George Vulturescu, un poet al Nordului

George Vulturescu, un poet al Nordului

Poetul pe care Ştefan Augustin Doinaş l-a numit „un voluptos al imaginii“

Ar fi vrut să se facă cioplitor sau fântânar, la fel ca tatăl lui, însă destinul a vrut altceva: să fie poet. La debutul său literar, Ştefan Augustin Doinaş l-a numit „un voluptos al imaginii“.

Ştiri pe aceeaşi temă

Poetul s-a născut în cătunul Tireac, aparţinând de satul Tătărăşti, numele lui fiind Gheorghe Pop Silaghi. „George Vulturescu este pseudonimul cu care am debutat literar. În anul 1971, am trimis o poezie revistei «Familia», unde Ştefan Augustin Doinaş semna atunci poşta redacţiei. De teama unui eşec, am ales să semnez cu pseudonim”, povesteşte poetul. Eşecul nu s-a produs, iar George Vulturescu a debutat literar printr-o prezentare făcută de Doinaş care l-a numit „un voluptos al imaginii”. Faptul că este astăzi un poet recunoscut se datorează şi unei întâmplări tragice de la vârsta de şase ani când, leuca unui car l-a lovit în ochiul stâng. „Acel moment mi-a schimbat viaţa, m-a marcat şi m-a însingurat. Aşa s-a născut poetul” , precizează Vulturescu. Anii de liceu au reprezentat o altă cotitură importantă în viaţa sa. „La Satu Mare i-am cunoscut pe Ion Bledea, Ion Baias şi Emil Matei, cu care împărţeam aceeaşi pasiune: poezia. După un timp,  s-au alăturat grupului nostru Dorin Sălăjan şi Ion Bala, apoi profesorul Teodor Curpaş. Acesta făcuse revista <<Poteci>> la Liceul industrial 3, unde publicam toţi“, îşi aminteşte poetul. Tot atunci i-au fost publicate şi primele poezii în plan naţional, în revista Preludii, supliment al Scânteii Tineretului. După absolvirea Facultăţii de Filologie din Cluj-Napoca, s-a întors la Satu Mare, unde a continuat să scrie dar şi să se aplice activ în viaţa culturală a municipiului.

Primii bani câştigaţi

Dacă nu ar fi devenit poet, i-ar fi plăcut să devină cioplitor sau poate fântânar.  „Mi-a plăcut să cioplesc. Tata avea un atelier în şură unde meşteream tot felul de jucării. Primele mele jucării au fost săbiile, apoi maşinuţele şi tractoarele din lemn. În paralel, desenam. Din vânzarea primului desen mi-am cumpărat o carte. Era un peretar cu cerbi care vin la un izvor, pictat pe o hârtie mare“, îşi aminteşte poetul.  „Tata era fântânar şi învelitori de şuri, a făcut majoritatea fântânilor din sat. Am coborât şi eu alături de el şi de unchii mei în fântâni. Prima experienţă de acest gen mi-o amintesc şi astăzi. M-am dus să le duc de mâncare de prânz. Există o legendă potrivit căreia este interzis să mănânci lângă o fântână că se strică apa, aşa că bărbaţii s-au retras puţin mai departe de locul în care săpau. Fără să mă observe ei, eu am coborât în fântână şi am început să sap.  La un moment dat de sub cazmaua mea a ţâşnit izvorul. Nu mai era timp să fiu înlocuit, aşa că m-au lăsat acolo, în fundul fântânii, să aştept tuburile de beton care erau coborâte cu frânghii. Şi acum văd imaginea acelui tub cum coboară spre mine iar, apa îmi ajungea până la genunchi“, rememorează poetul.

Lucrările sale

Opera poetului George Vulturescu cuprinde 12 volume de poezie şi trei de critică literară: „Frontiera dintre cuvinte“, 1988, „Poeme din Ev-Mediul odăii“, 1991, „Oraşul de sub varul pereţilor“, 1994, „Tratat despre Ochiul Orb“, 116, „Femeia din Ev-Mediul Odăii“, 1996, „Gheara literei“, 1998, „Scrisul agonic“, 1999, „Nord, şi dincolo de Nord” – 2001, “Stânci nupţiale” – 2003, „Monograme pe pietrele Nordului“ – 2005, „Alte poeme din Nord“ – 2007,  „Nordul. O gnoză a pietrei“– 2011; „Saeculum, Metafizică şi polemic“, eseu, 1995, „Cultură şi literatură în ţinuturile Sătmarului. Dicţionar 1700-2000“, „Cronicar pe Frontiera Poesis“, - 2006. George Vulturescu a lucrat la mai multe instituţii de cultură din Satu Mare, iar în prezent este şeful Direcţiei pentru cultură, culte şi patrimonial cultural naţional al judeţului şi director al revistei „Poesis“.

Profil:
Născut. 1 martie 1951, la Tireac
Studii. Facultatea de Filologie, Universitatea „Babeş-Bolyai” din cluj-Napoca
Familie. Căsătorit, are un băiat

Ce-i place:
Poetul adoră strugurii şi piersicile pentru care cutreieră toate pieţele sătmărene. Îi plac foarte mult sarmalele cu ciuperci de la Negreşti Oaş şi plăcintele cu prune de la Bogdand.
Ce nu-i place:
Nu-i place faptul că perfomanţa pierde în faţa politicului. „Există foarte multe valori astăzi care nu se pot afirma datorită faptului că oamenii politici ies mereu în faţă”, spune poetul.

Întrebări şi răspunsuri:
ADS:
Câte dintre volumele apărute sunt şi valoroase?
G.V:
Chiar dacă nu toate sunt valoroase din punctul de vedere al criticului literar, importante sunt sinceritatea autorului şi felul în care el onorează ideea cărţii.
ADS:
La câte lansări de carte aţi participat?
G.V.:
Zeci şi zeci, în primul rând la Satu Mare, dar şi în străinătate. Face parte din bucuria mea de scriitor de a vedea că nu se sfârşeşte totul cu tine şi că sunt mulţi în jurul tău care scriu.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: