Portret: Camelia Pascu din Brăila şi-a dedicat viaţa îngrijirii copiilor cu probleme

Lucrează de opt ani ca asistent social pentru organizaţia „Trebuie", crede că a fost făcută pentru această meserie şi nu s-ar despărţi pentru nimic în lume de copiii de care are grijă.

Profil
Născută: 30 august 1966, Brăila
Studii: Facultatea de Ştiinţe Administrative şi Comunicare, Universitatea „Constantin Brâncoveanu" Brăila
Ocupaţie: Asistent social
Familie: Căsătorită

A terminat Şcoala Postliceală „Louis Pasteur" de asistent medico - social, în anul 2002, iar în anul următor s-a angajat, prin concurs, la organizaţia „Trebuie", ca asistent social cu jumătate de normă.
„M-am angajat aici fiindcă mi-am dorit să-mi practic meseria de asistent social. Chiar dacă de cele mai multe ori depăşeam programul normal şi lucram mai mult, lucram cu plăcere şi nu am regretat nicio clipă că am rămas aici. Am cunoscut copiii, m-am ataşat de ei şi a început să-mi placă foarte mult ceea ce fac", ne-a povestit Camelia Pascu.

Dedicată total

În anul 2004 s-a angajat cu normă întreagă la „Trebuie", iar în 2006 a intrat la facultate.
„Chiar mi-am dorit să fac facultatea pe specializarea asistent social fiindcă acumulasem foarte multă experienţă la „Trebuie" şi ar fi fost păcat să nu fructific ceea ce învăţasem. Mi-am consolidat cunoştinţele teoretice fiindcă practic, deja învăţasem", ne-a spus interlocutoarea noastră.

În calitate de asistent social, Camelia Pascu se ocupă în cadrul Centrului de coordonarea activităţii, relaţia cu instituţiile, anchete sociale şi identificarea beneficiarilor.
„Prima atribuţie a mea este efectuarea de anchete sociale. Apoi mai fac un fel de consultanţă şi acompaniere, adică îndrum beneficiarul să-şi obţină drepturile", ne-a spus Camelia.

„Empatia este trăsătură de bază a asistentului social. Dacă nu o ai, nu reuşeşti să lucrezi în acest domeniu. Empatia şi toleranţa sunt caracteristicile de bază pentru această profesie", ne-a mai spus ea.

Pe parcursul celor opt ani de când lucrează pentru „Trebuie" s-a lovit de multe situaţii mai puţin plăcute, dar a reuşit întotdeauna să facă faţă cu succes.

Întrebări şi răspunsuri

Ce v-a motivat să rămâneţi, în toţi aceşti ani, la „Trebuie"?
Motivaţia este pur personală. M-am ataşat sufleteşte foarte mult de copiii cu care lucrez, m-am obişnuit cu atmosfera de aici. Chiar dacă de trei ani locuiesc în Galaţi şi fac naveta, lucrul acesta nu mă deranjează şi nu am de gând să plec de aici. Mă simt foarte legată de acest centru şi deocamdată, simt că locul meu este aici.
Tinerii sunt mai deschişi către persoanele cu dizabilităţi?
Din ce am observat eu, de doi - trei ani, tinerii care fac voluntariat au mai multă deschidere faţă de copiii de aici, sunt mult mai toleranţi şi înţelegători decât adulţii. Nu mai există bariere între ei şi copiii cu probleme.

Satisfacţii morale

„Am trecut şi prin greutăţi, copiii fiind cu handicap sever mai fac crize, dar am reuşit mereu să controlăm situaţia", povesteşte Camelia. Programul de recuperare şi integrare derulat în cadrul centrului chiar dă rezultate.
Camelia este de părere că ieşirile în comunitate sunt foarte benefice pentru copii. Cu cât ieşirile sunt mai dese, cu atât ei se comportă altfel cu cei din jur, percep altfel realitatea, crede ea.
Despre oamenii care manifestă reţinere faţă de copiii cu probleme nu are o părere deloc bună. Consideră că persoanele cu dizabilităţi trebuie tratate ca persoane normale.
„Dumnezeu ne-a dat darul de a iubi pe toată din jurul nostru, nu cu selecţie. Dacă la început nu gândeam chiar aşa, acum, după ce i-am cunoscut pe copii, am văzut ce fel sunt şi merită încredere. Îmi amintesc acum opt ani când am intrat pe uşă, prima reacţie nu a fost de teamă, cum simt alţii, ci mai degrabă de milă, compătimire", ne-a mai spus interlocutoarea noastră.

Ce-i place
Îmi plac foarte mult copiii. Copiii de aici compensează lipsa de acasă, chiar dacă sunt cu probleme. Îmi place tot ce ţine de suflet, natura şi animalele, excursiile, plimbările în aer liber. Îmi place să ascult muzică, mai ales muzică romantică deoarece sunt o fire mai sensibilă.
Ce nu-i place
Detest violenţa şi lucrurile dure, în general. Nu-mi place lipsa de educaţie a unora, ignoranţa de care pot da dovadă câteodată unii oameni. Mentalitatea unor persoane vizavi de copiii şi tinerii cu probleme este cumplită şi chiar mă afectează destul de grav de cele mai multe ori.