Cum eram supravegheaţi de Ziua Muncii. 1 Mai şi Securitatea: patrulele verificau inclusiv gurile de canalizare înainte de marile defilări

Publicat: 30.04.2015 20:43

Ultima actualizare: 07.08.2022 02:01

În timpul defilărilor de 1 Mai, „cei mai iubiţi fii ai poporului“ şi tot alaiul de nomenclaturişti erau păziţi ştraşnic, pentru ca nimeni să nu atenteze la siguranţa şi la viaţa lor sau să împrăştie manifeste împotriva regimului.

În ultimele decenii, 1 Mai înseamnă mare, soare, distracţie. Părinţii noştri însă aveau altă obligaţie în prima zi a lunii mai, când se serba Ziua Internaţională a Muncii: defilau pe străzi pentru cei mai iubiţi fii ai poporului.

În România, ziua de 1 Mai s-a sărbătorit prima dată în anul 1890. A fost numită „Ziua Solidarităţii Oamenilor Muncii“. După anul 1945, sărbătoarea s-a politizat excesiv şi, de la pioneri la ţărani, de la muncitori la intelectuali, toţi erau scoşi în stradă la defilări.

La Constanţa, spre exemplu, alaiul de muncitori şi pionieri, purtând steguleţe în mână, trecea pe Bulevardul Tomis. Tribuna oficială era instalată în faţa Sălii Sporturilor, iar la trecerea prin faţa ei, tot alaiul trebuia să salute oficialtăţile în frunte cu primul secretar al judeţului.

Oamenii muncii îşi amintesc că, până la terminarea manifestaţiilor, era interzisă vânzarea de băuturi alcoolice la fostele alimentare. Spre seară, se puteau bucura de ceea ce mai rămânea din „ziua liberă“.

Sistemul poliţienesc

În umbra manifestanţilor stătea sistemul care veghea cu mult timp înainte ca totul să se desfăşoare fără incidente. Începând din anul 1954 şi până în 1989, în arhivele Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) se găsesc ordine şi măsuri ce trebuiau luate de Securitate pentru ca nimic să nu tulbure manifestările muncitoreşti obligatorii de 1 Mai care aveau loc pe bulevardele principale din toate oraşele din ţară.

Cel mai vechi ordin care datează din anul 1954, cu numărul 100, poartă semnătura gen.lt. Alexandru Drăghici, ministrul Afacerilor Interne. El ordona subordonaţilor săi să ia toate măsurile ce se impuneau pentru că „agentura serviciilor de spionaj imperialiste din ţara noastră şi reacţiunea internă vor încerca în preajma zilei de 1 Mai să pună în practică planuri duşmănoase îndreptate împotriva Republicii Populare Române“.

Cu mult înainte de 1 Mai, aparatul operativ al MAI care lucra cu informatorii trebuia să organizeze întâlniri cu aceştia, pe baza unor grafice. Suspecţii erau urmăriţi, iar cei asupra cărora se găsea material doveditor erau de urgenţă arestaţi. Echipele mobile din trenuri erau activate. O atenţie deosebită se acorda graniţei cu Iugoslavia, acolo de unde credeau că pot să vină duşmanii poporului.

Cu ochii pe biserici şi întreprinderi

La depozitele cu arme şi muniţii se întărea paza, pentru ca nimeni să nu poată pătrunde şi să fure armament. O altă serie de măsuri erau luate în întreprinderi, pentru a fi preîntâmpinate actele de diversiune. În vizor intrau bisericile şi locurile de adunare ale sectanţilor care, credeau ei, vor folosi această zi de sărbătoare pentru diferite acţiuni duşmănoase.

Apoi, patrulele trebuiau să fie non-stop pe străzi, inclusiv la gurile de canalizare, şi să organizeze pânde în staţiile CFR, dar şi în locurile unde se desfăşurau demonstraţii, mitinguri, festivităţi, serbări culturale şi sportive, pentru a fi depistaţi la timp toţi cei care ar fi încercat să împrăştie manifeste.

FOTO Fototeca online a comunismului românesc

Aparatele de multiplicat, sigilate

În acelaşi timp, se făcea un control amănunţit al tipografiilor şi al aparatelor de tiparit şi multiplicat, iar toate aparatele care nu erau necesare erau sigilate. Aceeaşi procedură se aplica şi în cazul materialelor inflamabile, explozibilului şi armamentului.

Persoanele suspecte care domiciliau în casele cu ieşire spre piaţa unde aveau loc manifestaţiile erau puse sub supraveghere. Pe 30 aprilie dimineaţa, miliţenii luau în primire tribunele de unde cei din conducerea de partid urmăreau defilarea oamenilor muncii. „După un control amănunţit al acestora, nu se va mai permite nimănui accesul în ele până la începerea manifestaţiei“, acesta era ordinul dat de Alexandru Drăghici.

De asemena, se activau şi lucrătorii operativi. Ei urmau să se întâlnească cu agentura. În cazul în care se descopereau „duşmani ai poporului“, imediat lucrătorii operativi întocmeau un raport pe care îl trimiteau prin teleimprimator la Ministerul Afacerilor Interne.

Toate măsurile de acest gen erau reluate an de an, prin noi ordine şi instrucţiuni. De remarcat este faptul că, în 1956, un nou ordin secret prin care se cerea luarea măsurilor pentru ca nimic să nu tulbure manifestaţiile muncitoreşti era redactat şi în limba rusă.

Acţiunea „Primăvara 1975“

Anii au trecut, însă şi în anul 1975 regăsim aceleaşi practici securiste. Frica celor din conducerea de stat era şi mai mare faţă de o posibilă răscoală a oamenilor muncii şi, prin urmare, şi măsurile erau mai drastice.

Citește și: EXCLUSIV Securitatea şi Dosarul „Litoral '77“. Cum au fost spionaţi toţi turiştii români şi străini

De data aceasta, acţiunea securiştilor avea şi un nume de cod: „Primăvara 1975“. În acel an, aflăm din planul de măsuri pentru asigurarea desfăşurării normale a activităţilor prilejuite de sărbătorirea zilei de 1 Mai 1975, în Bucureşti se luau în discuţie două zone: stadionul 23 August, iar în caz în care timpul nu va fi favorabil, Sala Palatului.

Iată ce măsuri drastice se luau pentru pregătirea de 1 Mai: „Comandamentul pentru tehnică operativă şi transmisiuni, Comandamentul trupelor de securitate, Comandamentul pompierilor şi Inspectoratul municipiului Bucureşti al Ministerului de Interne vor lua măsuri pentru realizarea controlului tehnic de securitate la tribuna oficială şi la toate instalaţiile de energie, forţă, transmisiuni. Atât în perioada premergătoare, cât şi în noaptea de 20-1 mai, precum şi supravegherea continuă a tuturor locurilor vulnerabile din punct de vedere tehnic“, se arată în actul semnat de gen. Mr. Nicolae Pleşiţă, secretarul general al Ministerului de Interne.

Măsurile luate şi-au dovedit eficienţa: cercetătorii de la CNSAS nu au găsit în arhive niciun document din care să reiasă faptul că vreun român a reuşit să saboteze manifestaţiile de 1 Mai muncitoresc.