INTERVIU Augustin Lazăr, procuror general: „A apărut o nouă tipologie de hoţi: purtători ai sindromului Indiana Jones”
0Campania „România infractorilor necunoscuţi“ continuă cu un interviu cu procurorul general al României, Augustin Lazăr, care vorbeşte despre cazurile cu autor nescunoscut (AN), dar şi despre alte probleme, cum ar fi vânătorii de comori dependenţi de căutarea în siturile arheologice cu ajutorul detectoarelor de metale.
„Adevărul“: Reprezintă o problemă în România numărul dosarelor cu autor necunoscut?
Augustin Lazăr: În interesul apărării valorilor sociale importante pentru societate şi, în egală măsură, ocrotite de lege, organele de urmărire penală au ca scop al activităţii constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni, astfel ca orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie identificată şi pedepsită potrivit vinovăţiei sale. Procesul penal contribuie astfel la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor şi libertăţilor acesteia, la prevenirea infracţiunilor, precum şi la educarea cetăţenilor în spiritul respectării legilor. Dar, şi în România, ca peste tot în lume, după comiterea infracţiunilor, autorii nu întotdeauna sunt imediat identificaţi. În unele situaţii, aceştia sunt descoperiţi după trecerea unei perioade de timp, mai lungă sau mai scurtă. Dar, de regulă, după comiterea unei fapte penale, autorii sunt identificaţi şi traşi la răspundere penală.
Organele de urmărire penală au în permanenţă, drept obiectiv prioritar, ca orice persoană care a comis o infracţiune să fie trasă la răspundere penală şi să se recupereze prejudiciul produs prin acea infracţiune. Spre exemplu, autorii infracţiunilor de furt calificat asupra unor bunuri arheologice din situl monument istoric Sarmizegetusa Regia au fost descoperiţi, cu toate măsurile de secretizare luate de aceştia, după cinci ani de la însuşirea tezaurelor arheologice şi au fost sancţionaţi cu pedepse cumulate de 45 ani închisoare, cu executare, după un proces penal dificil, în trei grade de jurisdicţie, care a durat 9 ani. Astfel, nu se poate spune că în România problema dosarelor cu autor necunoscut este mai accentuată decât în alte state.
Există în parchetele judeţene şi locale compartimente specializate, procurori care să se ocupe doar de aceste dosare cu autor necunoscut?
În cazul infracţiunilor contra vieţii şi integrităţii corporale, toate cauzele cu autori necunoscuţi sunt instrumentate de procurori specializaţi, respectiv procurori criminalişti, care recurg la metode ştiinţifice de investigare, precum şi la reguli tactice specifice de efectuare a unor acte procesual penale în astfel de cauze. Ei îşi desfăşoară activitatea în parchetele de pe lângă tribunale, iar în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie există biroul specializat din cadrul Secţiei de urmărire penală şi criminalistică. Aceast birou instrumentează cauze complexe, având ca obiect infracţiuni contra vieţii, adeseori preluate din teritoriu. În celelalte parchete, fiecare procuror are în lucru atât dosare cu autori cunoscuţi, cât şi dosare cu autori necunoscuţi.
Ce le îngreunează munca procurorilor în aceste dosare?
Cu excepţia volumului de activitate, nu există cauze anume care să îngreuneze munca procurorilor în dosarele cu autori nedescoperiţi. În toate aceste dosare, procurorul coordonează activitatea desfăşurată de organele de poliţie sau efectuează el însuşi urmărirea penală în dosarele având ca obiect infractiuni contra vieţii. Există anumite circumstanţe care, uneori, fac dificilă descoperirea autorilor: măsurile de precauţie luate de aceştia pentru a nu fi descoperiţi; lipsa cooperării unor martori oculari, care nu doresc să fie chemaţi de organele judiciare; calitatea slabă a unor înregistrări video pe care apar autorii la locul faptei; distrugerea urmelor rămase prin incendiere; factori meteorologici, etc. De exemplu, făptuitori itineranţi din ţările vecine au comis infracţiuni în serie împotriva unor instituţii bancare din România şi, cu toate că apăreau în înregistrările video, au trecut mai mulţi ani de muncă până la identificarea, prinderea şi tragerea la răspundere penală.
Ce dotări le lipsesc anchetatorilor pentru a-şi putea eficientiza munca în aceste dosare cu autor necunoscut?
Astfel cum observăm, trăim într-o lume foarte dinamică, într-o evoluţie accelerată, motiv pentru care organele judiciare se străduiesc să ţină pasul cu noile tehnologii, pentru aplicarea acestora în activitatea de urmărire penală. Sunt utilizate cele mai moderne mijloace de investigare în cazurile diverselor tipuri de infracţiuni. Procurorii răspund astfel proactiv tuturor provocărilor, fiind într-o continuă actualizare ca dotare şi pregătire profesională. Evoluţia tehnicii a generat şi evoluţia ca modus operandi în cazurile tuturor tipurilor de infracţiuni, dar în special în ceea ce priveşte infractiunile comise prin sisteme informatice şi mijloace de plată electronice, care presupun cunoştinţe relevante în acest domeniu.
De ce fel de investiţii ar fi nevoie?
Desigur că toţi anchetatorii îşi doresc mijloace cât mai moderne pentru eficientizarea muncii în activitatea de urmărire penală. Dar nici ingeniozitatea infractorilor nu s-a epuizat. Fiecare mod de operare clarificat de autorităţi, devenit vulnerabil la descoperire, este depăşit de un nou mod de operare utilizat de infractori, situaţie care reprezintă un nou test de inteligenţă profesională pentru organele de aplicare a legii. În acest moment, institutele naţionale de criminalistică - ale Ministerului Justiţiei şi Ministerului Afacerilor Interne - au dotări printre cele mai avansate, care sunt folosite pentru depistarea autorilor infracţiunilor. Astfel, sunt examinate pentru identificare: urme ADN, papilare, fire de păr, urme ale tragerilor cu armele de foc etc. Un cetăţean român, spre exemplu, a fost identificat de autorităţile române ca autor al unui omor comis în anul 1999, în Serbia, după 10 ani. A fost condamnat, în anul 2014, la 18 ani închisoare, instanţa română dispunând şi prelevarea de probe biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare. Pentru descoperirea infractorilor, pe parcursul unor perioade îndelungate, este necesară o muncă susţinută şi motivată din partea profesioniştilor domeniului. De altfel, această muncă meticuloasă şi de durată, nu se poate realiza fără puternice resurse motivaţionale interne.
Există o tipologie a infractorilor în aceste dosare cu autori necunoscuţi?
Cunoaşterea tipologiei infractorilor presupune, desigur, o sistematică examinare a aspectelor generale si speciale ale persoanei infractorului, ce ţin în principal de mediul din care provin, de trăsăturile şi profilul psiho-fiziologic, de sistemul modus operandi, etc. În practica organelor judiciare apar diferite tipologii criminale cum ar fi: escroci, infractori violenţi, infractori de ocazie, infractori de obicei, infractori recidivişti, etc. O nouă tipologie, inedită, a apărut relativ recent: hoţii de tezaure din siturile arheologice, clasate monument istoric, zişi şi „vânători de comori“, adeseori purtători ai sindromului psihologic „Indiana Jones“, o formă a dependenţei obsesive în căutarea de comori, utilizând detectorul de metale. Infractorii folosesc diverse mijloace pentru a evita identificarea: mănuşi, cagule, echipamente de detecţie sofisticate, îşi declină identităţi false, folosesc documente false sau persoane interpuse. În cauzele rămase cu autori neidentificaţi infractorii vădesc anumite abilităţi în ştergerea urmelor infracţiunii, reuşesc să se sustragă urmaririi penale, fiind de multe ori identificaţi pe teritoriul unor state străine şi deferiţi justiţiei. În anumite cazuri, anunţate periodic în media, autorii sunt identificaţi chiar după perioade mari de timp, spre exemplu în infracţiuni grave, cum ar fi infracţiunile contra vieţii.
Care este infracţiunea pe care, la nivel de parchete judeţene/locale, se înregistrează cel mai mare număr de dosare cu autor necunoscut? Care este numărul total al acestor dosare?
Infracţiunea cu cei mai mulţi autori rămaşi neidentificaţi este cea de furt. Numărul total al acestor cauze, la nivel naţional, este de 446.819. Trebuie să precizăm însă că, în foarte multe cauze, obiectul dosarului îl reprezintă furturile mărunte privind sustragerea de bunuri şi păsări din gospodărie, produse de pe câmp, a unor obiecte personale de valoare relativ redusă. În multe situaţii, furturile sunt comise în condiţiile favorabile create de persoanele vătămate. Acestea sunt luate ca provocări şi oportunităţi de către autorii faptelor, adeseori aflaţi sub influenţa alcoolului: uşi neasigurate, bunuri personale, păsări şi animale lăsate nesupravegheate, autoturisme lăsate cu cheile în contact.
