nu renunţăm. Să fim cetăţeni implicaţi.
La mulţi ani, România!
PS Dacă este nevoie de motive în plus să iubim România, ni le spun oameni din toată lumea aici şi aici.
Se încarcă comentariile...
