Incendiu în clubul Colectiv. Reacţiile care au făcut diferenţa între viaţă şi moarte: „Într-un loc public, oamenii se aşteaptă să existe proceduri pentru situaţii periculoase“

În timpul incendiilor de proporţii, cum a fost şi cel izbucnit în clubul Colectiv din Bucureşti, oamenii reacţionează adesea în moduri care transformă astfel de accidente în adevărate tragedii, cu zeci de morţi şi sute de răniţi. Psihologii au explicat pentru Adevărul care sunt acele reacţii care fac adesea diferenţa dintre viaţă şi moarte.

Incendiile grave, de proporţii, soldate cu zeci de morţi şi sute de răniţi, similare cu ce s-a petrecut în clubul Colectiv din Capitală, au dus la realizarea a nenumărate cercetări pentru a se identifica acele comportamente care duc în astfel de situaţii la deznodăminte tragice, care ar putea fi evitate prin regândirea sistemelor de evacuare de urgenţă în funcţie de reacţia oamenilor.

Astfel de cercetări au fost desfăşurate inclusiv după atacul terorist de la World Trade Center, din 11 septembrie 2001, când sute de oameni au murit în incendiile care au izbucnit, dar şi prin observaţiile făcute pe baza înregistrărilor video din timpul desfăşurării unor incendii, pe baza mărturiilor supravieţuitorilor unor incendii de anvergură, dar şi a simulărilor în caz de incendii de proporţii. 

Concluziile a zeci de studii desfăşurate pe reacţiile oamenilor în timpul incendiilor au fost analizate de Asociaţia Americană de Psihologie, iar rezultatele au dus la conturarea unor recomandări în funcţie de care ar trebui proiectate clădirile pe viitor şi regândite sistemele de evacuare de urgenţă în caz de incendii. În urma studiilor s-a identificat o serie de comportamente cu potenţial mortal pe care oamenii le au în timpul incendiilor, reacţii care se regăsesc şi în cazul incendiului din clubul Colectiv din Bucureşti.

Norman Groner, un psiholog american care studiază încă din anii ’80 comportamentul uman în timpul incendiilor, confirmă că există în mod cert un tipar al reacţiilor care joacă un rol nefast în timpul unor incidente de acest gen, ducând la creşterea numărului de morţi şi de răniţi.

Starea de negare a pericolului şi factorii care amână timpul de reacţie

Primul lucru pe care suntem tentaţi să-l credem atunci când vorbim despre incendii este că oamenii ies imediat dintr-o clădire atunci când aud alarma de incendiu, li se spune sau văd că a izbucnit un incendiu. Lucrurile nu stau însă aşa, după cum explică psihologul Norman Groner. 

Pornirea naturală a omului este să definească şi să încerce să evalueze o situaţie înainte de acţiona în vreun fel. Aşa că în loc să iasă imediat dintr-o clădire, oamenii aşteaptă să vadă şi alte indicii care ar putea să le arate că trebuie să iasă imediat din încăpere, cum ar fi îndemnul unei persoane care să anunţe că evacuarea este necesară, miros de fum, flăcări etc. Omul încearcă să vadă dacă este cu adevărat nevoie să ia măsuri urgente sau dacă situaţia nu este atât de gravă. Se poate spune că în astfel de situaţii oamenii se dovedesc mult prea deştepţi sau raţionali pentru propriul lor bine.

Psihologul Keren Rosner subliniază că acest comportament este firesc şi că s-a evidenţiat şi în cazul incendiului tragic din club Colectiv, unde oamenii nu s-au alarmat de la bun început, deşi semnele incendiului au fost evidente imediat:

Este o reacţie de negare firească în astfel de momente critice, care apare şi în cazul oamenilor diagnosticaţi cu boli foarte grave. Prima reacţie este să nu crezi că ţi se poate întâmpla ţie aşa ceva. De asemenea, în cazul incendiului din clubul bucureştean, oamenii se aflau într-o stare de relaxare, de bună dispoziţie, şi este mult mai greu să treci de la starea de relaxare la cea de alertă, în care să reacţionezi în consecinţă. Mobilizarea este mult mai grea şi există tendinţa de a nu evalua evenimentele cu potenţial riscant în mod corect, tocmai pentru că te afli într-o situaţie care se presupune că este sigură şi într-un loc unde te simţi bine, a punctat Rosner, atrăgând atenţia că acest lucru s-a văzut când cei aflaţi în club Colectiv au glumit, iniţial, pe seama scânteilor care au aprins materialele din locaţie.

Psihologul mai spune că „atunci când sunt într-un loc public, oamenii se aşteaptă să existe o procedură pentru situaţii periculoase, cineva care să se mobilizeze în astfel de împrejurări, o persoană care să iniţieze evacuarea, să dea un semnal în acest sens sau să vină cu un extinctor“, iar cei din club Colectiv nu aveau de unde să ştie că nu există astfel de măsuri.

