Fetiţa înfiată din România anilor '90 care-şi caută acum cu îndârjire părinţii: „Mama a plecat din spital fără mine“

Copiii români adoptaţi în străinătate în anii 90 îşi caută familiile naturale. Mulţi dintre ei nu deţin informaţii despre originile lor. Lansează apeluri de căutare a familiilor biologice prin intermediul comunităţii virtuale „The never forgotten Romanian children“.

Peste 300 de copii români adoptaţi în străinătate în anii 90  şi-au găsit familiile prin intermediul paginii de Facebook ” The never forgotten Romanian children”.

Comunitatea virtuală a fost înfiinţată în urmă cu  doi ani şi jumătate de Ileana Cunniffe Băiescu (39 de ani), o româncă stabilită în Irlanda, care la rândul ei îşi căuta fratele pe care nu îl mai văzuse de 25 de ani. În doi şi jumătate ani, pe pagina comunităţii ”The never forgotten Romanian children” au venit aproximativ 1.000 de solicitări din partea copiilor adoptaţi care îşi caută familiile, dar şi din partea părinţilor şi rudelor care sunt în căutarea lor. 

”Aproximativ 1.000 de persoane ne-au solicitat. 600 au fost cazuri de copii care îşi caută familiile.  Restul sunt rudele, părinţii copiilor adoptaţi care vor să dea de urma acestora. De la lansarea comunităţii în ianuarie 2015 şi până în prezent, peste 330 de copii şi au găsit familiile.  Comunitatea se ocupă numai  de cazurile copiilor care solicită ajutor în găsirea familiei şi toate căutările au loc în ţară. Nu putem răspunde solicitărilor venite din partea rudelor care îşi caută copii în străinătate pentru că aceştia ar fi imposibil de găsit. Aceşti copii având acum o nouă origine  ar putea fi oriunde în lume.  Nici noi, nici familiile lor naturale nu avem dreptul de a interveni în vieţile lor. Tot ce putem face în acest caz este să reţinem informaţiile familiilor şi dacă vreodată copii acestora vor ajunge la noi, îi vom pune în legătură”, explică creatoarea comunităţii.

Majoritatea cazurilor rezolvate de comunitatea ”The never forgotten Romanian children” au fost soluţionate cu ajutorul internetului sau a presei. Cu datele furnizate de copiii aflaţi în căutarea părinţilor, voluntarii comunităţii” The never forgotten Romanian children” au făcut adevărate minuni, reunind familii despărţite de decenii.  

Copii fără origine

Nu toate solicitările venite pe pagina comunităţii  au şanse  de soluţionare. Cele mai grele cazuri sunt cele ale copiilor fără origine, cei care nu ştiu aproape nimic despre familiile lor naturale.

”Sunt cazurile în care mamele  au abandonat copii în maternitate după naştere şi au dat nume false. Identitatea acestora nu este cunoscută nici de autorităţile locale. Reiese din actele de adopţie că mamele au dat declaraţii false. Sunt copii care de ani de zile încearcă să îşi afle originile. Nu ştiu de unde să înceapă”, explică Ileana Cunniffe Băiescu.

Fiecare caz diferă. Dacă unii dintre cei care îşi caută părinţii ştiu măcar ziua de naştere, alţii se întreabă dacă măcar aceasta este reală . Este o continuă luptă pentru a găsi chiar şi cea mai mică informaţie care ar putea duce la cunoaşterea mamei.

Mediatizarea , singura soluţie

În cazul copiilor fără origini, în care nici autorităţile române nu cunosc identitatea mamei, singura speranţă de a găsi vreodată răspunsurile dorite este mediatizarea fiecărei caz în parte, până când cineva va identifica familia. ”Căutarea familiei, în cazurile în care nu se deţine niciun fel de informaţie este ca şi cum am căuta acul în carul cu fân. Totuşi copiii nu vor să renunţe şi nu pot accepta faptul că niciodată nu vor afla cine le-a dat viaţă. Singura soluţie este mediatizarea fiecărui caz în parte. Poate cineva se uită la fotografiile lor şi îi recunoaşte, poate cineva face legătura”, mai spune Ileana Cunniffe Băiescu. 

