FOTO VIDEO Cum arată „cuptorul morţii“ din Cluj, cel mai modern crematoriu uman din estul Europei

FOTO VIDEO Cum arată „cuptorul morţii“ din Cluj, cel mai modern crematoriu uman din estul Europei

Incineratorul, numit de preoţi „cuptorul morţii“. În partea cealaltă, istoricul Marius Rotar    FOTO: Florina Pop

După 3 ani cu scandal, proteste şi discuţii a apărut al treilea crematoriu uman din România într-o comună din judeţul Cluj, situată la vreo 40 de kilometri de Cluj-Napoca, locul de unde au plecat ideea incineratoriului şi investitorii. Construit de oamenii de afaceri Mircea Dunca şi Racz Levente, adepţi ai incinerării, crematoriul este dotat cu un incinerator foarte modern, cu o tehnologie nepoluantă şi 20 de camere frigorifice.

Ştiri pe aceeaşi temă

„Nu de libertăţi ducem lipsă, ci de oameni liberi“, spune, la evenimentul ce a inaugurat primul crematoriu din judeţul Cluj şi al treilea din ţară, istoricul Marius Rotar, cercetător la Universitatea „1 Decembrie 1918“ din Alba Iulia şi preşedintele Asociaţiei Cremaţioniste „Amurg“.

„Vă invit să vă simţiţi nişte oameni liberi. Cremaţiunea a apărut ca o idee liberă“, continuă el în faţa unui auditoriu de vreo 20-30 de oameni veniţi să vadă cum arată, pe dinăuntru, moderna clădire despre care au auzit că e crematoriu uman. Primari din zonă, directori de şcoli, consilieri locali, preoţi şi curioşi au venit la inaugurarea oficială a clădirii gândită ca o Zi a Porţilor Deschise ca lumea să vină, să pună întrebări şi să se lămurească ce presupune o incinerare.

„Inaugurăm azi cel mai modern crematoriu din estul Europei sau cel puţin aşa ne place nouă să credem. Se numeşte Ignis (n.r. în limba latină substantivul „ignis“ înseamnă „foc“) şi a fost făcut cu capital românesc“, afirmă directorul general Mircea Dunca, cel care, în toamna şi iarna lui 2011, a vrut să deschidă un crematoriu uman în cel mai mare cartier al Clujului, dar oamenii şi preoţii ortodocşi s-au opus. Au urmat mai multe proteste, iar apoi conflictul s-a mutat în instanţă.

6 oameni incineraţi. 6 oameni angajaţi

Dunca spune că, împreună cu Racz Levente (administrator şi proprietar al crematoriului), a construit crematoriul, din convingere, ambiţie şi dorinţa de a schimba mentalităţi, la 5 kilometri de cea mai apropiată casă din satul Bădeni, comuna Moldoveneşti. Clădirea şi darea ei în folosinţă - au fost deja incinerate 6 persoane - sunt mai mult împlinirea unui vis, a credinţei lor în idee a de incinerare.

„După ce s-a petrecut în Cluj am încercat în toate comunele din apropierea oraşului, dar am fost respinşi. Aici, la Moldoveneşti, am întâlnit o dorinţă de a dialoga din partea autorităţilor, ne-au şi ascultat. Au zis hai să vedem că noi nu ne pricepem. Şi a fost prima administraţie care a vizitat crematoriul din Szeged (n.r. în ianuarie 2013) şi a văzut ce înseamnă cremaţiune“, explică Dunca.

Construcţia crematoriului a început în august 2013, într-o zonă unde acum sunt lanuri de porumb, dar, pe viitor, se va amenaja un parc industrial. „Nu pot să zic că sunt un ateu. Cred că există un Dumnezeu deşi nu sunt practicant al unui cult, dar cred în dreptul fiecăruia de a alege“, afirmă Mircea Dunca (foto dreapta).

La crematoriu - sau „mica fabrica de neant“ cum numea istoricul literar Nicolae Balotă incineratoriul -  lucrează 6 persoane din zonă. Una dintre ele este Szasz Csaba (42 de ani), un fost infirmier care a lucrat în străinătate. Este de loc din satul Plăieşti, comuna Moldoveneşti, şi spune că „slujba l-a căutat pe el“, nu invers, cum se întâmplă, de regulă.

„Sunt unitarian. Religia noastră este foarte deschisă. Sunt din partea locului şi mulţi mă cunosc şi au considerat că sunt omul potrivit pentru acest job“, spune Szasz Csaba (foto dreapta), care îndeplineşte funcţia de operator incinerator.

