Ofiţerul de marină care domină navomodelismul mondial cu creaţiile sale. Va reconstitui drakkarele, legendarele nave de luptă ale vikingilor
0
Corneliu Costiniuc (66 de ani) a fost ofiţer mecanic pe o vedetă lansatoare de rachete şi profesor la Academia Navală, iar de aproape 20 de ani este pasionat de machetele navale. Numele său este practic sinonim la nivel mondial cu navomodelismul, după ce şi-a trecut în cont zeci de medalii de aur la competiţiile de profil.
Corneliu Costiniuc (66 de ani) a lucrat ca ofiţer mecanic în marina militară, de unde s-a pensionat în 1998, iar timp de opt ani a fost dascăl la Academia Navală. A devenit pasionat de navomodelism, după ce i s-a cerut să proiecteze ceea ce se numeşte un poligon de vitalitate, unde se antrenează studenţii de la Academia Navală ca să stingă incendii, să acopere guri de apă şi să efectueze misiuni de salvare. I s-a propus atunci să facă o machetă cu poligonul, iar Corneliu şi-a demonstrat talentul, realizând o lucrare care a impresionat prin acurateţea detaliilor.
”Veneau băieţii de la şantier, care se ocupau de realizarea poligonului, şi luau macheta mea, nu planul de lucru, atât de bine era făcută”, îşi aminteşte cu emoţie fostul ofiţer de marină. Macheta a fost văzută de un specialist în navomodelism, care i-a propus să facă un trauler în miniatură şi aşa a început aventura nebună a profesorului de la Academia Navală în lumea navomodelismului.
În 1989 s-a organizat un campionat mondial de navomodelism la Berlin, însă Corneliu nu a putut să îşi ducă personal creaţia la concurs pentru că avea rude în SUA şi nu i se permitea să iasă din ţară, însă a trimis-o printr-un prieten. A obţinut atunci prima medalie din parcursul său impresionant în competiţiile internaţionale de machete navale.
Şi-a adjudecat argintul, cea mai importantă medalie la acel moment al lotului României la un campionat mondial de navomodelism. În 1992 câştiga prima sa medalie de aur în Cehia, ajungând apoi la performanţa de a obţine două medalii de aur la un campionat mondial, regulamentul permiţând ca un sportiv să prezinte mai multe navomodele în concurs.
Mii de ore în atelierul de lucru
Corneliu concurează în competiţii la clasele C4, însemnând nave realizate la scara 1/250 şi 1/1.250, deci miniaturi, dar şi C1 şi C2, adică navomodele de dimensiuni mai mari. ”Nu mai ştiu câte medalii de aur am câştigat de-a lungul anilor. Vorbeam şi cu un prieten şi îi spuneam să le cântărim, să vedem câte kilograme de aur avem. Am o valiză mare plină cu medalii. Abia o pot duce”, ne spune cu umor campionul la navomodelism.
În acest an, la campionatul mondial de machete navale organizat la Galaţi, şi-a trecut în cont o medalie de argint şi una de bronz cu cele două navomodele cu care a concurat, una dintre ele fiind chiar vedeta lansatoare de rachete pe care a servit ca ofiţer. Palmaresul său este impresionant, însă în spate stă o muncă de sisif, de mii de ore la bancul de lucru. Realizarea unei machete navale porneşte, de regulă, de la un an de zile şi poate ajunge la trei sau patru ani.
Corneliu şi-a adjudecat două medalii la ultimul campionat mondial FOTO Valentin Trufaşu
De pildă, ”rechinul”, o altă machetă navală realizată de Corneliu a fost finalizată în doi ani şi jumătate. ”Vedeta lansatoare de rachete pe care am activat eu era una dintre cele mai performante nave de luptă la acea vreme. Avea însă un motor extrem de complex, cu 42 de cilindri în stea, iar eu eram ofiţer mecanic pe o astfel de navă”, ne povesteşte amuzat specialistul în navomodele. A fost de mai multe ori şi arbitru internaţional în competiţiile de machete navale, însă ne dezvăluie că preferă postura de concurent.
”Trebuie să te documentezi, să cauţi materiale, apoi încerci o variantă, nu îţi iese, apoi încerci alta, până când iese aşa cum vrei tu. Am o navă, unde geamurile de la pupa nu sunt toate la acelaşi unghi. Sunt desfăşurate aşa, ca pe un arc de cerc. Am încercat să le fac de nu ştiu câte ori…abia a cincea oară mi-a ieşit”, ne introduce puţin Corneliu în atmosfera din atelierul său de lucru.
Secretul lucrărilor sale: lemnul de buxus şi cel de prun maro
Nu a folosit niciodată decât lemn la creaţiile sale şi glumeşte, spunând că nu se va ”prostitua” niciodată prin folosirea de materiale plastice la navomodele, aluzie la alţi colegi de-ai săi care mai fac şi aşa ceva. Lemnul de buxus este preferatul său, pentru că este foarte dur, rezistent, fără fibră, ceea ce îi permite să îl modeleze cum doreşte, însă pentru a lucra cu el, şi-a confecţionat nişte dălţi speciale, cu vârf din molibden, dar foloseşte şi freze stomatologice extradure şi diamantate.
Printre lucrările sale de referinţă se numără bricul ”Mircea”, pe care a făcut practică când era student, şi prima navă din flota rusă realizată de Petru cel Mare, care se numeşte ”Predestinaţia”. Vasul i-a atras atenţia pentru că este realizat ca o navă olandeză din vechime ca arhitectură, dar cu ornamentaţii ruseşti, iar acum este tentat să o facă secţionată, fără vele, deci numai corpul navei cu catargele, iar în interior să se vadă dotările realizate de constructori.
Este entuziasmat acum pentru că, după aproape 20 de ani de navomodelism, a reuşit în sfârşit să îşi amenajeze un atelier de lucru aşa cum îşi doreşte şi va putea astfel să îşi pună în practică alte câteva proiecte de suflet. Unul dintre cele mai ambiţioase este reconstituirea drakkarelor, navele de luptă ale vikingilor, multe dintre ele fiind găsite într-o stare bună de conservare în fiordurile din Norvegia.
”Avantajul a fost că în apele de lângă fiorduri nu se găseşte acel vierme care mănâncă lemnul, iar bracarele s-au păstrat într-o stare destul de bună”, ne explică Corneliu. Ca de obicei, vrea să creeze ceva special şi ne mărturiseşte că îl tentează să facă în perioada următoare o colecţie de drakkare vikinge, realizate din lemn de prun maro adus din nordul Moldovei şi din Maramureş.
Se încarcă comentariile...
