Scene terifiante de tortură medievală în beciurile castelului. Cel mai cumplit instrument de chinuire a femeilor este „perla” noului muzeu al terorii
0
O pivniţă veche din curtea Castelului Corvinilor a fost transformată într-o sală imensă de tortură în care sunt prezentate cele mai cumplite instrumente medievale şi modul în care au fost folosite. Este a doua sală de tortură deschisă la castel.
Scene înfiorătoare de tortură medievală sunt prezentate turiştilor care ajung la Castelul Corvinilor, în noua sală de tortură amenajată în pivniţele din Curtea Husarilor.
Al doilea spaţiu expoziţional, după cel din castel, dedicat părţii întunecoase a Evului Mediu – torturii, vânătorii de vrăjitoare şi inchiziţiei – a fost deschis şi cuprinde zeci de instrumente folosite de torţionari în secolele trecute şi scene în care locul victimelor şi al călăilor a fost luat de manechine. Turiştii sunt invitaţi într-o călătorie în trecut, în care pot vedea cum erau pedepsiţi „ereticii”, „vrăjitoarele”, cum erau interogaţi şi „purificaţi” suspecţii şi chinurile trăite de Gheorghe Doja, unul dintre personajele istorice din trecutul românilor, ucis în prin tortură în anul 1514.
„În Evul Mediu, tortura a fost considerată o modalitate legitimă de a extrage confesiuni, de a pedepsi infractorii şi de a executa o sentinţă. Unele metode au fost considerabil mai dure decât altele. Tortura a fost considerată esenţială, deoarece se mergea pe principiul mai bine ar fi ca o sută de oameni nevinovaţi să moară decât un eretic să fie liber. Camera de tortură a fost concepută în special pentru a produce teama. De obicei, a fost construită la subsol şi luminată slab. În faţa camerei aştepta torţionarul, cu faţa acoperită şi purtând o glugă neagră. Mai întâi torţionarii băgau spaima în eretic, desciindu-i de-a fir în păr supliciile la care erau supuşi cei de-o credinţă cu el, după care trecea la practică. Instrumentele de tortură au fost în mod regulat binecuvântate şi stropite cu apă sfinţită”, sunt explicaţiile oferite turiştilor care vizitează sala de tortură.
Sala de tortură medievală din pivniţa castelului
Fecioara de oţel şi Para Angoasei
Unul dintre instrumentele de tortură cele mai înfricoăştoare, expus în „muzeul” din pivniţele Castelului Corvinilor este „para angoasei” (foto, jos), folosită în timpul Evului Mediu ca o modalitate de a le tortura pe femeile care avortau spontan. Era destinat, de asemenea, pentru pedepsirea mincinoşilor, hulitorilor şi homosexualilor. Instrumentul în forma unei pare era inserat într-unul dintre orificiile victimei: vagin pentru femei, anus pentru homosexuali şi gură pentru mincinoşi şi hulitori. Cu ajutorul unui şurub instrumentul se extindea în interiorul corpului, pe care îl mutila. Dimensiunea perelor varia şi se diferenţia în funcţie de scopul folosirii, iar autorii care au relatat despre ele susţineau că rareori provocau moartea victimelor, care însă nu scăpau doar cu această tortură.
Vizitatorii pot vedea, de asemenea, şi cum funcţiona „Fecioara de oţel”, dulapul rabatabil, care în interior era căptuşit cu instrumente ascuţite, lăsând însă loc pentru a închide în el o fiinţă umană. Odată ce era încuiată în „fecioara de fier”, cu interiorul în formă conică, victimei îi era imposibil să se mişte din cauza numărului mare de vârfuri de oţel care o înţepau din toate direcţiile. Cei care o interogau pe victimă ţipau la ea, în timp ce loveau în instrumentul de tortură, în care se afla aceasta, se arată în unele mărturii din perioada medievală. O referire la „fecioara de oţel” este legată de povestea Elisabetei Bathory, contesa din familia de nobili ungari, care ar fi ucis sute de fecioare pentru a le folosi sângele ca elixir.
