FOTO Poiana Pelegii, locul din inima Retezatului unde ajungi cu maşina

FOTO Poiana Pelegii, locul din inima Retezatului unde ajungi cu maşina

Unul dintre cele mai accesibile trasee care au ca punct de pornire Poiana Pelegii îi poartă pe turişti spre Lacul Bucura. FOTO: Daniel Guţă. ADEVĂRUL.

Poiana Pelegii, judeţul Hunedoara, este punctul final al singurului drum care îi aduce pe turişti cu maşina în Parcul Naţional Retezat. Este un loc de vis, din care pornesc cele mai spectaculoase trasee pe munte, printre care şi cel spre lacul glaciar Bucura.

Ştiri pe aceeaşi temă

Munţii Retezat nu mai au niciun secret pentru alpinista Alexandra Marcu, din Hunedoara, adolescenta în vârstă de 16 ani care a urcat pe cei mai înalţi vulcani ai lumii, iar Poiana Pelegii, aflată la o altitudine de 1.630 de metri, este locul căruia îi poate spune „acasă“. „E un loc care îmi place foarte mult. Şi este accesibil pentru toată lumea. Dacă în alte zone ale Retezatului este nevoie de experienţă pe munte pentru a străbate traseele, aici este foarte uşor“, recomandă Alexandra.

DRUM CU PIETRIŞ
Drumul spre Poiana Pelegii este singura breşă prin care turiştilor le este permis accesul cu maşinile în Parcul Naţional Retezat.

Drumul forestier porneşte de pe marginea Barajului Gura Apei, din dreptul unei bariere montate de Administraţia Parcului Naţional Retezat, şi se afundă în munte şi păduri, spre poalele celor mai înalte vârfuri. Este anevoios din cauza gropilor şi a pietrişului care îi acoperă unele porţiuni şi a îngustimii lui, dar chiar şi aşa poate fi considerat un adevărat cadou oferit turiştilor „comozi“ şi celor cărora timpul nu le permite să străbată la pas traseele de munte.

La capătul acestui drum, se dezvăluie una dintre cele mai importante atracţii turistice ale Parcului Naţional Retezat: Poiana Pelegii. „Pentru a te plimba prin Poiana Pelegii ai nevoie doar de o pereche de bocanci. La o oră şi jumătate de mers din Poiana Pelegii, se poate ajunge la Lacul Bucura, cel mai mare lac glaciar din ţară“, mai arată Alexandra Marcu.

 
Foto

Înconjurată de munţi, păduri şi cascade, Poiana Pelegii este un centru al Retezatului, locul de unde pornesc o mare parte din traseele pe munte. Şi chiar dacă turiştii nu se încumetă să pornească din poiană pe potecile care i-ar putea duce spre lacurile glaciare, spre peşteri ori spre vârfurile masivului, Poiana Pelegii este în sine o destinaţie deosebită.

POIANA DIN SĂLBĂTICIE
Biologul Claudia Dănău, care lucrează în cadrul Parcului Naţional Retezat, spune că Poiana Pelegii e un punct strategic al zonei.

„Este o atracţie pentru turişti, pentru că pot ajunge aici cu maşina şi pot vedea Retezatul, în splendoarea lui. La Poiana Pelegii se ajunge din Haţeg în două ore şi jumătate. Unii se arată uşor nemulţumiţi de drum, însă le explicăm situaţia lui înainte de a-l străbate. Totuşi, cei mai mulţi dintre cei care ne-au relatat experienţele lor în Retezat s-au arătat impresionaţi de ceea ce au văzut“, spune Claudia Dănău, biolog în cadrul Parcului Naţional Retezat.

Ajunşi în Poiana Pelegii, turiştii pot campa, iar cei care vor să plece pe traseele montane au o mulţime de posibilităţi. (FOTO) Alexandra Marcu.

„Pot urca spre partea de nord a Retezatului, formată din roci cristaline, unde pot vedea lacurile glaciare şi vârfurile spectaculoase. Sau pot porni spre sud, în partea calcariană, cu mai multe peşteri, spre Şaua Plaiului şi Vârful Iorgovanului. Şi aici peisajele sunt la fel de spectaculoase, chiar dacă nu există acea aglomerare de lacuri glaciare ca în partea nordică“, mai arată Claudia Dănău.
(FOTO) Lacul Bucura.

Biologul spune că sălbăticia naturii din această zonă este ceea ce impresionează cel mai mult. „Unii turişti sunt foarte interesaţi să afle unde pot vedea animalele sălbatice, în ce zone din Retezat sunt urşii, râşii, marmotele şi caprele negre. Animalele sălbatice populează aceste ţinuturi de munte, dar se feresc, în general, de turişti. Nici nu vrem să le obişnuim să vină în locuri cum este Poiana Pelegii şi de aceea le recomandăm celor care ajung aici să cureţe zonele unde campează“, mai spune Claudia Dănău.
(FOTO) Poiana Pelegii.

TURIŞTI DE ZI ŞI ÎNDRĂGOSTIŢI DE MUNTE
În fiecare sfârşit de săptămână ajung în Poiana Pelegii sute de turişti, iar lunile iunie, iulie şi august reprezintă vârful de sezon.

Din păcate, în această vară, vremea a fost, cel mai adesea, potrivnică drumeţilor. În unele zone ale Retezatului zilele în care nu a plouat au fost rare în ultimele săptămâni. Înălţimile munţilor au rămas învăluite în ceaţă, izvoarele străbătute de potecile montane s-au umflat, iar unii dintre cei care şi-au plănuit expediţii din poiană spre lacurile glaciare au fost nevoiţi să îşi amâne planurile.

Unii nu s-au descurajat. Raluca Covătaru, din Hunedoara, este una dintre cei care şi-au propus să vadă Poiana indiferent de capriciile vremii.

„Am ajuns în Poiana Pelegii după o călătorie de trei ore cu maşina, din Hunedoara. De aici, am urmat pe jos traseul spre Lacul Bucura. Am mers câteva zeci de minute pe poteca de munte, până am ieşit din pădure şi din jnepeniş şi apoi am mai urcat pe coasta muntelui, spre lacuri. Pentru că se apropia seara, ne-am întors din drum, însă expediţia noastră şi-a atins scopul. Am uitat de toate grijile şi de toate momentele stresante din timpul zilei şi chiar şi de foamea de la urcare“, povesteşte Raluca Covătaru.


Ponturi utile pe munte
Administraţia Parcului Naţional Retezat şi salvamontiştii oferă următoarele recomandări călătorilor, pentru a evita pericolele de pe munte:
- ca să nu vă rătăciţi şi să fiţi ajutaţi în caz de nevoie, mergeţi doar pe traseele marcate;
- scoateţi deşeurile afară din parc şi depozitaţi-le la container, chiar şi cele biodegradabile, pentru a nu atrage urşii;
- campaţi doar în locurile permise, fără a săpa şanţuri în jurul cortului şi fără a distruge plantele;
- lăsaţi-vă câinele acasă sau, dacă nu se poate acest lucru, ţineţi-l tot timpul în lesă, pentru a nu deranja animalele sălbatice şi puii lor;
- protejaţi vieţuitoarele din apele Retezatului şi nu vă spălaţi cu săpun ori detergenţi în râuri;
- pentru a fi de folos şi altora, lăsaţi aşa cum găsiţi semnele de marcaj, săgeţile şi stâlpii de marcaj, panourile indicatoare, refugiile şi alte dotări turistice;
- pentru a nu deranja animalele şi a nu distruge vegetaţia, pe traseele din Retezat nu vor fi folosite mijloace motorizate, iar bicicleta nu este permisă pe potecile turistice, ci doar pe drumurile publice de pe raza parcului.

Traseul spre Lacul Bucura, principala atracţie
Una dintre cele mai spectaculoase recomandări ale şefului Serviciului Judeţean Salvamont Hunedoara, Ovidiu Bodean, pentru turiştii care ajung în Poiana Pelegii, este reprezentată de traseul spre Lacul Bucura. Dar nu este singura.

„Poiana Pelegii este un loc superb, iar avantajul său este că de aici turiştii pot ajunge să vadă foarte multe puncte de atracţie din Retezat într-un timp scurt. În zonă se află două refugii Salvamont, unul în poiană, iar celălalt în zona Lacului Bucura, unde salvamontiştii le stau la dispoziţie oamenilor, cu informaţii şi în orice fel în care îi pot ajuta“, spune Ovidiu Bodean.

