Organizaţia „Vulturul“. Securitatea a transformat jocul unor copii de 13 ani în atentat la siguranţa statului

Organizaţia „Vulturul“. Securitatea a transformat jocul unor copii de 13 ani în atentat la siguranţa statului

Mihai Bontea a fost urmărit de Securitate zeci de ani FOTO Dan Sofronia

Când aveau doar 13 ani, cinci copii din Neamţ au înfiinţat o „organizaţie secretă“, numită Vulturul, dar Securitatea a considerat că a fost un pericol pentru regimul comunist.

Mihai Bontea, din Piatra Neamţ, este unul dintre zecile de mii de români a căror viaţă s-a derulat în „umbra“ Securităţii comuniste, fiind arestat, torturat, condamnat şi urmărit apoi aproape 30 de ani. Deosebit în cazul său şi a altor cinci amici este faptul că totul li s-a tras de la banale jocuri de copii, în 1954, când avea doar 13 ani.
 
Au găsit într-o moară dezafectată dintr-un cartier două puşti
militare şi au înfiinţat o „asociaţie militară“, pe care au numit-o „Vulturul“. Membrii aveau nume împrumutate din cărţile de
aventuri ale vremii, „Monte Cristo“, „George Farrow“ ori „Luigi Wampa“, fiecare avea o  funcţie militară fictivă, carnet de membru şi obligaţia de a se întâlni periodic, la „mari“ acţiuni. 
 
Grupul se împărţea în două, iar taberele adverse se „luptau“ pe Cârlomanu, un deal din imediata vecinătate a oraşului Piatra Neamţ. Joaca lor copilărească de-a războiului s-a terminat odată ce au devenit liceeni. Numai că, în 1959, unul dintre membri s-a retras la Mănăstirea Horaiţa, a plecat după o perioadă, lăsând la lăcaşul de cult tot ce avea la el, inclusiv carnetul de membru al fostei organizaţii secrete. 
 
Stareţul a predat lucrurile oamenilor legii, iar carnetul de membru a ajuns la Securitate. Tinerii elevi de liceu au fost arestaţi şi timp de doi ani a fost purtaţi prin mai multe penitenciare din ţară, în perioada 1959 - 1960 trecând prin închisorile de la Bacău, Jilava, înapoi la Bacău, la Piatra Neamţ şi iar la Bacău. Pentru Bontea, ultima a fost colonia de muncă Peninsula, din judeţul Constanţa, subcolonia Nazarcea. 
 
„Poate nu s-ar fi întâmplat nimic dacă într-o bună zi nu ne-am fi dus să ne jucăm printre ruinele unei foste brutării din Precista. Eram cinci în grup şi ne ascundeam unii de ceilalţi. Ce vreţi, eram copii. Numai că, la un moment dat, unul dintre noi a găsit în pereţii unei foste magazii armele. De acolo a început totul. Atunci s-au pus bazele organizaţiei «Vulturul»“, rememorează Mihai Bontea. 
 

„Noi, condamnaţii politic, avem două mari calităţi: nu urâm şi nu ne răzbunăm“ 

A fost condamnat de Tribunalul Militar Iaşi la 8 ani de temniţă grea şi 6 ani de degradare fizică. Schimbările politice au dus la convertirea sentinţei în doi ani, din care Bontea a executat efectiv un an, nouă luni şi 29 de zile. După eliberare i-a fost foarte greu. A reuşit să termine liceul, a plecat din judeţ ca să i se piardă urma, dar şi mai dificil a fost să facă o facultate, silvicultură, la Braşov. 
 
A fost turnat de un coleg că făcuse inchisoare politică, salvarea venindu-i de la profesori, care au dat referinţe că este un student eminent, „apecat“ către studiu, şi nu spre altceva. Dar tot nu a scăpat
de Securitate. În 1970, structura a făcut o primă încercare de a-l racola. Bontea a refuzat şi i-a fost fabricat un nou dosar de furt, cauză în care a reuşit să-şi probeze nevinovăţia. A fost supravegheat până în 1987, după care nu a mai prezentat „interes“ pentru torţionari. Ironia sorţii a făcut ca, din 1990, să stea în aceeaşi scară de bloc cu cel care l-a anchetat în tinereţe, un ofiţer de Securitate. 
 
L-a găsit în imobil atunci când şi-a cumpărat un apartament. Dar l-a sfidat în momentul în care securistul a vrut să discute cu el. „Când m-am mutat eu acolo, el deja locuia în acel imobil. Suntem vecini de ani de zile. A încercat la un moment dat să mă contacteze, să vorbească cu mine. Atât i-am spus: «Nu am ce discuta cu dumneata». Asta-i răzbunarea mea, dacă pot să-i spun aşa: să stau lângă el şi să-l sfidez. Noi, condamnaţii politic, avem două mari calităţi: nu urâm şi nu ne răzbunăm“, mai spune Bontea. 
 
După Decembrie 1989, pietreanul a dat în judecată statul şi a solicitat daune pentru cele îndurate în anii comunismului. A cerut despăgubiri de un milion de euro, iar Tribunalul Neamţ i-a acordat daune de 150.000 de euro. Apoi, Curtea de Apel Bacău şi Curtea de Casaţie au decis că petentul nu mai are dreptul la despăgubiri, deoarece timp de 20 de ani a încasat indemnizaţie de persecutat politic, care totaliza aproximativ 21.500 de euro. 
 

Vă mai recomandăm să citiţi: 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările