Aventura unui explorator român la Polul Sud: cum ar putea România să obţină din nou dreptul de a folosi baza Law-Racoviţă din Antarctica

Aventura unui explorator român la Polul Sud: cum ar putea România să obţină din nou dreptul de a folosi baza Law-Racoviţă din Antarctica

Biologul Florica Topârceanu, în faţa staţiei româneşti din Antarctica Arhivă personală

Florica Topârceanu (63 de ani), cercetător ştiinţific, a luat parte la o expediţie la Polul Sud, la sfârşitul anului 2005. Biologul, care atunci a făcut echipă cu exploratorul Teodor Negoiţă, povesteşte, pentru „Adevărul“, prin ce a trecut în cele 44 de zile petrecute în Antarctica, dar vorbeşte şi despre situaţia staţiei Law-Racoviţă.

Ştiri pe aceeaşi temă

Florica Topârceanu, cercetător ştiinţific, biolog la Institutul de Virusologie „Ştefan S. Nicolau“ al Academiei Române din Bucureşti, a pornit din România în 31 decembrie 2005 în aventura vieţii ei spre Polul Sud, pentru a face studii biomedicale asupra corpului expediţionar.

A fost pasionată de mică de ţinuturile îndepărtate şi citea pe nerăsuflate cărţi de călătorii. Romanul preferat, în toate etapele vieţii sale, a fost „Copiii căpitanului Grant“ a lui Jules Vernes. „Eram foarte impresionată când vedeam la televizor imagini cu vasele de croazieră. Încercam să înţeleg ce caută oamenii în ţinuturile foarte îndepărtate, dar nu visam că voi putea ajunge acolo, pentru că eu credeam că nu am şanse. Îmi plăcea şi spuneam: «Ce oameni fericiţi sunt aceia care ajung pe navele de croazieră», pentru că puteau să vadă lumea. Nu ştiam că voi fi şi eu una dintre ei. Atunci nu puteai îndrăzni să visezi atât de departe“, mărturiseşte biologul.

Echipa care a ajuns la începutul anului 2006 în Antarctica era formată din trei români: dr. Teodor Negoiţă, dr. Florica Topârceanu şi Elena Bocanciu. Echipajul a ajuns efectiv în Antarctica pe 13  ianuarie 2006, unde a rămas pentru 44 de zile. 

Pregătirea membrilor expediţiei a avut loc pe Munţii Bucegi, însă ceea ce a presupus testele pe timp de iarna temperată avea să-i pregătească doar parţial pentru condiţiile din sudul extrem al planetei. De foarte mare ajutor, spune ea, i-a fost cartea lui Teodor Negoiţă, numită „Ştiinţă pe gheaţă cu chinezii în Antarctica“. „Am citit-o şi recitit-o de foarte multe ori. Erau unele lucruri contradictorii, pe care nu le înţelegeam. Adică, vedeam imagini cu gheţari alături de o zonă cu rocă dezgolită. Când spui Antarctica, te gândeşti că acolo e numai gheaţă. Ei bine, nu. Există 5% din continentul antarctic dezvelit, aceste zone sunt pe coastă şi se numesc, paradoxal, oaze, deşi roca este dezvelită şi imaginea este una deşertică. Aici însă, creşte puţină vegetaţie, se dezvoltă viaţa“.

 
Vânturile care bat dinspre calotă
 
În Antarctica nu i-a fost uşor. Acolo, condiţiile sunt extreme. Temperatura este foarte scăzută şi există foarte mari diferenţe de temperatură de la zi la noapte şi chiar în cadrul aceleaşi zile. Noaptea sunt vânturi puternice, care bat dinspre calotă. O altă problemă este izolarea geografică şi socială. În sudul extrem al planetei eşti departe de familie, de prieteni. „Există în cadrul studiilor medicale, în domeniul antarctic, ceea ce se cheamă «psihologia grupurilor mici», care se referă la comportamentul uman în condiţii dificile, privind anumite adaptări sau inadaptări. Pentru că noi suntem supuşi acolo unor privaţiuni, se încearcă să se creeze diverse plăceri. Spre exemplu, pentru a se asigura un confort, totuşi, în staţia chineză la care noi am avut acces frecvent, depozitul de alimente are uşa deschisă tot timpul şi poţi să intri să-ţi iei tot ce vrei“, povesteşte Florica Topârceanu.
 
