Cum să slăbeşti renunţând la zahăr, sfaturile autoarei Molly Carmel: „Secretul este tratarea dependenţei ca pe o relaţie toxică, abuzivă“

Molly Carmel, autoarea cărţii „Adio, Zahăr!: Renunţă complet la diete, scapă de kilogramele în plus şi trăieşte-ţi viaţa la maximum!”, povesteşte cum, timp de 30 de ani, s-a luptat cu cele 150 de kilogramele pe care le acumulase, despre cum a spus stop dietelor şi cum a reuşit să îşi reconstruiască relaţia cu mâncarea.

Molly Carmel, fondatoarea The Beacon, un program creat special pentru persoanele cu dependenţe alimentare majore, din New York City, îşi propune să convingă cititorii să rupă „prietenia“ cu zahărul, prin intermediul a numeroase argumente ştiinţifice, dar şi prin exemple de persoane care au reuşit să facă acest lucru, explicate în cartea „Adio, Zahăr!: Renunţă complet la diete, scapă de kilogramele în plus şi trăieşte-ţi viaţa la maximum!”.  Lucrarea este o mărturie personală a autoarei, dependentă mulţi ani de zahăr, care oferă instrumente celor care doresc şi trebuie să renunţe la zahăr, dar şi la făină. Este povestea unei femei care a pornit de la 150 de kilograme si cu ajutorul unei echipe de specialisti, a reuşit sa scape de aceasta dependentă alimentara.

Planul alimentar propus de Molly constă în 5 mari grupe de alimente: protein, carbohidraţi, grăsimi, fructe şi legume. Carbohidraţii sunt o parte important a fiecărei mese. Oferă senzaţia de saţietate mult timp şi cresc oxidarea grăsimii, fapt ce duce la scăderea în greutate. Mai ales în cazul celor rezistenţi la insulin din cauza numeroaselor diete încercate.

„Mergeam din dietă în dietă fiind de acord cu faptul că eram o ratată, ceea ce era iraţional. Nimic nu putea fi mai departe de adevăr. Nu eu nu reuşeam să urmez dietele, ci ele erau ineficiente. Nu aveam soluţia corectă pentru problemă – soluţia pe care ţi-o ofer azi ... .Cel mai important este că dietele nu au identificat corect abuzatorul şi substanţa care dădea dependenţă, cu care mă luptam şi care mă ţinea prizonieră: zahărul.”, povesteşte in carte Molly Carmel.

Atunci când mănânci zahăr, în organismal tău năvăleşte insulina, un hormon creat în pancreas. Sarcina insulinei este să-ţi regleze nivelul zahărului din sânge şi să-i permit zahărului să intre în celulele tale pentru a-ţi da energie. Însă, atunci când mâncăm prea mult zahăr, cantitatea ridicată de insulină începe să blocheze leptina – hormonul saţietăţii. Leptina îi spune creierului „Eşti plin, ai mâncat suficient“. Dar atunci când leptina este constant blocată, devenim rezistenţi la ea şi nu ne mai simţim plini. Aşa că este normal să-ţi vină să mănânci încontinuu. Şi, ce este cel mai rău, insulina în exces face ca organismal să nu mai ardă grăsimile, ci să înceapă să le depoziteze.

„Dacă ai succes in multe aspecte ale vieţii, insă nu poţi să nu mănanci zahăr moderat, atunci ştii cum e să fii dependent de zahăr. Nu are legătură cu stăpanirea de sine sau cu disciplina, ci cu zahărul! …Să-i spun zahărului adio mi-a oferit o viaţă plină de entuziasm, dragoste, speranţă şi, cel mai important, o viaţă in care pot să te ajut să te eliberezi de relaţia toxică pe care o ai şi tu cu zahărul.”, mai spune autoarea. 

Relaţia abuzivă ţi-a deturnat sistemul de recompense şi, având acest abuz reîntărit, sistemul de recompense a clădit toleranţă. Pe scurt, este eliberată din ce în ce mai puţină dopamine atunci când mănânci sau participi la alte activităţi plăcute.

Potrivit cercetătorilor, deşi poftele par să ţină pentru totdeauna, ele sunt episodice, nu sunt constante şi rar ţin mai mult de 30 de minute. Şi noi cedăm în faţa lor, le lăsăm să ne epuizeze şi ne fac să ne simţim deznădăjduiţi atunci când tot ce vrem să facem este să învăţăm să le acordăm timp să treacă. Dacă nu cedezi poftelor, ele devin din ce în ce mai rare. Ca un copil care se tăvăleşte cerând o brioşă. Dacă nu cedezi, copilul înţelege că accesele de furie nu sunt o modalitate eficientă de a primi ceva bun. Aşa că, desi nu putem controla gândurile, putem controla acţiunile noastre.

Povestea lui Molly este povestea a milioane de oameni care se lupta cu kilogramele in plus, cu diete găsite pe internet, cu pastile şi ceaiuri miraculoase care promit topirea unui număr mare de kilograme intr-un timp foarte scurt, şi care intr-un final ajung tot din punctul in care au plecat. Secretul, din punctul ei de vedere, este tratarea dependentei de zahar ca pe o relatie toxica, abuziva din care vom iesi urmand un plan de 66 de zile. Cercetările arată că adoptarea unui nou comportament durează, in medie, 66 de zile pentru a deveni automat, adică un obicei. Şi in timp ce numărul exact poate fi diferit de la o persoană la alta, 66 pare a fi după ştiinţă, numărul de aur.

Cartea „Adio, Zahăr!: Renunţă complet la diete, scapă de kilogramele în plus şi trăieşte-ţi viaţa la maximum!”, semnată de Molly Carmel a înregistrat un adevărat succes încă de la lansarea oficială din decembrie 2019 in Statele Unite, la prestigioasa editura americana Penguin Random Books. Poate fi achiziţionata direct de pe site-urile adiozahar.ro si www.booksaveur.com.