Acesta adaugă că există o serie de reguli de care vizitatorii Parcului Naţional Retezat – arie protejată – trebuie să ţină cont atunci când ajung pe munte. Una dintre ele interzice aprinderea focului în rezervaţie, chiar şi în locul de campare din Poiana Pelegii, reglementare încălcată uneori de turişti.

Traseele din poiană
Zeci de trasee turistice au fost înfiinţate pentru vizitatorii Parcului Naţional Retezat. Pasionaţii de munte pot alege să urce în Retezat pe trasee uşoare sau scurte, de cel mult două ore, sau se pot aventura pe trasee cu dificultate medie şi grea, de până la cinci ore. Indiferent de opţiunea turiştilor, aceştia sunt sfătuiţi să poarte echipament adecvat expediţiilor pe munte. Trebuie să se echipeze cu bocanci, rucsacuri, pelerine de ploaie sau impermeabile, polare, pantaloni lungi şi haine groase.

Traseele cele mai populare din Parcul Naţional Retezat, care pornesc din zona Poienii Pelegii, sunt:

- Lacul Bucura – Vârful Peleaga (2-3 ore) – Curmătura Bucurii – Lacul Bucura (5-6 ore);
- Lacul Bucura – Curmătura Bucurii – Vârful Bucura Mare – Poarta Bucurii – Tăul Porţii – Lacul Bucura (6 ore);
- Lacul Bucura – Tăul Porţii – Tăul Agăţat – Lacul Viorica – Lacul Bucura (3-4 ore);
- Lacul Bucura – Tăul Agăţat – Şaua Judele – Vârful Slăvei – Şaua Slavei – Lacul Lia – Lacul Bucura (4-5 ore);
- Lacul Bucura – Curmătura Bucurii – Cabana Genţiana – Cabana Pietrele (3-4 ore);
- Gura Apei – Valea Lăpuşnicu Mare – Şaua Plaiu Mic – Cabana Buta (8-9 ore);
- Gura Apei – Vârful Zlata – Lacul Zănoaga (4-5 ore);
- Poiana Pelegii – Şaua Plaiul Mic – Piatra Iorgovanului (3 ore şi jumătate);
- Poiana Pelegii – Şaua Plaiului Mic – Vârful Custura (3-4 ore);
- Poiana Pelegii – Şaua Plaiul Mic – Cabana Buta – Câmpul lui Neag (6-7 ore),
- Poiana Pelegii – Lac Bucura (2 ore şi jumătate).


Vă recomandăm şi:

Trasee închise în Parcul Naţional Retezat, din cauza sutelor de cadavre de oi rămase pe munte, care au atras urşii

Turiştii au accesul interzis în două zone din Parcul Naţional Retezat, unde se află cadavrele a peste 400 de oi. Leşurile au atras sălbăticiunile, în special urşii, iar siguranţa celor care ajung pe munte este pusă în pericol.

FOTO Vacanţă în România: Cheile Buţii din Retezat, raiul cascadelor. Locul în care liniştea pune stăpânire pe tine

Şoseaua care te duce în Cheile Buţii, una dintre porţile de intrare spre Parcul Naţional Retezat, trece mai întâi prin câteva orăşele miniere, cu imagini dezolante, ca mai apoi să ofere peisaje rupte din rai. Cea mai frumoasă campanie ”Adevărul" - "125 de locuri pentru care iubim România. Jurnal de vacanţă" continuă în această seară cu un reportaj inedit despre Cheile Buţii. Ne plimbăm printre cascade, un părâu îngheţat şi lupi.

FOTO Tărâmul fermecat al Hunedoarei: cum supravieţuiesc satele din munţi, în ţinutul stăpânit în trecut de daci

Ultimii zece kilometri ai drumului spre Târsa sunt un urcuş continuu, care străbate păduri de fag, arin şi mesteacăn şi traversează luminişuri ce deschid privelişti către vârfurile încă înzăpezite ale Retezatului. Drumul forestier este alunecos şi periculos: frumuseţea peisajului se confruntă cu pericolul prăpăstiilor pe care traseul le străbate, în timp ce drumul înconjoară muntele pe care sătenii îl stăpânesc de secole.

citeste totul despre: