Cum se sărbătorea Crăciunul la curţile domnitorilor români: săracii dăruiţi cu bunătăţuri pe fundal de muzică turcească
0
Cronicarii români şi cei străini au lăsat în urmă relatări despre modul cum era sărbătorit Crăciunul la curţile domneşti din Moldova şi Ţara Românească. Dacă Petru Cercel oferea daruri cerşetorilor şi săracilor, Matei Basarab organiza trei mese bogate pentru călugări, cei sărmani şi călători, în timp ce Grigore Callimache dădea petreceri mari cu mese pline cu carne de vânat şi muzică turcească.
De-a lungul timpului, cronicarii români, precum şi cei străini au prezentat ce obiceiuri tradiţionale aveau, în urmă cu câteva secole, domnitorii din ţările române dar şi cum se sărbătorea, în genere, Crăciunul la curţile domneşti din Moldova şi Ţara Românească.
Oştenii din cele două ţări române aveau obiceiul de a-i colinda pe domnitori la curţile domneşti, timp în care pe drum nu avea nimeni să circule. Cei ce îndrăzneau să-şi facă apariţia, erau pur şi simplu ucişi.
“La sărbătorile mari, precum Crăciunul, Boboteaza sau de Paşti, boierii şi domnii îşi petreceau ziua şi noaptea în biserică şi după această cumplită oboseală căutau desfătare în bogatele libaţii în care deşertau, ca vrednici coborâtori ai dacilor, pahare de câte o oca dintr-o singură răsuflare”, a relatat cronicarul ortodox siran Paul de Alep.
Petru Cercel a condus destinele Ţării Româneşti între august 1583 şi aprilie 1584, aflându-se pe tronul ţării timp de un Crăciun. Domnitorul Petru Cercel a avut ca şi secretar un italian, pe nume Franco Sivori, care a povestit că, în ziua de Ajun de Crăciun a anului 1583, voievodul a mers la biserică, împreună cu familia şi boierii ţării, pentru a lua parte la Slujba de Crăciun, după care a împărţit daruri boierilor, clerului, precum şi celor săraci.
În prima zi de Crăciun, Petru Cercel oferea cadouri tuturor oştenilor de la curte, după care organiza o petrece de pomină la care luau parte toţi boierii şi curtenii, cheful fiind stropit cu mult vin, iar mesele erau pline bucate.
„Toţi duşmanii se împacă, oamenii îşi fac daruri unul altuia şi de la cel mai mare şi până la cel mai umil, toţi vin la curtea principelui pentru a i se închina aducând daruri, care un lucru, care altul”, povestea italianul Franco Sivori.
A doua zi de Crăciun, domnitorul Petru Cercel dădea de mâncare şi le oferea haine cerşetorilor, după care era organizată o nouă petrecere, unde toţi boierii se îmbătau, uitând de toate problemele ţării.
Trei mese bogate pregătite de voievodul Matei Basarab pentru călugări, săraci şi călători
Matei Basarab (1632 – 1654) a condus Ţara Românească timp de 22 de ani, fiind unul dintre cei mai importanţi domnitori munteni. În timpul domniei acestuia, era un obicei ca, înainte de Crăciun, conducătorii mănăstirilor să-i aducă daruri. Ei rămâneau la curtea domnească până după Bobotează, perioadă în care lua parte la ospăţurile date de Matei Basarab.
În perioada Crăciunului, voievodul muntean avea obiceiul de a organiza o masă pentru călugări, una pentru cei mai sărmani şi alta pentru călători. După fiecare ospăţ, Basarab oferea de pomană cerşetorilor şi celor năpăstuiţi de soartă.
„Toate talgerile stau acoperite cu altele asemenea lor până la timpul mesei, când se ridică. Primul bucătar, când vine cu o mâncare adusă de servitori, o prezintă beiului (n.r. – titlu dat de turci domnitorilor Ţării Româneşti) ridicând acoperişul: dacă place beiului, el o pune înainte în tăcere şi mănâncă, dacă nu, ridică ochii în sus şi bucătarul o ia. Spătarul stă întotdeauna de-a dreapta beiului ţinând în mână sceptrul regal. Paharnicul stă de asemenea lângă el şi de câte ori prezintă câte un pahar beiului gustă mai întâi din el, apoi i-l dă. La fiecare trei sau patru pahare de vin lua beiul şi câte unul de bere”, aşa descria o masă domnească Paul de Alep.
Cronicarul sirian a mai arătat că era un obicei ca trei cupe de vin să fie închinate în onoarea sărbătorii, iar alte trei în numele domnitorului. Nimeni nu îndrăznea să refuze să bea, iar cei mai mulţi „erau deprinşi cu acest obiceiu, se bea până ce lumânările topite cu desăvârşire dau semne de plecare”.
Domnitorul moldovean care sărbătorea Crăciunul pe ritmuri de muzică turcească
Grigore Callimachi s-a aflat pe tronul Moldovei în două rânduri: între iunie 1761 şi martie 1764, respectiv februarie 1767 şi iunie 1769. Acesta avea obiceiul ca în Ajun de Crăciun să meargă la biserică, însoţit de boieri, unde era întâmpinat de mitropolitul ţării. După slujbă, se organiza un ospăţ, unde carnea de vânat umplea mesele. Înainte de apropierea Crăciunului, căpitanul de vânătoare vâna sute de cerbi, ciute, capre, iepuri şi alte păsări ce pot vâna. Petrecerea era însoţită de muzică turcească, Gricogre Callimachi fiind născut şi crescut la Constantinopol.
„În dimineaţa zilei de Ajun, Domnul ese din lăuntru de la casa ce se cheamă Mabei şi vine în Spătărie şi şade în domnescul scaun. Şi vrând ca să iasă la biserică, acel ce este vel spătar închinge sabia cea împărătească peste umăr şi ia buzduganul în mâna dreaptă, ţinându- l rezemat pe umărul său; şi cel ce este vistier mare, ţinând în mâna sa cuca o pune în capul lui vel spătar. După tropar, Mitropolitul, Domnul, beizadelele, Episcopii şi toţi boierii se ridică în Picioare, şi preotul ce a slujit Liturghia dă icoana în mâna mitropolitului şi sărutând- o o dă Domnului spre sărutare. Îndată se slobod tunuri şi începe meterhaneaua”, aşa descria logofătul Gheorgache obiceiurile de Crăciun din Moldova lui Callimachi.
Se încarcă comentariile...