Aşa cum ne aşteaptăm ca cineva să se ocupe de băuturi într-un bar, aşa există şi o aşteptare ca cineva să facă ceva şi în caz de incendiu. Iată un alt element care a dus la întârzierea reacţiei generale, consideră Rosner.

Acest timp care trece până când omul intră în starea de alertă şi reacţionează pentru a se salva este, în medie, de 3 minute, conform Asociaţiei Americane de Psihologie. În cele mai multe cazuri, acest timp de reacţie este esenţial, mai ales când focul se întinde extrem de repede.
Legat de timpul de reacţie, cercetătorii avertizează că oamenii se dovedesc fiinţe care fac anumite lucruri în virtutea inerţiei. Mai exact, oamenilor nu le place să se oprească dintr-o activitate la care sunt concentraţi sau care le face plăcere pentru a intra într-o stare de alertă şi a se confrunta cu o altă situaţie, cu atât mai mult una negativă. De aceea, mulţi nici nu reacţionează la auzul unei alarme de incendiu, ci aşteaptă să vadă dacă este cu adevărat nevoie să se îngrijoreze.  

Teama de necunoscut ne îndrumă greşit

Un alt tip de comportament care s-a observat în astfel de împrejurări se referă la faptul că până şi în clădirile în care există ieşiri de urgenţă semnalizate, oamenii au tendinţa de a ieşi pe calea de acces pe care au intrat sau pe care o folosesc în mod obişnuit, chiar dacă aceasta din urmă este situată adesea chiar mai departe decât cele de urgenţă. Deşi pare o alegere iraţională, psihologul Keren Rosner arată că este o opţiune logică, pe care oamenii o fac instinctiv: „Oamenii au tendinţa firească de a se orienta către situaţiile şi zonele cunoscute, cu care sunt familiarizaţi, atunci când se pune problema supravieţurii, pentru că în mod natural ne temem de necunoscut. Iar o cale de acces cu care nu suntem obişnuiţi, care nu ştim exact cum arată, reprezintă în cazul unei situaţii limită, cum este şi un incendiu, o necunoscută, nu ştim către ce ne va duce, pentru că nu ştim exact cum să ne orientăm. Este o nevoie de adaptare, motiv pentru care se merge pe o cale cunoscută.“

De ce altruismul face victime

Tiparul comportamental în timpul incendiilor de proporţii a arătat că în astfel de situaţii limită altruismul se activează la extrem de multe persoane, activatorul fiind adesea ideea de familiaritate, faptul că avem în preajmă un frate, mamă, prieten, coleg, cunoştinţă, faptul că la un concert am schimbat câteva vorbe cu o persoană care a stat lângă noi sau, pur şi simplu, că avem acasă un copil şi observăm că un tânăr are nevoie de ajutor.

Keren Rosner observă că în astfel de situaţii limită ies la iveală aspecte ale personalităţii de care mulţi nu suntem conştienţi, care se formează pe baza educaţiei, a valorilor care ne-au fost insuflate şi a felului în care suntem construiţi. „Nu degeaba se spune că în situaţii de criză se vede cum este un om cu adevărat“, spune psihoterapeutul. Pe de altă parte, activarea empatiei în situaţii extrem de emoţionale ne face să nu mai realizăm riscurile la care ne supunem. Într-un fel, propria persoană trece pe locul doi, motiv pentru care se şi întâmplă ca mulţi dintre salvatori să moară eroi, alături de cei pe care au încercat să-i salveze.

Activarea instinctului de supravieţuire şi declanşarea haosului

Nu în ultimul rând, psihologul Keren Rosner a vorbit despre ce se întâmplă imediat după ce oamenii ies din starea de negare şi se activează instinctul de supravieţuire:

Unii oameni se blochează în astfel de situaţii şi acţionează imitând ce fac ceilalţi. Pentru că tu nu mai poţi să analizezi, te iei după ceilalţi. Instinctul de supravieţuire este foarte puternic în astfel de clipe, pe moment nu te mai gândeşti ce se întâmplă cu cel de lângă tine. Este o reacţie normală, iar atunci apar acele momente de haos, în care oamenii se calcă în picioare. Ca dovadă, inclusiv unele persoane dintre cele care s-au întors să salveze pe cineva, iniţial au ieşit. După ce au ieşit, au avut un tip foarte scurt în care au realizat că o persoană cunoscută este în pericol, şi atunci partea raţională, combinată cu cea afectivă i-au determinat să se întoarcă. Dar iniţial instinctul este să te salvezi, conchide Rosner.

În urma studiilor, a mai reieşit un aspect care explică de ce multe persoane mor prin asfixiere, în urma fumului inhalat în timpul incendiilor. Mult timp s-a crezut că în caz de incendiu, oamenii vor evita să treacă prin zone cu fum extrem de intens. În realitate, studiile şi ceea ce s-a întâmplat în timpul unor incendii reale au arătat că oamenii intră şi în zone cu fum gros, dacă simt că asta trebuie să facă pentru a supravieţui.