Crematoriu de un milion de euro

În crematoriu uman „Ignis“ s-a investit circa un milion de euro în cumpărarea terenului, materiale de construcţie, dotări de ultimă generaţie, tehnologie nepoluantă, incinerator modern de peste 400.000 de euro.
Toate lucrurile se petrec în spatele unei uşi pe care scrie „acces interzis“. În camera din spatele uşii e primit trupul neînsufleţit, e pus într-un sicriu de lemn, iar împreună cu rudele se întocmesc documentele necesare, apoi e dus în camera frigorifică unde e păstrat cât doreşte familia. Decedatului i se dă un număr unic. „După planificare se trece la procesul de incinerare“, explică Duca vizitatorilor.
Din camera frigorifică se intră în camera incineratorului unde are loc cremaţiunea propriu-zisă. Sicriul cu trupul neînsufleţit e introdus în instalaţia de incinerare, la o temperatură de 800-1000 de grade Celsius, iar după 60-90 de minute totul se termină.

„Tot procesul de incinerare se observă într-un monitor. E un cuptor cu cameră dublă de ardere. În camera principală se pune decedatul, iar rămăşiţele sale trec, printr-un sistem de hornuri, în camera secundară de ardere. (…) Din exterior nu o să observaţi pe horn nimic, poate un abur în funcţie de atmosfera de afară, un abur ca la centrala termică de bloc. Nu se va simţi niciun miros. Foarte multă lume ne întreabă: văd că e gata, dar când puneţi hornul? De afară nu se vede horn, avem o tehnologie nepoluantă“, explică directorul Dunca.

Apoi se adună cenuşa într-o urnă şi e dată rudelor.

O incinerare costă circa 1.200 de lei şi nu include transportul spre crematoriu, nici ceremonia religioasă. Familia primeşte un certificat de incinerare, iar dacă doreşte să transporte urna în străinătate, crematoriul îi va da şi un certificat de conformitate, adică un document care îi va permite transportul peste hotare.

„Unde e hornul?“

Primarul comunei clujene Moldoveneşti, Ioan Mărginean (42 de ani) spune că, iniţial, a fost sceptic când a auzit de ideea celor doi oameni de afaceri.

„Nu ştiam ce înseamnă crematoriu. Au fost mai multe discuţii. Au fost la crematoriu din Szeged, am venti acasă, am făcut şedinţe săteşti, am explicat oamenilor. Acum toată lumea mă întreabă unde e hornul. Ei se gândeau la un horn ca la un furnal şi le-am explicat că sunt filtre speciale şi că nu e horn“, spune primarul Mărginean.

În comuna sa trăiesc circa 60% persoane de etnie maghiară care sunt de rit catolic, reformat sau unitarian. El recunoaşte că s-au făcut presiuni şi discuţii din partea reprezentanţilor Mitropoliei Clujului ca să nu se construiască acest crematoriu, dar nu vrea să le comenteze.

Omologul său din comuna Mihai Viteazu, Ioan Zeng (61 de ani), spune şi el că a avut reţineri când a auzit cuvântul „crematoriu“, dar şi că  „Obiceiurile vechi, în zonă, nu se schimbă foarte uşor, nici mentalitatea oamenilor. Greu se schimbă lumea“, afirmă Zeng. El a povestit că a înfiinţat două capele mortuare în satul Mihai Viteazu şi oamenii au zis că nu au nevoie deoarece „tot acasă“ o să se-nmormânteze. După abia un an, capelele erau pline.
„Ideea asta cu incinerarea va prinde mai târziu, peste vreo 10-20 de ani“, adaugă primarul din Mihai Viteazu.
Despre investiţie crede că e „una modernă, elegantă, de zilele noastre“ şi că se gândeşte serios dacă să-şi treacă în testament dorinţa de a fi incinerat.

Şi câţiva dintre vizitatorii de azi ai crematoriului spun că incinerarea e o opţiune, deşi nu s-au gândit să o aleagă. „Incinerarea este o opţiune individual şi nu trebuie nici impusă, nici eliminată. Au existat atâtea cazuri. Nu e nimic senzaţional. Incinerarea e pe profilul contemporaneităţii“, Gelu Teampău (36 de ani, foto dreapta), vizitator.

„Sigur vreau să fiu incinerat. Mi se pare o cale demnă de a părăsi această lume. Nu văd nimic aiurea sau înspăimântător în a fi incinerat“, susţine Mircea Dunca.

„În momentul în care vor exista 5 crematorii în Ardeal, vom desfiinţa Asociaţia Cremaţionistă Amurg. Înseamnă că ea şi-a atins scopul“, adaugă Marius Rotar.

Marius Rotar (stânga) şi Mircea Dunca (dreapta)

În România au fost incinerate circa 70.000 de persoane din 1928 şi până acum. Dintre acestea 53 au fost academicieni, 120 actori, 151 generali, 39 miniştrii, iar 243 profesori universitari. În cazul a peste 100 de situaţii, preoţii religioşi au oficiat cerenomii, deşi cultul ortodox interzice acest lucru şi pune egal între incinerare şi sinucidere.

Ce zic preoţii. Incinerarea, „cuptor al morţii“

„Trupul este locaş al sufletului, purtător al chipului lui Dumnezeu, prin urmare capabil de a se sfinţi. În creştinism, trupul devine „templu al Duhului Sfânt”, „mădular al lui Hristos”, deci părtaş la Slava Dumnezeirii.Pentru această valoare a sa, Arhanghelul Mihail s-a certat cu diavolul pentru trupul lui Moise (Iuda, cap. 1). De aceea, trupul nu poate fi ars,, căci arderea înseamnă devalorizare, desconsiderare, nimicire, dispariţie, evaporare în nicăieri şi în nimic, trimitere în neant (observaţi tendinţa incineratului de a fi risipit în vânt, pe apă, etc. ). Mai grosier vorbind, ţăranul român ardea gunoaiele de prin bătătură, nu bunurile cele mai de preţ din casă. Iar noi, creştinii, suntem prietenii şi casnicii lui Dumnezeu, cea mai de preţ creaţie a Sa“, spune preotul Eugen tănăsescu, blogger „Adevărul“, într-un articol publicat în ianuarie 2013.

„Incinerarea e comparată cu un cuptor al morţii din două sensuri, unul fizic, al arderii cadavrului, şi altul spiritual. Prin ardere se nimiceşte sufletul, are loc o ardere sufletească“, afirmă, în ziua inaugurării crematoriului clujean, Eugen Tănăsescu (foto dreapta).

 

 

Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, declară, pentru „Adevărul“ că biserica creştină în general, şi cea ortodoxă, în special, n-au fost de acord niciodată cu incinerarea defuncţilor.

Biserica Ortodoxă a şi interzis oficierea ceremoniei religioase pentru persoanele care sunt incinerate. Dacă e să mergem pe firul istoriei, vom spune că Biserica Ortodoxă Română a luat poziţie în mai multe rânduri împotriva incinerării. Pravila de la Govora, care apărea în anul 1641 spunea în glava 378: „Să nu se ardă trupurile!” .
În 1923 Asociaţia generală a clericilor se opunea construirii crematoriului din Bucureşti. În 1928 Sfântul Sinod hotăra: 1) preoţii să-i prevină pe credincioşi că, dacă cineva este incinerat, Biserica îi refuză orice serviciu religios; 2) înainte de a oficia slujba înmormântării, preoţii îi vor întreba pe membrii familiei în care cimitir va fi înmormântat defunctul; 3) celor care au fost incineraţi sau urmează să fie incineraţi li se va refuza slujba înmormântării.
În 1933, Sfântul Sinod a emis o Pastorală în care li se atrăgea preoţilor atenţia că, dacă vor oficia slujba înmormântării pentru cei ce urmează să fie incineraţi, vor fi deferiţi judecăţii Consistoriului disciplinar.
După 1989 Sfântul Sinod a mai abordat acest subiect, în legătură cu unii preoţi indisciplinaţi care oficiau servicii religioase la crematoriul „Cenuşa” din Bucureşti, rămânând pe poziţia hotărârilor amintite. Biserica are raţiunile ei atunci când e vorba de respingerea incinerării. Nu e vorba că Dumnezeu, la Parusie, nu-i va putea învia şi pe cei incineraţi.

1. Este vorba de a respecta cuvântul lui Dumnezeu: „pământ eşti şi în pământ te vei întoarce” (Facere 3, 19). Acest cuvânt al Sfintei Scripturi este preluat de slujba înmormântării şi de cea a parastasului. 2. Înmormântarea mărturiseşte atât stricăciunea, cât şi preamărirea şi învierea trupurilor. Incinerarea, promovată, în general de oameni nereligioşi, este o contramărturie pentru amândouă. Ar vrea să sugereze că nu este nici stricăciune a trupurilor, nici înviere a lor. 3. Ca şi grâul, trupurile sunt puse în pământ pentru a renaşte la o altă modalitate de existenţă. 4. Înmormântarea Domnului Hristos şi Învierea Sa din morţi au pentru creştini o valoare arhetipală“, afirmă prelatul.


Mai puteţi citi:

Arhitecţi, constructori de biserici, adepţi ai incinerării. „Mă întreb dacă preoţii care slujesc în bisericile proiectate de Traianescu nu simt uneori gustul cenuşii“

A crescut numărul incinerărilor după cazul Nicolaescu? „Opinia publică n-a simpatizat cu cauza cremaţiunii“

România anului 1900, model pentru cremaţioniştii sârbi. Acum, în secolul al XXI-lea, e invers

Autorul primei cărţi despre incinerare din România: „Nicio personalitate incinerată nu şi-a pierdut din respectul neamului românesc!“

Autorul primei cărţi despre incinerare cere public ca Biserica Ortodoxă să respecte dorinţa lui Sergiu Nicolaescu de a fi incinerat

S-a deschis prima casă funerară de incinerare din România. Oferă un produs nou: contractul funerar din timpul vieţii, plătibil în rate, cu consiliere pentru familie

citeste totul despre: