FOTO VIDEO Povestea anticariatului care s-a născut cu ajutorul unei colecţii de 200 de pachete de ţigări

Pe o străduţă din centrul oraşului Râmnicu Vâlcea există un spaţiu minuscul, care ascunde adevărate comori. Este singurul anticariat din oraş şi aparţine lui Costel Crăciun (49 de ani). În 16 metri pătraţi se regăsesc 8.000 de lucrări din mai toate domeniile, alături de alte 5.000 în depozit şi 2.500 în biblioteca personală. Iar clienţii vin din toate colţurile ţării.

În urmă cu 7 ani, Costel Crăciun inaugura primul său anticariat, în cel mai mare cartier din Râmnicu Vâlcea, în Ostroveni, loc în care a vândut timp de 10 luni. A deschis anticariatul de nevoie, cu cărţile din propria bibliotecă în număr de 1.500. „Am lăsat acasă 50 de cărţi, restul le-am adus pe toate”. Propriul fond de carte l-a îmbogăţit cu ajutorul surorii şi al prietenilor de la care a făcut rost de 200 de cărţi. 

Nucleul bibliotecii - 500 de cărţi în schimbul unei colecţii mai puţin obişnuite: pachetele de ţigări

O altă parte dintre cărţi le-a obţinut graţie unui alt hobby: deşi nu este fumător, ba chiar acordă o importanţă deosebită sănătăţii, mergând regulat la sala de antrenament, a colecţionat din adolescenţă toate soiurile de ţigări posibile. 

„Aveam peste 200 de pachete de ţigări colecţionate. Toate mărcile, româneşti sau străine. Majoritatea aveau cel puţin 1 – 2 ţigări în ele. 

Părinţii mi-au înţeles atât de mult pasiunea că îmi aduceau şi ei, chiar şi pe cele pe care le găseau pe jos, pe stradă. Am avut nişte părinţi extraordinari care mi-au înţeles şi respectat pasiunile. Din primii bani câştigaţi, dar şi cu ajutorul lor, am cumpărat corpuri de bibliotecă.”

Pachetele de ţigări colecţionate le-a dat în schimbul a 500 de cărţi. „Atunci mi-am făcut nucleul bibliotecii”, îşi aminteşte anticarul. 

Comorile ascunse şi poveştile neştiute ale singurului anticariat din Râmnicu Vâlcea

Cum s-a născut pasiunea pentru cărţi şi care este povestea anticarului

„Am fost clientul unui alt anticar braşovean care a locuit multă vreme în Râmnicu Vâlcea. De la el mi-a venit ideea de a deschide un anticariat”, recunoaşte bibliofilul.

Pasiunea pentru citit o avea din clasa a VIII-a când a primit cadou o carte - „Educaţia sentimentală” a lui Flaubert, de la o vecină pe care o ajutase. A ales cartea în detrimentul banilor, după ce i-a văzut impresionanta bibliotecă. 

„Imaginea aceea mi-a rămas întipărită pe retină mult timp. Aşa s-a născut ideea de a avea propria bibliotecă”, îşi aminteşte Costel.

În zilele care au urmat a împărţit cu sora lui cărţile familiei şi de atunci, uşor – uşor, şi-a îmbogăţit colecţia. Astfel s-a transformat dintr-un bătăuş premiant, a cărui agresivitate se manifestase din fragedă pruncie, din cauza unor probleme medicale, într-un devorator de cărţi. „Tot în acea perioadă am mâncat şi prima bătaie, iar de atunci totul s-a schimbat”, rememorează zâmbind anticarul vâlcean. 

„Niciodată nu plecam de la prieteni sau colegi fără vreo carte”

Cartea de căpătâi a lui Costel Crăciun a fost şi a rămas „Martin Eden” a lui Jack London, personaj cu care se identifică în viaţa de zi cu zi, din zecile de mii de cărţi care i-au trecut prin mână. 

Iar pasiunea pentru colecţionarea cărţilor o are de peste trei decenii: „De fiecare dată când mergeam la un prieten sau un coleg de şcoală, era imposibil să plec cu mâna goală, întotdeauna aveam o carte pe care respectivul sigur o mai avea într-un exemplar sau pur şi simplu nu o mai voia. Ori o cumpăram, ori făceam schimb cu diverse lucruri”, povesteşte Costel despre cum şi-a creat propria bibliotecă.

Şi pentru că acest hobby l-a devorat, încă din clasa a IX-a şi-a făcut un carneţel în care a scris numele tuturor cărţilor citite, al autorilor şi al anului în care le-a citit. Astfel, a realizat că la până la finalul liceului citise deja 380 de cărţi. „Acum, am legat carneţelul în piele. Arată foarte bine! Citeam tot ce prindeam – de la cărţi poliţiste, la capă şi sfadă, ocultism, S.F., istorie, orice.”

În primii trei ani de anticariat a trăit doar din împrumuturi

Privind în urmă, recunoaşte că primii trei ani de anticariat au fost „groaznici”, a trăit de pe o zi pe alta numai din împrumuturi pe care le lua ca să-şi achite datoriile. A acumulat în acea perioadă datorii de 5.500 de euro.

O mică moştenire l-a scos la liman şi şi-a mutat şi afacerea într-un alt vad, chiar în punctul 0 al oraşului Râmnicu Vâlcea, în centru, pe Terasă. Dar s-a dovedit o alegere neispirată, fiindcă în ciuda reclamei de la intrare - „toată lumea trecea în diagonală”, îşi aminteşte amuzat Costel.

Din moştenire, după achitarea datoriilor, a rămas cu un pic peste 1.000 de euro, bani pe care i-a investit în cărţile care aparţinuseră primul anticar de la Vâlcea, braşoveanul care murise între timp, dar şi în corpuri de bibliotecă. 

La finele lui decembrie 2013 şi-a găsit un nou spaţiu, cel mai mic dintre cele trei, fiindcă nu măsoară decât 16 metri pătraţi, în care funcţionează şi acum. În ciuda dimensiunilor reduse, s-a dovedit a fi cea mai inspirată alegere. 

8.000 de cărţi de valoare într-un spaţiu de 16 mp

„Anticariatul nu mai este ce a fost. Înainte, dacă era în vârful dealului, toată lumea acolo se ducea după el.  Acum, dacă nu se împiedică în el... Cartea a devenit doar un bun comercial şi atât. Am citit undeva, totuşi, că în ultimii doi ani cartea scrisă a avut un reviriment”, ne spune Costel Crăciun.

În acest moment, micuţul anticariat de pe bulevardul General Magheru, de lângă Complexul Gama, numără 8.000 de cărţi şi încă 5.000 în magazie şi alte 2.500 în biblioteca personală pe care a refăcut-o între timp şi a îmbogăţit-o.

„Am încercat să cuprind cam toate domeniile. Nu mai achiziţionez cărţi de drept, legislaţie şi de economie, pentru că acestea nu se caută, sunt două domenii într-o continuă dinamică, într-o permanentă schimbare”, explică anticarul modul în care îşi abordează afacerea.

Cele mai vechi cărţi: o Biblie de la 1876 şi „Purgatoriul” lui Dante de la 1888

Cea mai valoroasă carte achiziţionată de anticarul Costel Crăciun este o Biblie din 1876 pe care a şi legat-o în piele la Bucureşti, la fel cum face cu toate lucrările vechi pe care le consideră preţioase, nu neapărat din dorinţa de a le da un aspect comercial, ci pentru a le proteja, în primul rând. 

„M-a costat 1.200 de lei, iar legatul 500 lei. După ea s-au făcut ulterior multe dintre bibliile de după  1900.  Mi-a adus-o cineva din oraş, care o moştenise. A venit la mine s-o evaluez. I-am spus că personal nu evaluez, dar sunt interesat s-o cumpăr. Nu era într-o condiţie foarte bună, dar legată arăta mult mai bine. Am luat-o şi la un preţ bun... Am citit-o doar parţial. Vorbim totuşi de o istorie a lumii”, ne spune anticarul.

Majoritatea clienţilor, trecuţi de 40 de ani

Cea mai mare parte dintre clienţii anticariatului vâlcean sunt oameni trecuţi de 40 de ani, din toate categoriile sociale, care au citit foarte mult la viaţa lor, unii sunt foarte nostalgici, alţii caută o anumită carte. 

„Cred că 30 % sunt nostalgici, alţi 10 % ştiu exact ce caută. Am printre clienţi şi câţiva tineri, până în 25 de ani. Unii chiar ştiu ce vor: filozofie, dezvoltare personală, istorie, pe scurt vor să-şi depăşească limitele. O altă parte vine doar pentru lecturile obligatorii de la şcoală”, explică anticarul.

Marfa şi-o procură de pe net, după ce vizualizează zilnic şi 20.000 de titluri

Cea mai mare parte din marfă, Costel Crăciun şi-o procură de pe net, de la alte anticariate sau persoane fizice. Are zile în care vizualizează peste 20.000 de cărţi. Ştie exact ce vrea, ştie exact ce caută şi cât ar fi dispus să cheltuiască. 

Înainte aducea marfă şi la comandă, acum aduce doar pentru cei mai buni clienţi sau pentru prieteni, pentru că se pierde foarte mult timp la poştă, nu există siguranţă...

„Notez ce este interesant şi într-o zi pot să vizualizez până la 20.000 de cărţi. La început a fost groaznic. Nu mai dormeam. Acum, am ochiul deja format. Ştiu foarte bine să-mi evaluez propria marfă şi ce e pe piaţă”, susţine anticarul vâlcean.

O altă parte din marfă o obţine de la donatori sau moştenitorii care nu ştiu să aprecieze cartea la justa ei valoare şi nici gestul înaintaşilor. „Am ajuns să fac selecţie strict la ce cere piaţa şi ce ştiu că interesează, în cazul moştenitorilor, iar dacă sunt aduse cărţi de către donatori nu refuz nimic”, mai spune vâlceanul.

Tot de la el aflăm că la mare căutare sunt în acest moment cărţile vechi de istorie, psihologie, filozofie, dezvoltare personală, cărţile de bucătărie, dicţionarele de limbi străine...

„Istoria literaturii române” tipărită la Milano, în fascicule

„Mi s-a întâmplat să văd 10.000 de cărţi într-o zi şi să cumpăr doar 5”, recunoaşte bibliofilul.

O altă carte valoroasă pe care o deţine în acest moment este „Istoria literaturii române”, din 1980, făcută la Milano, de Fundaţia Drăgăn. Cuprinde 60 de fascicule şi 1.140 de pagini, este nelegată şi reeditată după prima ediţie din 1941. 

Este cea mai scumpă carte din anticariat  şi costă 350 de lei. 

Edituri princeps vândute cu preţuri până în 25 de lei

„O altă carte pe care eu o consider valoroasă este ediţia princeps „Purgatoriul” lui Dante, din 1888, când în România nu s-a tradus decât „Infernul” şi „Purgatoriul”.

Tot în categoria patrimoniu al anticariatului intră şi primele cărţi editate de scriitori români sau universali, cărţi de poezii interbelice şi antebelice, ale căror preţuri nu depăşesc de obicei 25 de lei.

Anticariatul pentru toate buzunarele cu preţuri care pornesc de la 1 leu

Şi pentru că am pomenit de preţuri, să mai spunem şi că la anticariatul din Râmnicu Vâlcea se găsesc chiar la intrare două standuri cu cărţi, unele se vând cu 1 leu, celelalte cu 5 lei.

„Le-am lăsat la acest preţ, chiar dacă printre ele sunt şi cărţi mai valoroase, dar scrise de autori mai puţin cunoscuţi, pe care le-am luat la alt preţ. Am practic cărţi pentru toate buzunarele”, ne mărturiseşte anticarul.

De multe ori la magazin vin oameni care au căutat la biblioteci anumite cărţi, pentru că nu mai sunt sau nici n-au existat şi le găsesc la Anticariat.

Când vine vorba de cele mai căutate cărţi la prima ediţie, Costel Crăciun recunoaşte: „Cele mai multe ediţii princeps care merg sunt cele de istorie. Şi am aşa ceva.”

Cine este Costel Crăciun 

Absolvent al unei clase cu profil mecanic a Liceului Vasile Roaită, actual Colegiu Naţional Mircea cel Bătrân, Costel Crăciun şi-a încercat norocul şi cu o facultate cu profil economic, la care a renunţat după doi ani, din cauza unor probleme familiale.

„Am impresia că cei doi ani nu m-au ajutat cu nimic”, spune acesta. Autodidact din fire, crede că: „Nu am nevoie de nimeni ca să învăţ ce mă interesează şi ca să aflu ce vreau”, mai spune anticarul.

După armată, a lucrat ca mecanic la Secţia Tunele a CFR-ului, timp de 5 ani şi i-a rămas în memorie deschiderea liniei de cale ferată Vâlcea – Vâlcele. A făcut şi bişniţă pentru doi ani, perioadă din care şi-a păstrat amintiri deosebite: „Vedeam o grămadă de locuri şi oraşe, făceam şi  bănuţi. Vindeam orice cerea piaţa”.

Apoi, a câştigat şi nişte concursuri de cultură generală, care i-au mai adus nişte venituri. Timp de trei ani a lucrat ca şef la „Pieţe”, perioadă în care a condus inclusiv Piaţa Centrală din Râmnicu Vâlcea. „Îmi place să organizez”, explică bibliofilul. 

Din 2011 şi-a deschis anticariatul şi spune că nu se poate imagina făcând altceva. Încă devorează cărţile, pe cele din anticariat le-a citit în mare parte, lucru confirmat chiar de către o clientă fidelă: „Să ştiţi că l-am testat. Am fost plăcut surprinsă să văd că ştie să-mi spună ce cuprinde fiecare carte în parte. Se vede că este un om citit. Are o cultură bogată”, ne spune doamna, fostă ingineră în construcţii, acum pensionară,  

La începuturi „nici nu luam o carte acasă să o citesc, de teamă că pot să pierd o vânzare a doua zi”.

Recunoaşte că acum afacerile îi merg bine, anul trecut a avut cea mai bună perioadă. 

„Au fost zile în care scoteam cât într-o lună. Dar şi luni în care nu reuşeam să achit facturile. Am avut o colaborare cu o firmă care şi-a făcut o bibliotecă într-un restaurant şi mi-a cerut să i-o dotez cu cărţi. A fost formidabil”, recunoaşte Costel Crăciun.