În condiţiile liberei circulaţii a persoanelor, bunurilor şi serviciilor în UE, furturile de portmonee, documente, bagaje, obiecte personale reprezintă un volum mare de activităţi ale autorităţilor la nivel european. Adeseori se pune problema cheltuielilor judiciare care trebuie avansate de bugetele statelor respective şi care depăşesc frecvent prejudiciul adus persoanei vătămate. Principiul oportunităţii unei asemenea anchete este frecvent invocat, cu ocazia analizei acestor dosare, în raport cu interesul scăzut vădit de persoanele vătămate în supravegherea propriilor bunuri. Managementul judiciar responsabil presupune dirijarea resurselor bugetare, limitate, puse la dispoziţie de contribuabili, spre instrumentarea cauzelor de mare interes pentru societate: infracţiuni care afectează bugetul naţional, infracţiuni de corupţie, de violenţă, siguranţa naţională, terorism.
Care este numărul mediu de dosare cu autor necunoscut la care lucrează un procuror din România?
Examinând statisticile, putem evalua că numărul mediul de dosare cu autor necunoscut este de 237 cauze per procuror, desigur nu toate complexe, multe mărunte, dar necesitând un volum de muncă semnificativ pentru descoperirea autorilor.
Care este cel mai vechi caz cu autor necunoscut aflat în evidenţa parchetelor din ţară? În ce an şi în ce împrejurări s-a comis fapta?
Cel mai vechi caz cu autor necunoscut aflat, în prezent, în evidenţa parchetelor este dosarul înregistrat la Parchetul Militar Bucureşti, având ca obiect cercetarea circumstanţelor şi identificarea autorului în legătură cu decesul, prin împuşcare, la data de 25.09.1991, în Piaţa Victoriei, a lui F. A. şi C. A., în contextul evenimentelor din Bucureşti cunoscute generic drept ”Mineriada din septembrie 1991”. În ultima perioadă s-au efectuat progrese semnificative în completarea urmăririi penale, progrese care vor permite identificarea autorului.
Care este cel mai nou caz cu autor necunoscut?
Trebuie subliniat faptul că în mod frecvent se comit infracţiuni de furt în care autorul nu este depistat imediat după comiterea faptei. Astfel, la data când au fost efectuate verificări, la mai multe unităţi de parchet din ţară s-au înregistrat astfel de cauze. Spre exemplu: Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 6, Sector 5, Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria, Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Mureş.
Care este dosarul rămas cu autor necunoscut, în ţară, în care sunt înregistrate cele mai multe victime?
Dosarul cu autor necunoscut având cele mai multe victime este înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în care se efectuează cercetări cu privire la o sesizare colectivă semnată de 27 de persoane care reclamă că în perioada 2009-2015 li s-au sustras din anexele gospodăreşti, aflate într-o zonă limitrofă a oraşului, păsări şi diferite bunuri personale. Cel mai vechi caz cu autor necunoscut este înregistrat la Parchetul Militar Bucureşti, având ca obiect identificarea autorului în legătură cu decesul lui F. A. şi C. A., în contextul Mineriadei din septembrie 1991.
Cât de des sunt verificate aceste dosare rămase cu autor necunoscut?
Dosarele cu autori necunoscuţi sunt în atenţia fiecărui prim-procuror, care include în programele de activitate semestriale şi anuale ale parchetelor activităţi privind analiza cauzelor cu autori neidentificaţi. De asemenea, verificări de acelaşi gen se efectuează şi de către procurorii inspectori cu ocazia controalelor efectuate la unităţile de parchet.
Există cadru legal care să permită luarea de măsuri, în cazul în care o perioadă mai lungă de timp nu sunt efectuate niciun fel de acte de cercetare? Ce fel de măsuri?
Inspecţia judiciară are cadrul legal care permite luarea de măsuri specifice la verificarea cauzelor, atunci când acestea se impun. Aceste măsuri sunt evaluate, de regulă, în contextul managerial de ansamblu al unităţii de parchet privind capacitatea managerială de a soluţiona întregul volum de activitate. Una dintre priorităţile Procurorului general, în cadrul programului de management al Ministerului Public, este şi analiza periodică a cauzelor cu autori neidentificaţi. În acest sens, se acordă o importanţă deosebită monitorizării în special a cauzelor având ca obiect infracţiunile contra vieţii persoanei. Aceste cauze sunt în atenţia permanentă a procurorilor criminalişti de la nivelul parchetelor de pe lângă tribunale, care le analizează periodic împreună cu ofiţerii specializaţi, în vederea evaluării aspectelor noi, a coordonării şi impulsionării investigaţiilor.