Cazuri fără origine

”M-am născut în Craiova, judeţul Dolj, România pe data de 18 Martie 1988, în Spitalul Municipal Nr. 1 De foarte mulţi ani sunt în căutarea familiei mele. Am foarte multe documente de la adopţia mea, cu toate acestea, nu m-au ajutat încă să îmi găsesc rădăcinile, trecutul, familia... Se pare că la naşterea mea, mama a declarat un nume fals: Iovan, după care m-a abandonat. Toate aceste informaţii au fost confirmate de autorităţile române. Numele meu a fost IOVAN SIMONA. Am fost adoptată de către un tată irlandez şi mama englezoaică, cea mai bună şi iubitoare familie. Mama mea biologică a dat declaraţie falsă, cum că s-ar fi numit Iovan Iulia, în vȃrstă de 26 de ani, căsătorită cu Iovan Emil în vȃrstă de 27 de ani, cu domiciliul pe Strada Banatului, Craiova. A stat cu mine in spital până pe data de 1 aprilie, după care a plecat fară mine. A fost căutată de către poliţia locală şi de către spital, dar niciodată nu a fost identificată sau gasită. Pe 21 aprilie am fost transferată din maternitate în spitalul de copii, unde am locuit un an, după care m-au mutat în Orfelinatul din Craiova. Într-un final în decembrie 1990 am ajuns acasă în Irlanda”. Acesta este anunţul unei tinere care astăzi trăieşte în Irlanda şi vrea să dea de urma părinţilor naturali.

PAMELA, născută în Suceava în 1993, îşi caută şi ea părinţii. Cazul ei intră tot la categoria ”fără origini” pentru că nu cunoaşte date despre familia naturală. S-a născut pe 25 august şi nu are niciun document care să ofere date despre familia din România . ” Ştiu că demersul meu privind găsirea familiei este emoţionant, dar şi temător. Dacă cineva poate să îmi ofere informaţii despre familia mea, îl rog să o facă. Nu ştiu de ce am fost dată spre adopţie, dar ştiu că îmi iubesc mama şi îmi doresc foarte tare să o întâlnesc pe ea şi întrega familie. Apreciez din suflet orice informaţie primită”, spune Pamela în anunţul postat pe pagina comunităţii.

MARIAN DESELNICU este un alt tânăr care vrea să afle adevărul despre familia sa. S-a născut pe 12 iunie 1995 la Craiova şi a fost adoptat în Canada. ”Nu suntem siguri că acesta este numele meu adevărat sau dacă spitalul mi l-a dat, tot ce ştiu este că sunt al 3-lea copil, iar mama a stat cu mine 3 zile în spital, înainte să mă părăsească acolo. Sunt în căutarea familiei biologice. Din documentele de adopţie ştiu că am fost abandonat în maternitatea Spitalului Clinic nr. 1 din Craiova, părinţii nefiind identificaţi, deci necunoscuţi. Tot în acelaşi an am fost internat în Leagănul de copiii din Craiova, de unde am fost adoptat de către minunata mea familie din Canada. Vă rog să mă ajutaţi în această căutare. Ştiu că pare o misiune imposibilă găsirea părinţilor şi a familiei mele biologice, dar am speranţa că s-ar putea întâmpla cu ajutorul cititorilor dumneavoastră. Mulţumesc foarte mult!”, spune Marian.

Tânărul adoptat în Canada a venit anul acesta în România, la Craiova. A vrut să se simtă aproape sufleteşte de originea sa, chiar dacă nu cunoaşte  familia  naturală. S-a simţit ca acasă şi a avut parte de o primire deosebită în Craiova din partea unui grup de voluntari organizat de Ileana Cunniffe Băiescu.

COMAN ANCA MARIA, născută la Craiova la data de 10 iulie 1997 este un alt caz ”fără origini”. A fost adoptată la vârsta de doi ani în Los Angeles California. Tot ce ştie despre familia naturală este numele de familie Coman. În ciuda eforturilor depuse de comunitatea virtuală ”The never forgotten Romanian children” până acum nu s-a aflat nimic despre origine sa.  ” Singura concluzie la care am ajuns este că numele Coman , dat la naştere, este unul fals şi foarte probabil a fost dat cu scopul de a înregistra naşterea şi de a se putea face adopţia ei. Anca a împlinit recent 20 de ani şi de ziua ei ne-a contactat reamintindu-ne cât de mult îşi doreşte să-şi găsească familia”, mai explică Ileana Cunniffe Băiescu.

O altă tânără din Craiova născută la data de 14.04.1996 şi adoptată în California SUA îşi caută familia. Nu cunoaste numele părinţilor, dar stie că au numit-o la nastere,  NIŢU AMALIA. Tânăra ţine în permanenţă legătura cu comunitate virtuală şi periodic solicită veşti despre familia sa. Chiar dacă, până în prezent, nu a primit nicio informaţie despre familia naturală, nu renunţă la visul de a-i întâlni pe cei care i-au dat viaţă.

”Numele meu este RODICA şi îmi caut familia naturală. Am fost adoptată la Târgu Mureş, la vârsta de 3 ani, în 1997, în County Cork, Irlanda. Nu există documente legate de naşterea şi adopţia mea. Numele de familie înainte de a fi adoptată este FURESZES”, spune o altă tânără care îşi caută părinţii prin intermediul comunităţii. Rodica  deţine documente de la orfelinat cu informaţii medicale şi are un certificat de naştere românesc în care nu apare numele părinţilor. Voluntarii din Târgu Mureş au mers la maternitate şi au descoperit că data de naştere trecută în certificat nu figurează în arhive. Rodica cunoaşte foarte mulţi copii adoptaţi din România, care astăzi trăiesc în Irlanda, şi care şi-au găsit familiile naturale, majoritatea prin intermediul acestei comunităţi. Speră ca într-o zi şi ea să poată împărtăşi sentimentele de regăsire a familiei cu prietenii ei.

Munca de voluntariat

Toată munca Ilenei Cunniffe Băiescu înseamnă voluntariat. Creatoarea comunităţii prin intermediul căreia sute de copii daţi spre adopţie şi-au regăsit părinţii este ajutată acum de alţi trei voluntari ( Daniela Livadariu, o româncă originară din Botoşani care trăieşte în Italia, Toma Anton Ionel din Bacău şi Maritha Konstanse Mæland, născută în România şi adoptată în Norvegia) şi un grup de translatori.   Cu toţii depun un mare efort pentru a ajuta cât mai mulţi copii adoptaţi să-şi găsească rădăcinile româneşti. ”Fiecare caz rezolvat ne aduce o imensă satisfacţie sufletească şi sperăm ca toţi copiii care ne-au contactat să cunoască bucuria revederii cu familiile naturale” mai spune Ileana.

Munca Ilenei şi a celorlalţi voluntari nu se rezumă doar la găsirea familiilor prin intermediul mediului virtual. Comunitatea se ocupă şi de înlesnirea comunicării şi întâlnirilor dintre părinţii din România şi copiii din diferite părţi ale globului. 35-40% dintre tinerii cărora românca le-a găsit familiile au venit până acum,  în România pentru a-i cunoaşte pe părinţi. Cele mai recente vizite în ţară la familiile biologice au fost în judeţele Teleorman, Giurgiu, Olt, Buzău, Bucureşti, Constanţa şi Călăraşi.

”Oamenii judecă fără să cunoască realitatea”

Nu toţi cei care ajung pe pagina comunităţii ”The never forgotten Romanian children” înţeleg fenomenul căutărilor. Creatoarea comunităţii mărturiseşte că a întâlnit deseori comentarii din partea unor utilizatori care fie judecă părinţii care şi-au dat copiii spre adopţie, fie nu înţeleg rostul căutărilor copiilor. ” Oamenii judecă părinţii şi de ce şi-au dat copiii spre adopţie. Alţii comentează împotriva copiilor pentru că nu le înţeleg demersurile. Cei care critică nu înţeleg prin ce trec aceşti copii. Nu cunosc nici motivele care i-au îndemnat pe părinţi să-şi dea copiii spre adopţie. Niciodată aceşti oameni nu vor înţelege prin ce au trecut familiile în acea perioadă. În anii 90, imediat după Revoluţie, în România, foarte multe familii cu mulţi copii au dus o viaţă plină de neajunsuri, iar autorităţile nu le-au oferit sprijinul necesar. Fiecare în parte a avut propriile motive  în a lua aceste decizii. Pentru copiii adoptaţi este foarte important să-şi cunoască originile, pentru a şti cine sunt ei cu adevărat. Oamenii deseori judecă fără să cunoască realitatea. Este important să ne unim acum, să judecăm mai puţin şi să ajutăm mai mult. Mulţumim tuturor pentru sprijin.”, spune Ileana Cunniffe Băiescu.

Statistici

Statisticile arată că, numai în perioada 1994-1999, peste 10.500 de copii români au ajuns la familii adoptive din străinătate. Neoficial, numărul copiiilor români daţi spre adopţie în anii `90 este mult mai mare şi greu de stabilit. Pentru străini, România anilor `90 a fost o adevărată piaţă de copii şi multe dintre adopţii s-au făcut fără a fi înregistrate în documentele oficiale. Comunitatea ”Never forgotten Romanian children” numără în prezent aproape 12.000 de membri. ”Cu cât numărul membrilor comunităţii noastre creşte, cu atât cresc şi şansele de a ajuta cât mai mulţi copii care ne solicită în găsirea familiilor naturale”, mai spune Ileana Cunniffe Băiescu.