De altfel, nu le-a lipsit nimic. Pentru că erau oaspeţii chinezilor, aceştia căutau să le facă diverse plăceri. Pe vas, când nu puteau mânca din cauza răului de mare, primeau fructe: portocale, struguri, lăzi cu mere. Cercetătorii străini care veneau în vizite la ei le aduceau întotdeauna legume şi fructe. La rândul lor, se aprovizionaseră din Australia cu peşte, carne de vită, de porc. „Ne preparam tot ce voiam pentru că în clădirea principală era o cameră pentru orice fel de activitate şi noi o foloseam şi ca bucătărie“, spune Florica Topârceanu. 
 
De dimineaţa până seara, purtau mai multe rânduri de haine, pentru a face faţă condiţiilor extreme. Noaptea, pe platoul din Dealurile Larsemann, temperatura scade până la minus 15, minus 18 grade Celsius, iar ziua urcă spre 0 grade Celsius. „Într-o singură zi am înregistrat 2 grade Celsius. Am fost foarte uimită, pentru că nu puteam să-mi explic de ce. Am aflat apoi, când s-a iscat uraganul: o masă de aer cald a pătruns în zona rece a calotei şi din ciocnirea lor a rezultat uraganul“, povesteşte ea. 
Un alt aspect care a impresionat-o în mod deosebit a fost faptul că în Antarctica toate animozităţile, care au loc în lumea largă nu există. „Este un continent guvernat internaţional şi aşa se explică şi bunele relaţii dintre state acolo“, spune biologul. 
 

 
Importanţa cercetărilor
 
După expediţie, au fost depuse trei proiecte de cercetare, două coordonate de Teodor Negoiţă şi unul de Florica Topârceanu. Ele s-au derulat în perioada 2006-2008 cu nouă parteneri externi. În cadrul proiectelor au fost organizate în România, la Bucureşti, trei simpozioane internaţionale de cercetări polare. 
 
Cercetările derulate de reprezentanţii statelor în Antarctica sunt foarte importante la nivel global. Microorganismele antarctice prezintă adaptări speciale unice la acele temperaturi scăzute, care pot avea aplicabilităţi în industria cosmetică şi cea alimentară. „Spre exemplu, peştii antarctici conţin un antigel care  face ca sângele lor să nu îngheţe. Aceste proteine, izolate şi purificate în laborator, pot fi utilizate în fabricarea îngheţatei cu consistenţă cremoasă, fără apă. Îngheţata este fără acicule de gheaţă dacă se folosesc astfel de compuşi izolaţi din antigelul peştilor antarctici“, explică biologul. De asemenea, detergenţii care spală rufele cu apă rece sunt tot o aplicaţie a unei adaptări a unui microorganism din mediul cu temperaturi scăzute.
 
Orice stat care îşi trimite exploratori în Antarctica poate să deţină colecţii de microorganisme şi să izoleze principiile active din aceste microorganisme pentru utilizarea lor în diverse aplicaţii. Problema punerii în aplicaţie este delicată, spune biologul român, această temă aflându-se pe ordinea de zi a reuniunilor consultative anuale ale Tratatului Antarctic. „Antarctica este un bun internaţional, o rezervaţie naturală de interes universal, şi încă nu există o reglementare pentru modul cum s-ar împărţi beneficiile financiare ale aplicaţiilor“, adaugă Florica Topârceanu. 
 
O altă parte a cercetărilor se îndreaptă spre protecţia mediului antarctic. „Există în prezent, din cauza poluării, tendinţa de topire a gheţarilor, care este mult mai pronunţată în Arctica şi mult mai redusă în Antarctica. În Antarctica de Vest procesul este mult mai avansat şi mai lent în Antarctica de Est, dar încep şi aici să apară efecte. Topirea începe prin formarea unor bazine, a unor lacuri sub învelişul masiv de gheaţă. Deci există semne ale încălzirii şi în Antarctica. De aceea, trebuie luate măsuri pentru conservarea climatului, căci polii sunt barometrii Terrei“, spune ea. 
    
 
Discuţii pentru preluarea staţiei Law-Racoviţă
 
În perioada 22 mai – 1 iunie 2017, va avea loc, în China, Reuniunea Consultativă a Tratatului Antarctii şi a Comitetului pentru Protecţia Mediului la Tratatul Antarcticii. Unul din reprezentanţii României la această întâlnire va fi Florica Topârceanu, cu misiunea de a purta discutii cu delegaţiile din Australia, China, India şi Federaţia Rusă pentru reactivarea „Ambasadei“ României, Law-Racoviţă-Negoiţă, din Antarctica de Est.
 
România a deţinut o staţie în Antarctica, meritul fiind al lui Teodor Negoiţă care, la 15 iunie 2005, în calitate de preşedinte al Fundaţiei Antarctica Română, a semnat cu Australia un memorandum de înţelegere pentru folosirea în comun a bazei Law, o bază sezonieră a Australiei, situată în Antarctica de Est, în zona dealurilor Larsemann. Prin acest memorandum, se dădea acces cercetătorilor români la ea, pentru efectuarea de cercetări ştiinţfice în sezonul de vară australă. Acest memorandum s-a încheiat, el fiind valabil timp de 10 ani, adică până în 15 iunie 2015. Teodor Negoiţă a murit în 2011 şi nu s-au găsit soluţii de atunci pentru ca staţia să fie din nou folosită de cercetătorii români. 
 
În 2013, spune Florica Topârceanu, România a comunicat către Tratatul Antarctic  planul său strategic pentru cercetări antarctice şi ulterior s-a trimis o scrisoare de intenţie pentru prelungirea memorandumului. Scrisoarea a fost semnată de vicepreşedintele Academiei Române, acad. Cristian Hera, şi a fost adresată Diviziei Antarctice Australiene, mai precis directorului Tony Flaming. Acesta s-a schimbat între timp, iar noul director, Nick Gales, a răspuns pozitiv în decembrie 2015, precizând că este de acord să se încheie un nou aranjament pentru utilizarea în comun a bazei Law, dar pe baza unei cooperări ştiinţifice între Australia şi România, în domenii de interes comun ale planurilor stategice antarctice ale celor două ţări.   
 
Anul trecut, la Reuniunea Consultativă a Tratatului Antarctic, care a avut loc la Santiago Chile, România a comunicat lista celor 11 proiecte pe care le-ar putea realiza în următorii cinci ani la Baza Law. Este vorba de proiecte pe teme specifice în domeniile în care activează, în institutele lor, cercetătorii care le-au propus, şi anume ştiinţele vieţii, ştiinţele geonomice şi ştiinţele fizice, inclusiv cercetări biomedicale. 
 
„Noi încă nu avem o finanţare permanentă din partea statului. Dacă ajungem să facem un acord de cooperare internatională in Antarctica, de exemplu cu Australia, el va stimula autorităţile să finanţeze Programul Naţional de Cercetări Antarctice în România“, crede Florica Topârceanu. Biologul român spune că există o oportunitate de finanţare pentru activitatea expediţionară la Baza Law din partea unui sponsor, care însă pune două condiţii: să redăm cele două nume româneşti pe harta Antarcticii: Racoviţă – Negoiţă şi steagul României să fluture din nou în Antarctica.
 
 
 
 
 

Aventură în Antarctica Arhivă personală Florica Topârceanu

Imagini din aceeasi galerie
  • Aventură în Antarctica Arhivă personală Florica Topârceanu
  • Aventură în Antarctica Arhivă personală Florica Topârceanu
  • Aventură în Antarctica Arhivă personală Florica Topârceanu
  • Aventură în Antarctica Arhivă personală Florica Topârceanu
  • Aventură în Antarctica Arhivă personală Florica Topârceanu
  • Aventură în Antarctica Arhivă personală Florica Topârceanu
  • Aventură în Antarctica Arhivă personală Florica Topârceanu
  • Aventură în Antarctica Arhivă personală Florica Topârceanu
  • Aventură în Antarctica Arhivă personală Florica Topârceanu
Distribuie imaginea

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările