150 de ani de avocatură. Perioada comunistă, cea mai nefastă pentru această profesie liberală

150 de ani de avocatură. Perioada comunistă, cea mai nefastă pentru această profesie liberală

Membrii baroului Vrancea, la 1924  FOTO: Arhivele Naţionale

Primul focşănean înscris în Baroul Local al Advocatilor a fost Simionescu Gheorghe, practicant, consemnat  în 1884 , probabil anul în care s-a constituit acest organism profesional şi în oraşul nostru.

Ştiri pe aceeaşi temă

 Cu bune şi rele , avocatura este o meserie grea , dar tentantă.  Despre cum se practica aceasta în ţinutul de azi al judeţului Vrancea aflăm din documentele vremurilor de demult.  Poate e potrivit să  amintim   cea mai mare izbândă pe terenul justiţiei  a unei speţe ce priveşte   zona noastră.

Este vorba de pierderea în jurul anului 1800 a  Munţilor  Vrancei, acaparaţi de către boierul Iordache Rosetti Roznovanu.   

Oamenii care au câştigat  acest proces al Vrancei  nu au fost avocaţi, au fost oameni simpli , preoţi de profesie şi după 14 ani de lupte în Divanul de la Iaşi au scos Munţii Vrancei de sub stăpânirea acestui boier. Datorita lor, mocanii de azi ai Vrancei se bucură de drepturi depline în pădurile Munţilor Vrancei .

În alte condiţii pădurile trecute în proprietate boierească ar fi sfârşit prin a fi expropriate în folosul Statului Român şi nu al obştenilor.

In istoria noastră locală au venit la rând avocaţii autentici  cu studii serioase, precum Asanache Dan, Gheorghe Orleanu, Gheorghe Apostoleanu, profesionişti   cu influenţe puternice  la Iaşi şi Bucureşti şi averi considerabile constituite din numeroase moşii şi conace.

Organizarea profesiei de avocat  s-a realizat  prin Legea din 6 decembrie 1864 pentru constituirea corpului de avocaţi, iar necesitatea unei organizări unitare a profesiei de avocat a determinat înfiinţarea Camerelor Judeţene ale  Avocaţilor, cu organe de conducere proprii, cu reguli precise privind primirea în profesie, desfăşurarea stagiului, obţinerea examenului de definitivat, constatarea abaterilor disciplinare şi aplicarea sancţiunilor disciplinare celor ce încălcau dispoziţiile legale.

Prin decretul pentru uniforma magistraţilor şi „advocaţilor” din 29 decembrie 1864 s-a instituit  regula legală potrivit căreia „costumul advocaţilor va fi ca al judecătorilor, însă fără cardinalu şi cu toga pătrată, fără şnur”, şi regula potrivit cărei „avocaţii vor sta în şedinţă cu capul descoperit”.

"Primul focşănean înscris în Baroul Local al Advocatilor a fost Simionescu Gheorghe, practicant, consemnat  în 1884 , probabil anul în care s-a constituit acest organism profesional şi în oraşul nostru. A urmat Enescu Alexandru, devenit membru în anul 1890 , apoi Papazu Louis, Graur Ştefan,  Cazaciuc V. D., Georgescu Panaite,  Munteanu Dumitru,  Rainu Nicolae , Tomulescu Gheorghe si Vasiliu Mihai toţi înscrişi până în anul 1900, inclusiv.
Din cei 76 de avocaţi  definitivi  şi 12 avocaţi stagiari cât avea judeţul nostru în anul 1932, 60 domiciliau în Focşani , 8 în Odobeşti , 6 în Panciu , 4 în Adjud , ceilalţi în Suraia, Vidra, Sascut , Tulnici, Mărăşeşti, Coţofăneşti şi Năruja.
Erau menţionaţi  şi doi avocaţi, eroi de război, căzuţi în războiul pentru întregirea Neamului - Nicolae Gavrilescu din Sascut  şi Stoica Gheorghe din Mărăşeşti", precizează Florin Dîrdală, de la Arhivele Naţionale Vrancea.

Printre avocaţii în activitate în perioada interbelică găsim pe Dumitru Zamfirescu, probabil fratele scriitorului , pe Graur Ştefan ,Bassarabeanu Theodor, Rainu Nicolae foşti primari destoinici ai Focşaniului, pe Chele Constantin fost prefect de judeţ .

Decanul Baroului era Nicolae S. Rainu , iar prodecan Munteanu Dumitru.

La Paris erau licenţiaţi 6 avocaţi, 1  la Montpellier, restul la Iaşi şi Bucureşti.

În acest tabel figurează , lucru inedit în acele vremuri, o femeie, anume Şerbănescu Angela,  avocat stagiar , înscrisă în anul 1930, licenţiată la Bucureşti  şi domiciliată în Focşani pe strada Perjoi. 

"O femeie în Barou în acele vremuri era o noutate, iar pentru ea un act de  mare curaj. Această revoluţie a pătrunderii femeilor  în avocatură fusese deschisă  de Ella L. Negruzzi, născută la 11 septembrie 1876 în satul Hermeziu, judeţul Iaşi care după absolvirea studiilor universitare a cerut în anul 1914 să fie admisă în Baroul Iaşi, dar cererea i-a fost respinsă pe motiv că nu are drept de vot, iar avocaţii trebuiau să aibă drept de vot.După mai multe procese care au durat aproape şase ani, Ella Negruzzi a devenit prima femeie avocat din Romania . A profesat ca avocat în Baroul Covurlui - Galaţi şi din 1919, în Baroul Bucureşti", mai arată Florin Dîrdală.

Mai aflăm din unele studii de specialitate ca la începutul perioadei  interbelice avocaţii din întreaga ţară au declanşat greva generală (martie 1926) ca urmare a nemulţumirilor faţă de politica dusă de Ministerul Justiţiei privind onorariile avocaţiale, legea privind accelerarea judecăţilor, înfiinţarea corpului portăreilor.

În anul 1926 a avut  loc la Timişoara primul congres al avocaţilor, organizat în Banat, la care au participat reprezentanţii tuturor Barourilor din ţară, Ministrul Justiţiei precum şi alţi reprezentanţi ai Ministerului.


Între anii 1930-1948, asistăm la  mişcările corpului de avocaţi pentru stabilirea unui principiu proporţional între avocaţii români şi avocaţii de alte naţionalităţi care reprezentau un procent important din membrii Baroului (70% din numărul avocaţilor), în condiţiile în care naţionalităţile reprezentau un procent de 30% din numărul populaţiei.

Se desfăşoară acţiunea de românizare a barourilor hotărâtă de congresele de la Bucureşti şi Târgul Mureş, se înfiinţează Asociaţia Avocaţilor Români Creştini care va avea un rol determinant în păstrarea unui echilibru între avocaţii români şi de alte naţionalităţi.

După instaurarea regimului comunist documentele relevă o serie de informaţii cu privire la procesul de epurare al avocaţilor, care a avut loc în două perioade. În prima perioadă au fost îndepărtaţi avocaţii deosebit de valoroşi pe considerentul că nu aveau ,ca principală sursă de existenţă veniturile din avocatură, ori în acea perioadă majoritatea aveau terenuri, imobile închiriate şi realizau venituri şi din alte surse decât avocatura. A doua perioadă a fost reorganizarea avocaturii după 1948 , atunci când s-a făcut o reaşezare a avocaturii pe baze noi, socialiste şi când s-a încercat aplicarea principiilor sovietice de organizare a profesiei avocat, de subordonare a corpului profesional Ministerului Justiţiei cu implicarea organelor de partid în activitatea avocaţilor.

În rândul avocaţilor focşăneni poate cea mai nefericită soartă în acele vremuri a cunoscut-o Dumitru S Neagu, avocat talentat, deputat în perioada 1928-1933, preşedinte al Camerei de Comerţ Focşani şi Bursei de Mărfuri Focşani care a murit în închisorile comuniste fiind condamnat în anii 1950 şi considerat -Criminal de Război – A fost condamnat la 15 august 1949 pentru că,cităm-a făcut parte dintr-o organizaţie subversivă spunând o să fie mai bine dacă vin americanii - Descrierea faptei, făcută de semianalfabeţii comunişti este sugestivă. A murit în închisoare la 22 iunie 1952,cităm, decedat suferind de TBC Plumonara ! . Fişa a fost întocmită de sergentul major Judeanu Ştefan de la Penitenciarul Aiud.

