23 octombrie: 70 de ani de la Revoluția Ungară. Cum a sfidat Budapesta dominația sovietică în 1956

Revoluția pornită pe 23 octombrie la Budapesta a evoluat într-o revoltă a muncitorilor din întreaga țară și s-a terminat pe 11 noiembrie odată cu proclamarea, de către Janos Kádár, omul sovieticilor, a înăbușirii revoluției. Tot pe 23 octombrie 25.000 de femei au cerut dreptul la vot în America.

Revoluția ungară din 23 octombrie 1956 Foto: Arhivă

1915: 25.000 de femei au mărșăluit prin New York, solicitând astfel autorităților dreptul de a vota

Pe data de 23 octombrie 1915, Fifth Avenue din New York a fost ocupată de zeci de femei îmbrăcate în alb, care, înarmate cu pancarte, au mărşăluit prin oraş cerând drepturi egale cu bărbaţii, dar mai ales dreptul la vot.

Marşul a rămas în istorie şi reprezintă cea mai mare acțiune publică organizată pentru acest drept al omului. Pentru că au primit aviz pentru manifestaţie, marşul celor 25.000  de femei nu a durat foarte mult, deoarece polițiștii au intervenit rapid și le-au împrăştiat pe manifestante.

1925: S-a născut istoricul american de origine română Radu Florescu

Profesor emerit de istorie al Boston College şi coautor al bestseller-ului „In Search of Dracula”, care a dezvăluit identitatea istorică a legendarului Dracula pentru prima dată, americanul de origine română dr. Radu Florescu s-a născut la 23 octombrie 1925, în Bucureşti, fiind fiul unui diplomat român, potrivit https://www.bc.edu/, site-ul oficial al Boston College.

Cu puţin timp înainte de izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, la vârsta de 13 ani, a părăsit România cu destinaţia Londra, acolo unde tatăl său era consilier la Legaţia României. Aici, a câştigat o bursă la Christ Church, Universitatea Oxford, unde a studiat artele şi literele. Şi-a continuat studiile la Indiana University din Statele Unite Americii, unde a obţinut diploma de doctor în istorie.

Fondator şi director al Centrului de Studii Est Europene (East European Research Center) (1986-2008) în cadrul Boston College, Radu Florescu a oferit burse de studii studenţilor români, potrivit http://main.ara-as.org/. Timp de mulţi ani, a organizat simpozioane şi evenimente culturale celebrând, astfel, patrimoniul românesc.

Radu Florescu Foto: Adevărul

A donat, de asemenea, sute de cărţi despre istoria României, către colecţia balcanică a bibliotecii colegiului. A fost consilier al senatorului american Edward Kennedy privind Afacerile externe ale României, dar şi al Departamentului de Stat al SUA în timpul regimului comunist. Dr. Florescu a fost numit, în 1996, consul onorific al României la Boston.

În 1972, a publicat, împreună cu Raymond T. McNally, colegul său profesor de la Departamentul de Istorie al Boston College, bestseller-ul „În căutarea lui Dracula - O istorie adevărată a lui Dracula şi legendele cu vampiri”/ „In Search of Dracula: A True History of Dracula and Vampire Legends”. În România volumul a fost interzis de autorităţile comuniste, dar a fost publicat după 1990.

A fost căsătorit cu franțuzoaica Nicole (din 1950) și au avut împreună patru copii: Nicholas, John, Radu şi Alexandra. Dr. Radu Florescu a murit la 18 mai 2014, în Franţa, în urma unor complicații pulmonare.

1940: S-a născut celebrul jucător brazilian de fotbal Pele

Pe numele său adevărat, Edson Arantes do Nascimento, Pele, care avea să ajungă unul dintre cei mai mari, dar şi mai iubiţi jucători de fotbal, s-a născut în Tres Coracoes, un orăşel din interiorul statului Minas Gerais, la 23 octombrie 1940, într-o familie modestă. Pasionat de mic de fotbal, ca să-şi poată cumpăra echipamentul sportiv necesar, a crescut lustruind pantofi.

La 11 ani, talentul său avea să atragă atenţia unui jucător profesionist local, care l-a dus la echipele de tineret ale lui Clubului Santos. Nu a durat mult până când Pele a ajuns la echipa de seniori, unde a debutat la 16 ani, în 1956, iar clubul a câștigat, odată cu el, recunoaștere la nivel mondial.

În ţara sa natală, Brazilia, Pele este considerat nu doar regele fotbalului, ci şi erou pentru implicarea sa în acţiuni care au urmărit îmbunătățirea condițiilor sociale ale conaţionalilor săi. În 1961, președintele de atunci al Braziliei, Janio Quadros, declara despre Pelé că este „o comoară națională”.

În 1999, Federația Internațională de Istorie și Statistică a Fotbalului l-a  desemnat Jucătorul Secolului din Lume. Şi tot în acelaşi an, atunci când France Football le-a cerut foştilor câștigători ai Balonului de Aur să aleagă Jucătorul Secolului, aceştia l-au indicat tot pe celebrul Pele, iar revista Time l-a inclus în lista lor cu 100 cei mai influenți oameni ai secolului XX.Mai târziu, în  2013, Pele a primit şi Premiul de Onoare a Balonului de Aur FIFA, în semn de recunoștință pentru cariera și realizările lui ca personalitate în lumea fotbalului.

Pele Foto: Getty Images

Conform IFFHS, jucătorul brazilian este cel mai de succes marcator în ligă din lume, cu 541 de goluri. El a marcat în total 1.281 de goluri în 1.363 de meciuri, inclusiv amicale neoficiale, motiv pentru care a fost înscris în Guinness World Records cu cele mai multe goluri marcate de-a lungul carierei în fotbal.

De asemenea, Pele rămâne singurul jucător care a câștigat, cu echipa, de trei ori Cupa Mondială, în 1958, 1962 și 1970.

După ce a renunțat la cariera de fotbalist, Pele a fost politician, ocupând o vreme fotoliul de ministru extraordinar al sportului din Brazilia, om de afaceri bogat și ambasador al UNESCO și al Națiunilor Unite. El a fost, de asemenea, cavaler al imperiului britanic, titlu acordat de Regatul Marii Britanii în 1997.

Legendarul fotbalist brazilian Pele s-a stins din viață la vârsta de 82 de ani, pe data de 29 decembrie 2022, pe patul unui spital din din Sao Paolo. Suferea de mai multă vreme de un cancer la colon, starea sa înrăutăţindu-se rapid  după ce a contractat şi o infecţie respiratorie.

1940: Hitler s-a întâlnit cu Franco pentru a-l convinge să intre în război de partea Puterilor Axei

În data de 14 aprilie 1940, Adolf Hitler s-a întâlnit cu Francisco Franco în Hendaye, Franța, ca să-l convingă pe acesta să intre în Al Doilea Război Mondial de partea Puterile Axei.

Generalul Franco, dictator al Spaniei între 1939 și 1975, a ajuns la putere în urma unui război civil (1936—1939). Franco a obținut victoria, beneficiind de sprijinul Italiei fasciste și al Germaniei naziste. A instaurat un regim dictatorial de extremă dreaptă, luându-și titlul de conducător al statului („El Caudillo”).

În ciuda ajutorului primit din partea statelor Axei în timpul războiului civil, Franco a păstrat neutralitatea Spaniei în cel de-Al Doilea Război Mondial, salvând chiar evreii refugiați în Spania (în opoziție cu politica Germaniei)., potrivit Wikipedia. A rămas în fruntea Spaniei până la moartea sa, în 1975. 

Adolf Hitler Foto: Shutterstock

De precizat că, în aceeași zi în care Hitler şi Franco s-au întâlnit în Hendaya, Heinrich Himmler, şeful SS, a vizitat Abaţia Montserrat, din Spania, convins că acolo va găsi Sfântul Graal, pocalul din care Iisus Hristos a băut vin la Cina cea de Taină. Liderul nazist a îndeplinit această misiune secretă, potrivit unei cărţi citate de „The Independent”.

Potrivit cărţii „The Desecrated Abbey", de Montserrat Rico Gongora, Reichführer-SS credea că Sfântul Graal ar fi putut ajuta Germania să câştige războiul şi să-i dea lui însuşi puteri supranaturale. Himmler şi ceilalţi lideri nazişti împărtăşeau credinţa că Iisus Hristos descindea din rasa ariană şi era departe de a fi „regele evreilor", arată sursa citată.

1956: A început Revoluția Ungară din 1956

Revoluția Ungară din 1956 împotriva dictaturii bolșevice și a ocupației sovietice (în maghiară forradalom és szabadságharc) a început în ziua de 23 octombrie.

Sătui de conducerea lui Mátyás Rákosi, studenții au declanșat o demonstrație pașnică, care s-a transformat în revoluție violentă, sfârșită printr-un masacru comis de trupele sovietice în 10-11 noiembrie 1956.