De exemplu, în urma evaluărilor efectuate succesiv, după ani de muncă, în primăvara anului 2016, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a ajuns la identificare şi a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale pentru săvârşirea infracţiunii de omor, împotriva unei persoane suspectate ca fiind autorul unei fapte contra vieţii comise în anul 1998, faţă de care s-au luat ulterior măsuri preventive. Recent, în luna septembrie, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a organizat reuniunea anuală la nivel naţional a procurorilor criminalişti şi a ofiţerilor de politie din structura specializată, având ca obiect analiza şi schimbul de bune practici în domeniu. Cu această ocazie au fost prezentate şi reanalizate cele mai importante cauze aflate pe rolul parchetelor, având ca obiect infracţiuni contra vieţii persoanei. S-au luat apoi măsuri adecvate pentru continuarea investigaţiilor în vederea identificării autorilor, utilizând mijloacele ştiinţifice avansate în domeniu.
Care este stadiul instrumentării dosarului privind Revoluţia?
Procurorii Secţiei Parchetelor Militare au dispus, prin ordonanţa din 1 noiembrie 2016, în cauza cunoscută generic sub denumirea „Dosarul Revoluţiei“, extinderea urmăririi penale, in rem, sub aspectul infracţiunii contra umanităţii prevăzută de articolul 439 din Codul penal. Cercetările au fost reluate cu privire la toate faptele care au format obiectul dosarului în discuţie, inclusiv cu privire la faptele comise după data de 22 decembrie 1989 pe întreg teritoriul ţării, conform dispoziţiilor reţinute în încheierea de confirmare a redeschiderii urmăririi penale în cauză.
Şi stadiul instrumentării dosarului privind Mineriada?
În dosarul cunoscut sub denumirea „Mineriada 13 – 15 iunie 1990“, instrumentat tot de Secţia Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, redeschis în anul 2015, urmărirea este mai avansată. S-au efectuat şi sunt în curs de derulare mai multe acte procedurale, în special audieri de suspecţi, a unui număr important de persoane vătămate, părţi civile şi succesori ai acestora, precum şi a numeroşi martori. În acest dosar, s-a continuat analiza unui însemnat volum de material probator administrat în cauză, în vederea completării acestuia, fiind verificate atent apărările suspecţilor şi derulate o serie de activităţi specifice. În ambele dosare, cercetările continuă într-un ritm susţinut şi constant, în conformitate cu planurile de anchetă. De asemenea, procurori militari ai Secţiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au dispus, prin ordonanţa din data de 23 decembrie 2016, punerea în mişcare a acţiunii penale, sub aspectul săvârşirii de infracţiuni contra umanităţii, faţă de inculpaţii Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Nicolae Dumitru, Virgil Măgureanu şi Mugurel Cristian Florescu.
CV/ Cine este Augustin Lazăr
Augustin Lazăr s-a născut în comuna Rădeşti din judeţul Alba. Are 60 de ani şi conduce Parchetul General din 28 aprilie 2016. Este profesor universitar la Universitatea „1 Decembrie 1918“ Alba Iulia. A urmat cursurile Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca şi are o experienţă de 34 de ani în funcţia de procuror, din care 18 ani în posturi de conducere. Din 2004 este doctor în drept al Universităţii din Cluj-Napoca, unde a publicat teza de doctorat cu titlul „Investigarea infracţiunilor în mediul afacerilor“. În 2001 a urmat un stagiu de pregătire în domeniul managementului judiciar la Departamentul de Justiţie al SUA, în Washington. Lazăr este procuror din 1982 şi, înainte de a ajunge la conducerea Ministerului Public, a fost timp de trei ani procuror-şef al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia. În perioada martie 2001 - decembrie 2012 a fost procuror general adjunct la aceeaşi instituţie. De asemenea, între 1998 şi 2001, Augustin Lazăr a fost şeful Secţiei a II-a de urmărire penală şi criminalistică din Parchetul General, fiind considerat unul dintre fondatorii DNA şi DIICOT.
Se încarcă comentariile...