Sala de tortură a fost reamenajată
Şi în Castelul Corvinilor, turiştii pot vizita o sală de tortură medievală, reamenajată din 2012. Camera şi bastionul de tortură au fost construite în secolul al cinsprezecelea şi, din informaţiile provenite de la istoricii acelor vremuri, cel puţin bastionul a fost folosit ca loc de tortură. Călăul nu doar se ocupa de execuţia capitală, dar avea şi rolul de a tortura prizonierii care îi erau aduşi. Se mergea până la jupuirea oamenilor de vii, potrivit muzeorgrafilor de la castel. Bastionul de tortură este compus din două săli, ocupate în prezent de instrumentele cu ajutorul cărora prizonierii erau schingiuţi şi ucişi în chinuri.
Vechea sală de tortură a Castelului Corvinilor a funcţionat până spre sfâşitul secolului XVIII. Expoziţia care i-a luat locul cuprinde în prezent mai multe dintre instrumentele de chinuire, inspirate din Constitutio Criminalis Theresiana, codul penal al împărătesei Maria Tereza. Printre maşinăriile care pot fi văzute în încăperile castelului, regăsite în codul împărătesei Maria Tereza, sunt menghinile pentru strângerea membrelor şi trupului, instrumentele de întindere a corpului până la ruperea acestuia, scaunele de tortură dotate cu ţepi şi piroane, obiecte folosite la sugrumat şi la mutilat.
Promovat prin legende înfricoşătoare
Castelul Corvinilor a fost promovat în ultimii ani prin numeroase legende înfiorătoare, totuşi puţine dintre ele sunt confirmate prin documente. Una dintre ele se referă la moartea domniţei Ana, decapitată la ordinul soţului său, care o acuzase de adulter.
„Barbara (Ana) era soţia lui Ioan Török, un nobil curajos care avea în proprietate şi Castelul Corvinilor. Acesta îşi petrecea mai tot timpul pe câmpul de luptă. Török nu era numai viteaz şi curajos, ci era şi foarte gelos, aşa că de fiecare dată când pleca de acasă avea grija să-i amintească frumoasei Barbara ca nu cumva sa îi treacă prin minte să-l înşele, căci nu va avea milă de ea. Cu toată atenţia şi grija pe care o avea frumoasa Barbara, odată s-a întâmplat ca sărmana să rămână blocată în camera ei şi a fost nevoită să cheme fierarul. Atât i-a trebuit spionului care era lăsat de Török s-o urmărească, pentru că atunci când acesta s-a întors acasă, i-a spus cele întâmplate. Török supărat cumplit, a poruncit ca soţia sa să fie scoasă şi legată de un stâlp pentru a o pedepsi. Degeaba plângea frumoasa Barbara, degeaba încerca sărmana să-i explice soţului cele întâmplate, căci acesta având mintea întunecată de gelozie, a ordonat executarea Barbarei prin baterea unui piron în cap”, informau reprezentanţii Castelului Corvinilor.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Tortura, sclavia şi vânătoarea de vrăjitoare, obiceiuri considerate specifice celor mai înapoiate popoare ale lumii antice, se numără printre practicile barbare întâlnite deseori în zilele noastre.
Numeroase metode de tortură amintite de-a lungul timpului, care au înfiorat prin atrocităţile provocate, îşi au origini în lumea romană. Unii dintre împăraţii romani s-au desfătat din durerea în care victimele lor îşi întâlneau moartea, potrivit autorilor antici, iar plăcerile sadice ale elitelor Romei au dat naştere unor forme de torturi cu totul ieşite din comun.
Documente păstrate din secolele trecute oferă informaţii despre cruzimea pedepselor cu moartea folosite de strămoşii noştri. Cele mai multe dintre ele nu se mai practică niciunde în lume, însă pentru medievali condamnarea la moarte în chinuri groaznice nu părea ieşită din comun.
Femeile acuzate de prostituţie, vrăjitorie, adulter sau avorturi, în Evul Mediu, erau silite deseori să treacă prin chinurile instrumentelor de tortură. Unele dintre dispozitivele monstruoase erau concepute special pentru schingiuirea acestora. Printre ele se numără „Tarantula”, folosită la smulgerea sânilor, sau „Para angoasei”, pentru mutilarea vaginală.
Se încarcă comentariile...