Revoluția ungară din 1956 Foto: Arhivă

Demonstrația pașnică a studenților din 23 octombrie, inspirată din mișcările protestatare din Polonia din vara aceluiași an, a atras rapid mii de oameni în marșul prin centrul Budapestei. Aceștia s-au îndreptat spre clădirea Radioului Budapesta pentru a se adresa, prin intermediul radioului, națiunii și pentru a-și face publice cererile. Însă clădirea radioului era păzită de AVH, Poliția Secretă, care – atunci când demonstranții au încercat să forțeze intrarea în clădire – a deschis focul. Acest fapt a dus la escaladarea revoltei în capitală și, apoi, în toată țara. În capitală și în alte orașe importante simbolurile comunismului – cel mai cunoscut fiind statuia lui Stalin din Budapesta – au fost distruse. În acea noapte, Erno Gero, secretarul general al partidului, a cerut Uniunii Sovietice să intervină militar pentru înăbușirea revoltei.

După căderea guvernului comunist a fost format unul nou, sub conducerea fostului prim-ministru Imre Nagy. Noul guvern național a avut o durată de viață scurtă, de doar 10 de zile, dar în acest timp a adoptat o politică fermă vis-a-vis de calea pe care Ungaria trebuia să o adopte. Instituția securității a fost desființată, iar Nagy a anunțat intenția de retragere a Ungariei din Pactul de la Varșovia. Mulți prizonieri politici au fost eliberați, iar vechi partide politice care fuseseră interzise de comuniști au reapărut și s-au alăturat mișcării lui Nagy. Până la sfârșitul lui octombrie, luptele aproape încetaseră. Dar după ce anunțase deja posibilitatea negocierilor pentru retragerea forțelor sovietice din țară, Biroul Politic al URSS s-a răzgândit și a decis să înăbușe revoluția. La 4 noiembrie soldații sovietici au invadat capitala Ungariei și alte regiuni ale țării. Eroica rezistența ungară a cedat în final pe 10 noiembrie.

Revoluția Maghiară a făcut 3000 de victime. Imediat după înăbușirea revoluției, zeci de mii de maghiari au fost arestați;dintre aceștia, 26.000 au fost judecați. 22.000 de oameni au fost condamnați, dintre care 13.000 trimiși la închisoare și circa 300 executați.

1973: Sfârșitul Războiului de Yom Kippur dintre Israel şi Siria

Războiul de , Războiul arabo-israelian din 1973, Războiul de Ramadan, sau Războiul din octombrie a fost un conflict armat dintre Israel și o coaliție de națiuni arabe condusă de Egipt și Siria, care a durat între 6 octombrie și 26 octombrie 1973. Războiul a izbucnit de ziua de Iom Kipur (Ziua Ispășirii, cea mai importantă zi de post evreiască), printr-un atac surpriză conjugat egipteano-sirian, forțele atacatoare traversând liniile de încetare a focului din Peninsula Sinai și respectiv, de pe platoul Golan, teritorii cucerite de Israel în Războiul de Șase Zile (1967).

Egiptenii și sirienii au avansat în primele 24 – 48 de ore, după care situația militară a început să se schimbe în favoarea israelienilor. După a doua săptămână de lupte, sirienii fuseseră scoși definitiv din zona platoului Golan. În sud, în peninsula Sinai, israelienii au lovit la punctul de joncțiune a două corpuri de armată egiptene, (Armata a II-a și Armata a III-a) traversând canalul Suez, (vechea linie de încetare a focului), încercuind o întreagă armată egipteană, chiar în momentul în care intra în acțiune rezoluția de încetarea a focului a ONU.

Războiul a avut numeroase implicații pentru multe națiuni. Lumea arabă, care fusese umilită de înfrângerea categorică a coaliției egipteano-siriano-iordaniene din timpul Războiului de șase zile, s-a simțit răzbunată de seria de victorii de la începutul războiului. Același sentiment a deschis calea către procesul de pace care avea să urmeze, ca și spre liberalizările care au urmat, precum așa-numita infitah, “politica egipteană a porților deschise”.

Acordurile de la Camp David, care au fost semnate la scurtă vreme după aceea, au dus la normalizarea relațiilor dintre Egipt și Israel și la recunoașterea, pentru prima oară de către un stat arab, a Israelului. Egiptul, care se distanțase deja de Uniunea Sovietică, a părăsit după acest moment definitiv sfera de influența sovietică.

1975: S-a născut actorul Dan Bordeianu

Absolvent (promoția 1999) al UNATC, Facultatea de teatru, secția actorie, la clasa profesorului universitar Mircea Albulescu, Dan Bordeianu s-a remarcat începând cu rolul său din telenovela „Numai iubirea”, devenind apoi unul din principalii protagoniști și în telenovelele „Lacrimi de iubire” și „Iubire ca în filme”.

Dan Bordeianu Foto: Arhivă

În cinematografie a debutat, de fapt, la 11, în filmul „Promisiuni”, regizat de Elisabeta Bostan, alături de Maria Ploae, Mircea Diaconu și Ion Caramitru.

După ce a terminat liceul s-a înscris la Facultatea de Drept. A renunțat însă după doar un semestru și s-a hotărât atunci să încerce la Teatru, pentru că poate fi un mai bun actor decât avocat. În primul an de facultate s-a înscris în echipa de actori a Teatrului Podul unde, sub îndrumarea lui Cătălin Naum și-a exersat talentul actoricesc.

 1998: A murit actorul Silviu Stănculescu

S-a născut la Timişoara. Licenţiat al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografi că „I.L. Caragiale” din Bucureşti (1956), fiind coleg cu mari actori ai generatiei de aur: Amza Pellea, Constantin Rauţchi, Victor Rebengiuc, Silvia Popovici, Draga Olteanu Matei, potrivit site-ului CineMagia, www.cinemagia.ro.

După debutul la Teatrul „George Bacovia” din Bacău, în 1957, cu rolul Mircea Aldea din „Gaiţele” de Al. Kiriţescu, a interpretat roluri importante, de dramă şi de comedie, în numeroase piese româneşti şi din dramaturgia universală, la Teatrul Giuleşti, Teatrul de Comedie şi Teatrul Evreiesc de Stat.

A jucat, astfel, până în 1961 pe scena Teatrului Evreiesc de Stat, pentru ca apoi să plece la Teatrul de Comedie, potrivit sursei citate. Între anii 1981 şi 1990 a fost directorul Teatrului de Comedie din Bucureşti.

Dintre rolurile interpretate: Făt-Frumos din „Înşiră-te mărgărite”; Meşterul Manole din piesa cu acelaşi nume a lui Blaga; Marin Miroiu din muzicalul „Alcor şi Mona”; Verşinin în „Trei surori”; Chiriac în „O noapte furtunoasă”; Agamemnon în „Misterul Agamemnon”; Spiridon Biserică din „Mielul turbat”; Căpitanul Vidra din „Mireasa mută”.

Silviu Stănculescu Foto: Cinemagia

A interpretat şi roluri în numeroase filme: „Străzile au amintiri” (1961), „Pe aici nu se trece!” (1975), „Războiul de Independenţă” (1977), „Al treilea salt mortal” (1980), „Prea cald pentru luna mai” (1983), „Noi cei din linia întâi” (1985), „Doi haiduci şi-o crâşmăriţă” (1992), „Triunghiul morţii” (1998).

A colaborat cu regizori de marcă, precum Andrei Blaier, Francisc Munteanu, Dinu Cocea, Sergiu Nicolaescu, Gheorghe Vitanidis, Geo Saizescu. A avut multe roluri şi în piese de teatru radiofonic. A murit la Bucureşti. Postum, a fost publicată şi cartea sa de confesiuni „Sunt un om obişnuit...” (2002)

2011: A murit John McCarthy, părintele termenului de inteligență artificială

Născut la Boston, Massachusetts, pe 4 septembrie 1927 în familia unui imigrant irlandez căsătorit cu o imigrantă evreică din Lituania, John McCarthy a fost nevoit să se mute des în timpul Marii Crize Economice, până când tatăl lui și-a găsit de lucru ca organizator pentru Amalgamated Clothing Workers din Los Angeles, California.

A dovedit aptitudini pentru matematică de mic, iar la adolescenţă a reuşit performanţa de a fi admis la Caltech, după ce a studiat singur matematica, după manualele acestei universităţii.

Laureat al Premiului Turing în 1971 pentru contribuțiile aduse în domeniul inteligenței artificiale, John McCarthy este cel care a propus termenul de inteligență artificială, la conferința de la Dartmouth din 1956, și a inventat limbajul de programare LISP.

2018: China a inaugurat cel mai lung pod maritim din lume

China a inaugurat cel mai lung pod maritim din lume, cu o lungime de 55 de kilometri, după o investiţie de 20 de miliarde dolari şi lucrări ce au durat nouă ani. Podul face legătura între oraşul chinez Zhuhai, Hong-Kong şi Macao.