„Don Primar” din Bărăgan, cel mai gospodar edil. Eugen Cialîc, omul bun la toate: „Nu înţeleg ca oamenii din mahalale să plătească luxul de la centru!”

„Don Primar” din Bărăgan, cel mai gospodar edil. Eugen Cialîc, omul bun
 la toate: „Nu înţeleg ca oamenii din mahalale să plătească luxul de la centru!”

Aceasta este casa de pe strada Flacăra în care a locuit pirmarul Eugen Cialîc FOTo Arhivele Naţionale Călăraşi

Eugen Cialîc, omul care a condus Călăraşiul cu mână de fier timp de trei mandate, prieten al marelui istoric Nicolae Iorga, a transformat oraşul în capitala culturală a sud-estului României, a extins reţeaua electrică şi de canalizare, a pavat bulevarde, a construit o maternitate, o baie publică şi a dat în funcţiune o piaţă.

Ştiri pe aceeaşi temă



Impecabil pieptănat, elegant, Eugean Cialîc, devenit călărăşean prin adopţie, era cunoscut de toată lumea bună a Bucureştiului. Era neplisit din ministere, unde mergea personal să rezolve probleme orăşelului de pe malul Borcei ori prin redacţii şi cafenele.

În anul 1923, după terminarea Facultăţii de Drept, când a ales să profeseze ca avocat în oraşul de pe malul Borcei, Cialîc a devenit om al locului. Practic, de atunci, timp de 22 de ani, începe o carieră fulminantă în aproape toate domeniile la Călăraşi: cultural, artistic şi edilitar.„ Îşi câştigase renumele ca avocat pentru că ajunsese să pledeze, fără nicio o remuneraţie, în procesele celor săraci“, spune prof. Nicolae Ţiripan, directorul Arhivelor Călăraşi.

Dezvoltare uimitoare a urbei

Ca şi primar, în perioada iulie 1931-iunie 1932, septembrie 1938-octombrie 1940, septembrie 1941-noiembrie 1944, a reuşit o dezvoltare uimitoare a Călăraşiului. A dat în funcţiune o piaţă publică(Piaţa Mare de astăzi), a construit o maternitate, o baie publică, a pavat multe din străzile oraşului, a extins reţeaua electrică şi cea de canalizare, a amenajat bulevardul Gării. Şi astăzi este general-valabilă ideea enunţată de Eugen Cialîc, dar care nu şi-a găsit încă rezolvarea: „Nu înţeleg ca oamenii de la mahalale să plătească luxul celor de la centru de a avea străzi, trotuare, lumină şi apă. Vom cere tuturor sarcini egale, în schimb le vom asigura o dreaptă repartizare a foloaselor civilizaţiei“.

A susţinut şcoala şi sănătatea

De asemenea, a făcut sondaje pentru a aduce apă din subteran până la 170 de metri şi a luat măsuri de captare a apei găsită la 30 de metri în straturile de argilă şi nisip. Din bugetele sărace pe care le-a avut la dispoziţie a reuşit să dea bani şi pentru sănătate, învăţământ, ocrotiri sociale. A întocmit primul plan de dezvoltare a oraşului pe o perioadă de cinci ani, care însă n-a mai putut fi realizat din cauza schimbării regimului politic din România.

Prin redacţii, cafenele şi ministere

Iată cum îl descrie pe Eugen Cialîc, un om care l-a cunoscut, i-a fost prieten, dar şi colaborator apropiat: „Cred că a fost mucalitul Neagu Rădulescu, acela care l-a numit aşa(adică „primarul cultural”) pe dinamicul, generosul, inteligentul şi multilateralul „părinte” al oraşului Călăraşi-Ialomiţa şi în scurtă vreme omul acesta veşnic surâzător, întotdeauna gata să servească pe oricine îi cerea ajutorul, a schimbat porecla în renume şi nu cred că aş greşi afirmând că în anii 1930-1940 a existat un primar la fel ca el în toată România.

Făcea parte din acea categorie de oameni pe care numai privindu-i simţeai ca-i simpatizezi: înalt, voinic, cu obrazul rumen, ras la „sânge”, cu mustăcioara îngrijită, totdeauna impecabil pieptănat, cu părul dat pe spate, elegant, fără a fi ţipător, apărea la Bucureşti, circulând prin cafenele şi prin librării, prin redacţii şi ministere, simpatizat şi cunoscut de toţi, trata de „don primar” de aceia care îl cunoşteau mai puţin, şi de „dragă Cialîc” de aceia, mult mai numeroşi, care îi erau prieteni”, scrie Nicolae Ţiripan în lucrarea „Eugen Cialîc şi călărăşenii”.

Palatul oraşului, doar un vis

Dacă capitolul „acţiuni culturale” din ultimul său mandat ar fi fost pus în practică, ar fi transformat oraşul într-un centru de cultură. „Erau prevăzute: construcţia de şcoli primare, dezvoltarea celor existente şi construcţia de localuri pentru învăţământul comercial, profesional, combaterea analfabetismului, biblioteci de cartier la fiecare şcoală, întocmirea unei monografii a oraşului. Cel mai important punct îl reprezenta construirea unui Palat al oraşului, care urma să adăpostească bilbioteca publică, sală de conferinţe, spaţii culturale şi un muzeu regional al Bărăganului. Chiar dacă astăzi avem bibliotecă şi muzeu, Palatul este şi va rămâne pentru călărăşeni mulţi ani de acum înainte un vis frumos”, a precizat directorul Arhivelor.

Doar un bust

Astăzi, doar un bust amplasat în centrul oraşului al celui care a fost primar trei mandate în Călăraşi aminteşte de existenţa sa. Casa în care a locuit aproximativ un sfert de veac, nu mai există. „ Casa, situată în strada Flacără nr.111, a fost demolată, din păcate, în anul 2005. Eugen Cialîc a vândut locuinţa la data de 15 februarie 1972, iar cumpărătorii de atunci au înstrăinat-o, în urmă cu câţiva ani“, a precizat profesorul Ţiripan.

Autorităţile locale nu s-au arătat interesate pentru a conserva această mică parte de istorie a oraşului. În anul 2005, a fost montată pe peretele casei o placă de marmură care amintea de Eugen Cialîc. A rezistat doar 4 ani pentru că locuinţa a fost demolată, după ce fusese vândută.
 

Vă recomandăm şi:

Povestea alegerilor din anii interbelici, scăldate într-o baie de sânge. Cine a fost politicianul care s-a retras după tragedie

VIDEO Constantin Bursan, politicianul interbelic rămas în istoria Hunedoarei, a fost comemorat în faţa ctitoriilor sale

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: