De unde provine aurul nativ extrem de valoros păstrat în muzeul din România unic în lume FOTO
0
Muzeul Aurului din Brad, Hunedoara, păstrează unele dintre cele mai preţioase piese de aur nativ, descoperite de-a lungul timpului.
Primele minerale şi metale preţioase care aveau să fie admirate la Muzeul Aurului din Brad au fost strânse începând de la sfârşitul secolului al XIX-lea, de la minele din Munţii Metaliferi.
GALERIE FOTO DE LA MUZEUL AURULUI
În acei ani, aproape toate aşezările montane cuprinse în „poligonul aurului”, cu laturile între Brad (Caraci), Roşia Montană şi Baia de Arieş, Zlatna, Săcărâmb, Certeju de Sus, aveau în jurul lor exploatări miniere de aur, argint şi cupru.
Porţile spre adâncuri de la Ghelari. Locul emblematic al uriaşei mine din ţinutul fierului VIDEO
Cu exponate unice din toate minele Metaliferilor, Muzeul Aurului din Brad şi-a îmbogăţit de-a lungul timpului patrimoniul cu aproape 1.000 de piese de aur nativ, în forme şi combinaţii rare, care cântăresc împreună aproape cinci kilograme. Unele piese impresionează prin forma lor, primară, care le-a adus denumiri ca „pana lui Eminescu”, „balerina”, „harta României”, „feriga”, „căţeluşul” şi „răţuşca”, „şopârlele din aur” ,datorită asemănării lor cu obiectele la care fac referire.
În muzeu este expus şi un lingou de aur de peste un kilogram, care arată bogăţia ţinutului în resurse minerale. Şi tot aici sunt prezentate unelte vechi care arată cum era extras minereul în urmă cu peste două milenii, metale rare ca silvanitul şi nagyagytul, desoperite pentru prima dată în lume în zăcăminte din Munţii Apuseni şi peste 800 de exponate din minerale aduse din toate colţurile lumii.
Minele de aur din Munţii Metaliferi au dat muzeului din Brad cele mai preţioase obiecte.
Muzeul Aurului din Brad. Foto: Lucian Ignat
De unde provine aurul muzeului din Brad
De la minele Băiţei, au ajuns la muzeu foiţe de aur delicate, combinate cu cuarţ.
Băiţa păstrează încă rămăşiţele mai multor galerii miniere romane şi din epoca austro-ungară şi este cunoscută din secolul al XVII-lea ca localitate minieră. Mineritul modern a început să se dezvolte la sfârşitul secolului al XIX-lea, după ce în zona unor galerii antice au fost descoperite filoane valoroase de aur. Legenda descoperirii lor a fost prezentată în cartea „Die Dioskuren” (Viena, 1876).
Imagini cu munţii din zona Băiţei. ADEVĂRUL
„Trei beţivi, care se rătăciseră în pădure, au petrecut noaptea pe un munte de lângă Băiţa, apoi toţi trei au visat unul şi acelaşi vis. Interiorul muntelui se deschidea în faţa ochilor lor; vene lungi de minereu, strălucitoare, de aur aur şi argint, alergau din toate părţile şi erau atât de orbitoare încât ochii visătorilor nu puteau îndura strălucirea. Când s-au trezit, ei şi-au împărtăşit visele unul altuia şi au fost uimiţi să afle că toţi au visat acelaşi lucru. Cu condiţia să fie asiguraţi de un salariu, ei au informat autorităţile despre visul lor, care, cercetând muntele, au descoperit primele urme ale minei, care se mai cultivă şi astăzi”.
lingou de aur păstrat în muzeu. ADEVĂRUL
Mina legendară a Săcărâmbului
De la minele Hondol, Săcărâmb şi Certeju de Sus (comuna Certeju de Sus) sunt păstrate în muzeul din Brad mai multe exponate valoroase de aur lamelar cu cuarţ. Aşezările din jurul Săcărâmbului au o istorie de peste trei secole, care îşi are şi ea originea într-o legendă a aurului, pe care savantul Ignaz von Born a făcut cunoscută lumii.
„Descoperirea minei de aur (n.r. de la Săcărâmb) se datoreşte întâmplării. Un român numit Ion Armindean a venit la tatăl meu, care exploata pe atunci o mină bogată de argint la Certeju, şi i-a spus că zilnic se vede o flacără ce iese şi joacă deasupra unei crăpături din pădure şi el crede că asta ar însemna că trebuie să fie ascunse acolo minereuri bogate. Tatăl meu era, din fericire, destul de aventuros ca să dea atenţie spuselor acestui om de treabă. A făcut deci o galerie la locul indicat de acel român, dar a săpat în zadar câţiva ani. În cele din urmă s-a plictisit şi era hotărât a o părăsi, când a mai făcut o ultimă încercare în direcţia vânei şi aici a dat de un minereu bogat în aur, ce se înfăţişa sub forma unor lamele negre. Din cauza aceasta, l-a privit mai întâi ca minereu de fier cu mică şi nu s-au convins de contrariu decât după ce l-au încercat în foc. Această descoperire fericită l-a determinat pe tatăl meu să urmeze mai repede toate mijloacele pentru a continua această exploatare“, scria omul de ştiinţă Ignaz von Born, într-o scrisoare trimisă din Săcărâmb, în vara anului 1770.
Săcărâmb. ADEVĂRUL
Aurul adus arendaşului minier era acoperit de telur, metalul rar descoperit atunci pentru prima dată în Transilvania.
Ţinutul aurului din jurul Bradului
Mai multe foiţe de aur nativ, aflate în diverse combinaţii cu cuarţ sau cu hidroxid de fier provin de la fostele centre miniere din vecinătatea Bradului şi a comunei învecinate Crişcior – Ruda Brad, Valea Arsului, Valea Bârzii, Valea Morii şi Musariu. Şi acestea au o istorie aparte. Minele de aur din zona Bradului au o istorie de aproape două milenii.
Cea mai bine păstrată galerie antică de aici se numeşte Treptele Romane şi şi-a primit numele de la faptul că la capătul celor aproape 200 de metri ai săi mai pot fi văzute scări dăltuite în piatră, specifice minelor din vremea romanilor. De la capătul treptelor, în trecut, alte tuneluri miniere formau un labirint subteran uriaş şi neregulat, pe care oamenii l-au săpat în căutarea filoanelor de aur.
Treptele Romane. ADEVĂRUL,
Până la începutul secolului XX, galeriile romane din Munţii Apuseni, inclusiv Treptele Romane, încă mai erau folosite ca intrări în adâncurile minelor de aur. În anii ´80, în minele din vecinătatea Bradului şi Crişciorului lucrau peste 10.000 de oameni, iar reţeaua de galerii miniere subterane a exploatărilor de la Barza se întindea pe mai mult de 70 de kilometri şi avea 11 intrări în galerii, de la suprafaţă. Până la mijlocul anilor 2000, toate exploatările miniere au fost închise, însă mirajul aurului continuă să îi atragă pe mulţi dintre localnici.
Treptele Romane. ADEVĂRUL
Minele de la Roşia Montană, de la Stănija, Bucium şi din Munţii Bihorului au dat şi ele exponate preţioase muzeului unic în lume.
Munţii Metaliferi - tărâmul aurului
Muzeul aurului a rămas dovada bogăţiei uriaşe în resurse a Munţilor Metaliferi, ţinutul unde zăcămintele bogate în metale preţioase au fost exploatate din cele mai vechi timpuri. Începând din Evul Mediu, aici familiile minerilor au fondat o mulţime de sate care gravitau în jurul minelor de aur, argint şi alte metale preţioase şi rare.
Săcărâmb. ADEVĂRUL
Din secolul al XVIII-lea, comorile din adâncuri au făcut faimoase peste hotarele Transilvaniei localităţi miniere ca Abrud, Roşia Montană, Cărpiniş, Câmpeni, Bistra, Bucium, Nojag (Săcărâmb), Certej, Măguta Topliţa, Fizeşti, Băiţa, Hărţăgani, Câinelu, Ruda, Porcurea, Almaşu Mare, Poiana, Stănija, După Piatră şi altele. Cele mai multe dintre marile zăcăminte din Munţii Metaliferi au fost exploatate aproape neîntrerupt de peste două secole. Întâi prin metode arhaice: mii de gropi erau săpate de localnici în căutarea bulgărilor de metale preţioase, iar nisipul râurilor de munte era cernut, măcinat şi spălat pentru a putea fi culese din el grăunţele de aur virgin.
Galeriile miniere au început să se extindă la sute de metri adâncime, spre măruntaiele pământului, formând uriaşe labirinturi subterane. Unele mine s-au dezvoltat, în jurul lor fiind construite topitorii, uzine de preparare, mori de măcinare, ateliere metalurgice. Toate au început să fie închise definitiv de la sfârşitul anilor ´90, iar un deceniu mai târziu nicio veche exploatare minieră din ţinutul metaliferilor nu mai funcţiona. În prezent, mai multe vaste perimetre miniere au fost concesionate în zonă, pentru a fi înfiinţate noi exploatări.
Se încarcă comentariile...
