Analiză: De ce există iluzia progresului în soluţionarea conflictului transnistrean

Una din problemele critice ale actualului proces de negocieri a conflictului transnistrean este eşecul de a identifica corect actorii la conflict, iar ratarea de a demasca faptul că Moldova nu se confruntă un conflict intern, dar o agresiune externă prin proxi a Rusiei, care necesită abordări fundamental diferite, accentuează ameninţările de securitate ale statului.

Aceasta este una din concluziile notei analitice publicată de Institutul pentru Politici şi Reforme Europene (IPRE) şi semnată de cercetătorul Dumitru Mînzărari, transmite IPRE, citat de Adevărul.
 
Analiza oferă o perspectivă analitico-ştiinţifică procesul de negocieri cu privire la soluţionarea conflictului transnistrean. În final, analiza propune spre dezbatere publică o serie de recomandări de intervenţii care să încerce să plaseze accentul pe strategii efective de negocieri, în sensul identificării unor reguli de „comportament de succes” pe termen lung.
 
Nota analitică are la baza o un şir de elaborări ştiinţifice în materie de conflict, care includ patru instrumente analitice: teoria negocierilor de conflict, condiţionarea intereselor,  dependenţa de traiectorie istorică şi conflicte proxi. Astfel, se constată că una din problemele critice ale actualului proces de negocieri este eşecul de a identifica corect actorii la conflict. 

Din acest motiv, Rusia scapă de sancţiuni, ca în cazul Ucrainei, camuflându-şi agresiunea prin expunerea regimului său proxi de la Tiraspol. Analiza nu doar încearcă să identifice obstacolele originale, ignorarea cărora ar condiţionat stagnarea procesului de negocieri de peste două decenii, dar şi mai oferă nişte revelaţii argumentate tehnic, explicând din care motiv s-a creat rezistenţă împotriva revizuirii abordării conflictului. 

„Procesul de negocieri a devenit un act ceremonial, determinat de un ciclu recurent, cu scopul principal de a prolifera negocieri continue, care de fapt păstrează status quo-ul, iar acesta este un indicator de succes defectuos. Foarte puţini sunt cei care realizează efectul catastrofal al acestui mecanism, de aceea este important să percepem că ameninţările de securitate se proliferează geografic, iar factorul teritorial e unul cheie. Odată cu re-interpretarea conflictului transnistrean, este necesar să înţelegem efectele majore, chiar dacă indirecte, ale conflictului asupra economiei şi stabilităţii sociale naţionale, nu doar asupra apărării şi securităţii”, consideră autorul studiului, Dumitru Mînzărari.
 
Potrivit acestuia, după natura, dinamica şi mecanismele sale cauzale, conflictul transnistrean este unul proxi. Conflictele proxi sunt instanţe de agresiune externe, care sunt mascate de agresor drept conflicte interne, materializând agresiunea printr-un intermediar local pe care îl cultivă pe teritoriul statului-ţintă sau îl creează, prin infiltrarea deghizată a forţelor armate proprii. Efectele ignorării tipului corect de conflict pentru Moldova este legitimizarea actoruluiproxi rus, adică regimul secesionist de la Tiraspol. Drept rezultat sunt camuflate scopurile agresiunii ruse în Moldova, printre care transformarea acesteia într-un stat-satelit al Federaţiei Ruse, sub forma unor cerinţe obscure ale actorului proxi rus privind federalizarea.
 
„Prezentând agresiunea sa proxi în Moldova drept un conflict intern, Rusia se izolează de presiuni şi menţine costuri uşor de mânuit, permiţându-i să susţină conflictul în continuare. Iar regimul de la Tiraspol, din cauza dependenţei sale de Rusia şi prezenţei militarilor ruşi în regiune, are mereu mai mult de pierdut dacă merge împotriva Moscovei“, consideră autorul analizei.
 
Nota analitică oferă un mix de gândire provocatoare, împreună cu aplicarea unor instrumente analitice şi ştiinţifice în materie de analiză a conflictelor de ultimă generaţie. Iată câteva direcţii propuse de autor care ar putea fi explorate în continuare:

• Iniţierea măsurilor de internaţionalizare a conflictului, prin promovarea modelului de conflict proxi rus în schimbul prezentului model de conflict intern.
• Promovarea ideii de schimbare a formatului de negocieri a conflictului transnistrean, care să califice Federaţia Rusă drept parte la conflict.
• Valorificarea ferestrei de oportunitate generată de agresiunea rusă contra Ucrainei.
• Restabilirea controlului asupra agendei şi procesului de negocieri.
• Avansarea unei strategii pentru contracararea operaţiunilor de influenţă a Rusiei în Moldova.