Chiar dacă există legislaţie, zeci de mii de oameni continuă să fie victimele câinilor vagabonzi

Luna viitoare, în martie, se împlineşte un an de când am făcut trei reclamaţii la Autoritatea pentru Supravegherea şi Protecţia Animalelor fără Stăpân (ASPA), instituţie celebră aflată în subordinea Primăriei Capitalei.

Petiţiile le-am făcut pentru rezolvarea problemei reprezentate de pericolul câinilor vagabonzi, din sectorul 4, într-o zonă cu mai multe şcoli, grădiniţe şi locuri publice. După ce eu însumi am căzut victimă acestor animale. La aproape 1 an de la aceste trei sesizări, nu am primit niciun răspuns scris, prin poştă, aşa cum scrie chiar pe site-ul ASPA, la capitolul reclamaţii, că trebuie să se răspundă la petiţii, printre altele.

Citez:

„Petiţiile se primesc prin poştă, fax sau e-mail; se înregistrează la registratura generală ASPA; petiţiile împreună cu soluţionarea se trec în evidenţa registrului special; se redactează răspunsul către petiţionar; se trimit prin poştă răspunsurile.“

În situaţia mea, sunt sigur că există zeci de mii de bucureşteni sau victime din zona Capitalei, care au făcut reclamaţii la ASPA şi nu s-a rezolvat nimic, în sensul capturării şi sterilizării câinilor fără stăpân. Nici măcar nu există o situaţie a modului în care au fost procesate aceste petiţii de către instituţia sus-amintită, cum ar fi normal şi legal, care să prezinte pe site, public, modul în care rezolvă reclamaţiile cetăţenilor. Pe lângă acest lucru, tot legal ar fi să publice lunar modul în care cheltuieşte bugetul această instituţie mâncătoare de bani, care, numai anul trecut, a avut un buget de 18.6 milioane lei. Dar, din păcate, nu se întâmplă acest lucru. Pe site-ul acestei autorităţi nu există nicio informaţie cel puţin lunară care să-i prezinte activitatea: care este situaţia adăposturilor, a câinilor capturaţi de pe străzi, a sterilizărilor, a eutanasierilor sau a adopţiilor. Este o lipsă de transparenţă a modului de activitate şi a justificării cheltuirii banilor din partea acestei instituţii aflate în subordinea Primăriei Capitalei.

Pe de altă parte, ineficacitatea şi lipsa de transparenţă este dovedită de realitatea din teren, străzile Bucureştiului european continuă să fie un pericol major pentru oricine, fie locuitor sau persoană în tranzit, prin prezenţa masivă a haitelor de câini urbani. Dacă-i întrebi pe responsabilii de gestionarea acestui fenomen criminal, sigur o să răspundă că au prins sumedenie de câini vagabonzi de pe străzi!!! Ceea ce evident, nu este conform cu realitatea şi cu îndeplinirea atribuţiilor ce le revin prin lege.

Dacă citim, însă, pe site-ul Institutului Naţional de Boli Infecţioase „Prof. Dr. Matei Balş“, constatăm că numai în luna ianuarie din 2014, Centrul Naţional Antirabic a înregistrat şi tratat, la nivelul Bucureştiului şi judeţului Ilfov, un număr de 638 persoane muşcate de câini. Dintre acestea, victime au fost 542 de adulţi şi 96 de copii. Sectoarele fruntaşe, cele mai periculoase, în care s-au înregistrat cele mai multe atacuri au fost în ianuarie: Sectorul 2 cu 90 de victime, Sectorul 6 cu 73 victime, Sectorul 5 cu 72 victime şi Judeţul Ilfov cu 103 victime.

La nivelul întregii ţări, în perioada 2004-2014, statistica Centrului Naţional Antirabic indică un număr total de 71.517 victime, cu precizarea că alături de victimele muşcate de câinii vagabonzi sunt şi victime, mai puţine în comparaţie, ale câinilor cu stăpân sau alte animale. Dar să nu uităm însă, că sunt mulţi câini cu stăpâni în acte, dar care sunt lăsaţi liberi şi constituie pericole pe străzi. Sigur, alături de aceste zeci de mii de persoane atacate au fost şi altele, poate chiar mai multe ca număr, dar care nu s-au prezentat la medic pentru tratament antirabic din diverse motive, ori nu au avut posibilitatea, ori nu au dorit acest lucru.

O altă informaţie importantă furnizată de această statistică este şi faptul că, în comparaţie cu anii trecuţi, anul 2013 nu reflectă o scădere semnificativă a victimelor canine. Iar dacă ne uităm la statistica lunii ianuarie din 2014, care arată un număr de 638 de persoane atacate şi ne gândim că ritmul atacurilor s-ar putea menţine la niveluri aproximativ apropiate în restul lunilor anului, ajungem la o situaţie oarecum similară şi îngrijorătoare celor din anii trecuţi, în ciuda legislaţiei pe care o avem, a măsurilor anunţate şi a bugetului imens alocat de autorităţi gestionării fenomenului periculos reprezentat de câinii comunitari.

Tot de pe site-ul Insitutului Naţional de Boli Infecţioase „Prof. Dr. Matei Balş“ aflăm şi cât costă fără TVA tratamentul pentru persoanele atacate de câinii comunitari: 1 doză de vaccin antirabic costă 68 lei; 1 doză ser antirabic costă 200 lei; 1 doză vaccin antitetanic costă 49 lei. De precizat că un pacient muşcat de câini urmează tratament injectabil timp de câteva luni, fiind tratat cu numărul de doze recomandat de medic.

Fără să avem o situaţie exactă a cheltuielilor ASPA şi costurilor tratamentelor victimelor câinilor comunitari, putem estima că sunt alocate şi cheltuite sume uriaşe, nejustificate public de autoritatea din subordinea Primăriei Capitalei, oraş cu cel mai mare buget alocat gestionării câinilor vagabonzi, dar şi cu cel mai mare pericol reprezentat de aceste animale. În comparaţie, şcolile sunt insuficient finanţate de la bugetul de stat, acestea funcţionând în special cu banii proveniţi din punga părinţilor şi că Guvernul a stabilit, pentru anul 2014, valoarea costului standard per elev/preşcolar, pe an, la suma de 2.492 lei-în mediul urban şi 2.866 lei-în mediul rural.

De aici constatăm fiecare ce este mai important pentru autorităţi: sutele de mii de câini vagabonzi periculoşi pentru întreţinerea cărora s-au alocat sume uriaşe, dar pericolul rămâne acelaşi sau milioanele de şcolari a căror educaţie este afectată de subfinanţarea statului, în special din partea administraţiilor locale, care, de exemplu, în cazul Bucureştiului, alocă sume exorbitante pentru câini în detrimentul copiilor.