Lucrările elaborate în ultimul timp menţionează că  perioada cuprinsă între 1954-1989 poate fi caracterizată ca fiind cea mai tristă din istoria baroului.

Corpul avocaţilor trece în subordonarea directă a Ministerului Justiţiei, devenind o direcţie în cadrul acestui minister (Direcţia notariatelor, avocaturii şi jurisconsulţilor), avocatura ca profesie pierzându-si complet independenţa.

Conducerea colegiului era numită într-o primă fază de către Ministerul Justiţiei, preşedintele colegiului era persoană salariată, numărul consilierilor era foarte redus, iar organele de conducere ale profesiei trebuiau confirmate de către organul local de partid.

   În această perioadă se depuneau eforturi susţinute de către Ministerul Justiţiei pentru ca avocatura să devină auxiliara justiţiei. Pentru realizarea acestui obiectiv, Ministerul Justiţiei a elaborat numeroase planuri de măsuri. În cadrul pregătirii profesionale se urmărea formarea unei conştiinţe noi a avocatului, se încerca obligarea avocaţilor să aprofundeze învăţătura marxist-leninistă, avocaţii erau obligaţi ca în pledoarie să invoce practică judiciară sovietică.

 Este introdusă o evidenţă specială a cauzelor în care figurau cetăţenii străini, desfăşurarea procesului trebuind raportată conducerii Ministerului Justiţiei.
Cetăţenilor străini li se repartizau de către Conducerea Colegiului cei mai bine pregătiţi avocaţi care trebuiau să informeze conducerea despre cele întâmplate la fiecare termen de judecată. Ca o curiozitate, majoritatea cetăţenilor străini care aveau procese pe rol erau sovietici, iar obiectul acestor procese îl constituiau stabilirea pensiilor alimentare.

Această evidenţă a cetăţenilor străini s-a menţinut până în anul 1989, cu precizarea că cetăţenii străini achitau onorariul în valută prin schimb valutar, urmârindu-se atent încasarea acestor onorarii.

"Este perioada în care avocaţii erau obligaţi să presteze munca patriotică la şantierele de irigaţii din cadrul judeţului, iar mai apoi la CAP-uri, unde-şi aduceau contribuţia la strângerea recoltelor.Un rol nefast în dezvoltarea profesiei l-a avut serviciul de cadre al Baroului care prin informaţiile colectate şi depuse la dosarele avocaţilor, de multe ori acestea fiind nereale, a creat grave neajunsuri acestora. După anul 1968 se permite o mai mare independenţă corpului profesional, se încearcă a se acorda atenţie sporită adunărilor generale, conducerea Colegiului era aleasă de către adunarea generală, dar organul de conducere trebuia confirmat de către organele locale de partid.Pentru pregătirea profesională a avocaţilor se organizau de către Colegiu cursuri în cadrul grupelor profesionale, avocaţii erau îndemnaţi să urmeze cursurile Universităţii de marxism-leninism, conducerea colegiului trebuia să urmeze cursuri de pregătire organizate de către Ministerul Justiţiei în cadrul Academiei Ştefan Gheorghiu", spune istoricul Florin Dîrdală.

Unii din membrii Baroului solicitau consiliului aprobări pentru înscrierea la doctorat, aprobări care se dădeau de către conducerea Colegiului, cu avizul organului judeţean de partid şi al direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei.

 O etapă nouă începe după evenimentele din decembrie 1989, când avocaţii din  Vrancea, alături de ceilalţi avocaţi din ţară hotărăsc ieşirea de sub tutela Ministerului Justiţiei, revenirea la formele tradiţionale de exercitare a profesiei prin înfiinţarea baroului. Se desfăşoară o activitate intensă pentru modificarea legislaţiei existente, perfecţionarea acesteia, etapă care se încheie odată cu apariţia Legii nr. 51/1995 ce consfinţea independenţa deplină a profesiei de avocat şi crea premizele privatizării profesiei prin apariţia noilor forme de exercitare a profesiei, cabinetele individuale de avocat, cabinetele asociate, societăţile civile profesionale.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările