Salvatorii din subteran

Zece echipe a câte cinci oameni, toţi cu pregătire de salvatori minieri făcută chiar la Petroşani, lucrează în subteranul Capitalei. Îşi fac datoria în ture la două dintre staţiile de metrou. Unii stau la Piaţa Unirii, iar ceilalţi la Basarab.

Mai citeşte: Viaţa de noapte din subteranul Capitalei

În spatele a tot ceea ce văd călătorii care circulă cu metroul, se află sute de oameni care fac ca totul să meargă bine în subteran. Pe lângă angajaţii care lucrează pe tunel noapte de noapte, în încăperile de dincolo de peroane şi pasaje îşi aşteaptă pregătiţi alarma şi pompierii Metrorex-ului. Nu merg în misiune făcându-se văzuţi, însă îşi fac cu demnitate meseria în care niciodată nu au dat greş.

De 11 ani salvator în subteran
Echipa de Pompieri Salvatori de la Piaţa Unirii funcţionează încă din ‘92, iar cel mai vechi în meserie este Gheorghe Constantin, el fiind şi şeful de tură al echipei formate din încă patru persoane. Împreună cu Mihai Ciucă, Florin Mihai, Iulian Oprea şi Angelin Alexandru, bărbatul are grijă de cei peste 600.000 de călători care circulă zilnic cu metroul.

Întotdeauna aşteaptă alarma pregătiţi pentru o nouă misiune: sting incendii, încearcă să-i salveze pe cei care aleg să se arunce în faţa metroului sau recuperează ceea ce călătorii neatenţi pierd pe şinele trenului.
După 11 ani petrecuţi în subteran, Gheorghe Constantin a asiatat la multe. El povesteşte cum a intervenit la un incendiu puternic ce a izbucnit în zona Ciurel, în primul lui an de muncă. „Incendiul a izbucnit într-o după-amiază. A fost destul de puternic, se aprinsese un sfert de vagon, iar oamenii erau foarte speriaţi. În astfel de momente ai datoria să stingi incendiul, dar să ajuţi şi oamenii speriaţi“, povesteşte salvatorul. Toate echipele sunt mândre însă, că la niciun incendiu petrecut în subteran nu au existat victime umane.

„Am scos de pe şine chiar şi o lentilă de contact“
Dincolo de momentele de groază la care asiată echipele de salvatori ai Metrorex-ului, precum cadavrele celor decedaţi pe care trebuie să le scoată şi imaginile de groază care li se întipăresc în memorie, există şi momente haioase. Uneori, sunt chemaţi să scoată tot felul de nimicuri. „Mai demult, o doamnă îşi pierduse lentila de contact şi a spus că nu pleacă de acolo până nu i-o găsim pentru că au costat-o mulţi bani“, spune Gheorghe Constantin.

A plecat cu lanterna în mână şi cu gândul că nu o va găsi în veci. „Când colo, am coborât pe şine, am pus lanterna în jos şi am luminat chiar pe lentilă“, spune bărbatul.
„Am mai scos o placă dentară, un pămătuf, o hârtie de 50 de lei pe care am căutat-o o grămadă prin tunel, iar portofelele, actele sau telefoanele sunt cele mai frecvente lucruri pe care le scoatem“, adaugă un alt pompier salvator, râzând. Pentru a-şi face munca mai uşor, au în dotare şi două autospeciale. „Avem tot ce ne trebuie, trusă de descarcerare, extinctoare, furtune, lanterne, absolut tot“, mai spune Gheorghe. Şi pentru a nu-şi pierde antrenamentul, cei 50 de salvatori sunt testaţi anual şi fac cursuri periodic.

Când vine vorba de incidentele grave petrecute la metrou, echipa vorbeşte cu greu. „Au fost multe. Nu le ştim numărul, dar ideea e că oamenii care se aruncă în faţa metroului arată groaznic după, iar noi avem datoria de a le recupera trupurile”, mai spun ei. Sunt însă şi cazuri, destul de rare, când unii scapă. „O doamnă care a vrut să se sinucidă a scăpat cu viaţă, dar cu o mână tăiată. În timp ce o scoteam zice ea foarte supărată: <vai de mine, ce mă fac eu, cu ce mai spăl haine!>”.